ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1700/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2011,

Tribunalul Galați, în baza art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la

art. 160

b

C. proc. pen., a constatat ca fiind legală și temeinică

măsura arestării preventive luată față de inculpații B.A., F.G., D.C., B.M., F.T.,

D.M., F.P., D.V., M.I., A.S.V. și Ioniță Nicușor, toți deținuți la Penitenciarul

Galați și a menținut această măsură.

Au fost respinse cererile de revocare și, respectiv,

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara formulate de inculpați, prin apărători.

Verificând din oficiu, conform art. 300

2

C.

proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților B.A., F.G., D.C., B.M., F.T., D.M., F.P., D.V., M.I., I.N. și A.S.V.,

instanța de fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive a acestora subzistă și impun în continuare privarea de

libertate.

În privința inculpatului A.S.V. s-a reținut că s-a

dispus luarea măsurii arestării preventive în lipsă pe o durată de 30 de zile,

de la data punerii în executare a mandatului, prin încheierea din 23 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1957/121/2010, constatându-se că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit.

a), f) C. proc. pen. și art. 136 C. proc. pen.

Mandatul de arestare preventivă nr. 36/2010 emis de

Tribunalul Galați a fost pus în executare la 07 octombrie 2010 (încheiere - 08

octombrie 2010 a Tribunalului Galați - dosar 1957/121/2010).

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a

avut în vedere că, din actele de urmărire penală efectuate în cauză pană la

momentul sesizării instanței cu judecarea cauzei, rezultă indicii temeinice în

sensul art. 68

1

C. proc. pen., de natură a crea presupunerea

rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea

lor în judecată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc.

pen.

S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - apreciate astfel și la

luarea măsurii arestării preventive a celor 11 inculpați și art. 148 lit. a) C.

proc. pen. în privința inculpatului A.S.V.

Totodată, s-a constatat că măsura arestării

preventive a inculpaților este justificată și prin prisma dispozițiilor art.

136 C. proc. pen. - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal -

având în vedere stadiul procesual, precum și faptul că există date că ar putea

fi zădărnicită aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs

inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 170/R din 07 februarie 2011,

pronunțată în dosarul nr. 6617/121/2010, Curtea de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații:

- B.A., B.M., F.G., F.T., D.M., F.P., I.N., D.V., D.C.,

M.I și A.S.V. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2011 a

Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 6617/121/2010.

A fost obligat inculpatul B.M. la plata sumei de 130

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmând a fi

avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Au fost obligați ceilalți inculpați-recurenți la

plata sumelor de câte 30 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor

art. 385

6

C. proc. pen. raportat la art. 141 C. proc. pen., curtea

de apel a reținut că existența probelor din care rezultă bănuiala plauzibilă că

inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, a fost analizată în

concret atât la luarea efectivă a măsurii preventive, cât și cu ocazia prelungirilor

succesive acordate, temeiurile avute in vedere subzistând, neimpunându-se

așadar înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că, lăsați în libertate,

inculpații nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ori că,

raportat la probatoriile administrate până la momentul respectiv și la durata

privării de libertate, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art. 139 C. proc.

pen., atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea

faptelor nu a fost pusă la îndoială.

Pe de altă parte, s-a constatat că datele care

caracterizează faptele reținute în sarcina inculpaților pun în evidență aspecte

concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a acestora creează o stare

de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată

și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în

lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori

instigatori ai unor astfel de fapte, pericolul regăsindu-se în însăși natura și

gravitatea faptelor sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de

4 ani, cu atât mai mult cu cât asemenea fapte au căpătat o recrudescența fără

precedent, din dorința obținerii unor surse de venit pe căi obscure, fără muncă.

Astfel fiind, s-a apreciat că menținerea măsurii

arestării preventive dispusă de tribunal este pe deplin justificată, fiind

întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu

referire la art. 143 C. proc. pen. și art. 136 C. proc. pen., în sensul că

privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului,

inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe

temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele

penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă

pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 139 C. proc. pen. privind revocarea sau înlocuirea măsurii

preventive.

Împotriva deciziei penale nr. 170/R din 07 februarie 2011

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat

recurs inculpatul A.S.V., fără a arăta însă motivele pe care se întemeiază

acesta.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele

care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129

din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual

penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21

din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de

procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile

susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi

exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care

se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd

că sunt susceptibile de a fî atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive,

fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, inculpatul a declarat recurs împotriva

deciziei penale nr. 170/R din 07 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 6617/121/2010,

decizie care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de

atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea

principiului legalității cailor de atac consfințit prin art. 129 din

Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil

recursul declarat de inculpatul A.S.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul A.S.V. împotriva deciziei penale nr. 170/R din 07 februarie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr.

6617/121/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2011.