FIALA c. REPUBLIQUE TCHEQUE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 19152/04 prezentată de Martin FIALA și Tomáš FIALA împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 29 mai 2006 într-o cameră compusă din Lorenzen președinte Botoutarova dnii Jungwiert Butkevych Tsatsa-Nikolovska Borrego, Jaeger, judecători și dl Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 11 mai 2004, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, Martin Fiala și Tomáš Fiala, sunt resortisanți cehi, născuți în 1992 și, respectiv, 1989 și care își au reședința la Praga. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către mama lor, dl Fialová, reprezentat de domnul L. Pavlová, avocat în barou ceh. La 31 martie 2000, părinții reclamanților încheie un acord cu privire la exercitarea autorității părintești, atribuind dreptul de custodie mamei și dreptul de a vizita tatălui. La 25 septembrie 2000, a fost inițiată o nouă procedură cu privire la dreptul de a-i vizita pe solicitanți. La 14 februarie 2001, tribunalul din Praga (Obvodní soud) 9 a făcut o măsură provizorie cu privire la această chestiune. La 16 octombrie 2001 și 7 ianuarie 2002, executarea prin vânzarea bunurilor mobile aparținând tatălui reclamanților a fost ordonată astfel încât aceștia (sau mai degrabă mama lor) să primească pensia alimentară datorată acestora. La 25 iunie 2002, tribunalul din Ecuador a pronunțat o hotărâre cu privire la exercitarea autorității părintești, prin care a respins cererile tatălui de a reduce pensia alimentară și de a schimba custodia, precum și cererile sale de măsuri provizorii privind exercitarea dreptului său de vizită; în plus, dreptul de vizită al tatălui reclamanților a fost eliminat. La 27 septembrie 2002, instanța a impus executarea obligației pe care o avea tatăl de a plăti pensia alimentară în beneficiul reclamanților. Ulterior, a fost constatată pierderea dosarului; reconstruirea acestuia sa încheiat la 5 iunie 2003 prin hotărârea din 7 mai 2003, Tribunalul de District (okresní soud) Nymburk l-a recunoscut pe tatăl reclamanților vinovați că nu și-a îndeplinit obligația de a mânca și l-a condamnat la opt luni de închisoare cu suspendare. La 10 iunie 2003, tribunalul din Ecuador a acceptat cererea mamei reclamanților și a adoptat o măsură provizorie care interzicea orice contact între cei interesați și tatăl lor. De asemenea, acesta a dispus executarea plății pensiei datorate. La 10 octombrie 2003, mama reclamanților a depus o plângere penală pentru neplătirea de către fostul său soț a pensiei alimentare. La 26 noiembrie 2003, tribunalul municipal (městský soud) din Praga a stat la adresa apelurilor tatălui interjudiciat împotriva hotărârii din 25 iunie 2002 și a deciziei din 10 iunie 2003. Prin hotărârea sa, Tribunalul municipal (městský soud) a suprimat interdicția de contact între reclamanți și tatăl lor și a confirmat restul deciziilor atacate, considerând că nu a existat nicio modificare semnificativă a circumstanțelor. La 3 martie 2004, tribunalul din Ecuador a adoptat o măsură provizorie prin care i-a acordat tatălui reclamanților dreptul de a-i întâlni într-o zi de luni din două într-un centru pentru copii și în prezența unui psiholog, precum și o sâmbătă din două (în afara centrului). La 30 martie 2004, instanța judecătorească a respins cererile tatălui reclamanților care doreau să fie eliberați de obligația de a plăti pensia alimentară, susținând că fiii săi nu erau interesați de el și solicitau ca pensia să fie redusă în ceea ce privește perioada pe care o trecuse în detenție. Tribunalul a considerat că plata pensiei nu era contrară bunelor maniere și că nu a existat nicio schimbare semnificativă a circumstanțelor. Ulterior, mama reclamanților a depus o plângere penală împotriva fostului soț pentru neplata pensiei alimentare. Prin hotărârea din 8 aprilie 2005, tribunalul din Ecuador a respins, de asemenea, cererile acestuia din urmă de restricție a autorității părintești a mamei, de schimbare a gărzii, de reducere a pensiei alimentare și de executare a dreptului său de vizită. În conformitate cu informațiile furnizate de guvern în cadrul cererii (n 26141/03) introduse în fața Curții de către tatăl reclamanților, Tribunalul Municipal a confirmat hotărârea menționată la 4 octombrie 2005 . Această hotărâre a fost pronunțată în instanță la 4 noiembrie 2005. (1) Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng în special de la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... De asemenea, ei se plâng de neexecutarea hotărârii prin care tatăl lor este obligat să plătească o pensie alimentară. 2. Pe terenul articolului 8 din Convenție, cei interesați denunță o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private și de familie, care ar rezulta din lipsa unor măsuri adecvate care să le protejeze interesele. (3) Reclamanții invocă, de asemenea, articolele 2, 3, 9, 12, 19 și 27 din Convenția privind drepturile copilului. LA 29 martie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Vít Alexander Schorm, Agent of the Government of the Czech Republic, declară că Government of the Czech Republic offer to pay 5 000 EUR to Martin Fiala and 5.000 EUR to Tomáš Fiala, with a view to securing a friendly settlement of the above-mented case pandaning before the European Court of Human Rights. Acestea vor fi convertite în Czech korunas at the spline applicable on the data of payment, free of any taxe that may be applicable. They will be plata within three months from the data de notificare a deciziei taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case. La 3 aprilie 2006, Curtea a primit de la reclamantă următoarea declarație: "We, Martin Fiala and Tomáš Fiala, nota that the Government of the Czech Republic are prepared to pay to each of us sum of 5.000 EUR with a view to securing a friendly settlement of the above-mented case pandaning before the European Court of Human Rights." Acestea vor fi convertite în Czech korunas at the spline applicable on the data of payment, free of any taxe that may be applicable. They will be plata within three months from the data de notificare a deciziei taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interesst shall be plata on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. Suntem de acord cu propunerea și cu faptul că a existat un conflict între Czech Republic și Czech Republic în conformitate cu faptele făcute pentru această aplicație. Noi declarăm că acest constituente a final resolution of the case. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție). În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen greenzen Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

19152/04

présentée par Martin FIALA et Tomáš FIALA

contre la République tchèque

La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 29 mai 2006 en une chambre composée de

:

M.

P.

Lorenzen

,

président

,

M

me

S.

Botoucharova

,

MM.

K.

Jungwiert

,

V.

Butkevych

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

M.

J.

Borrego Borrego,

M

me

R.

Jaeger,

juges

,

et de M

me

C.

Westerdiek,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 11 mai 2004,

Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, Martin Fiala et Tomáš Fiala, sont des ressortissants tchèques, nés respectivement en 1992 et 1989 et résidant à Prague. Ils sont représentés devant la Cour par leur mère, M

me

M. Fialová, elle-même représentée par M

e

L. Pavlová, avocate au barreau tchèque. Le

gouvernement tchèque («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. V.A. Schorm.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 31 mars 2000, les parents des requérants conclurent un accord sur l’exercice de l’autorité parentale, attribuant le droit de garde à la mère et le droit de visite au père

; le père s’engageait également à payer une pension alimentaire au profit des requérants. Par la suite, le divorce fut prononcé.

Le 25 septembre 2000, une nouvelle procédure concernant le droit de visite à l’égard des requérants fut engagée. Le 14

février 2001, le tribunal d’arrondissement

(Obvodní soud)

de Prague 9 rendit une mesure provisoire portant sur cette question.

Les 16 octobre 2001 et 7 janvier 2002, l’exécution par la vente des biens meubles appartenant au père des requérants fut ordonnée afin que ceux-ci (ou plutôt leur mère) perçoivent la pension alimentaire qui leur était due.

Le 25 juin 2002, le tribunal d’arrondissement rendit un jugement portant sur l’exercice de l’autorité parentale, par lequel il rejeta les demandes du père tendant à la réduction de la pension alimentaire et au changement de garde, ainsi que ses demandes de mesures provisoires relatives à

l’exercice de son droit de visite

; en sus, le droit de visite du père des requérants fut supprimé.

Le 27 septembre 2002, le tribunal ordonna l’exécution de l’obligation qu’avait le père de payer la pension alimentaire au profit des requérants.

Par la suite, fut constatée la perte du dossier

; la reconstruction de celui-ci s’acheva le 5 juin 2003.

Par le jugement du 7 mai 2003, le tribunal de district

(okresní soud)

de Nymburk reconnut le père des requérants coupable de ne pas s’être acquitté de son obligation alimentaire et le condamna à huit mois de prison avec sursis.

Le 10 juin 2003, le tribunal d’arrondissement accueillit la demande de la mère des requérants et adopta une mesure provisoire interdisant tout contact entre les intéressés et leur père. Il ordonna également l’exécution du paiement de la pension due.

Le 10 octobre 2003, la mère des requérants porta une plainte pénale pour non-paiement par son ex-époux de la pension alimentaire.

Le 26 novembre 2003, le tribunal municipal

(městský soud)

de Prague statua sur les appels du père interjetés contre le jugement du 25 juin 2002 et la décision du 10 juin 2003. Par son arrêt, il supprima l’interdiction de contact entre les requérants et leur père et confirma le restant des décisions attaquées, considérant qu’il n’y avait pas eu de changement important de circonstances.

Le 3 mars 2004, le tribunal d’arrondissement adopta une mesure provisoire donnant au père des requérants le droit de les rencontrer un lundi sur deux dans un centre d’enfants et en présence d’une psychologue, ainsi qu’un samedi sur deux (en dehors du centre).

Le 30 mars 2004, le tribunal d’arrondissement rejeta les demandes du père des requérants qui voulait se faire libérer de l’obligation de payer la pension alimentaire, arguant que ses fils ne s’intéressaient pas à lui, et sollicitait que le montant de la pension soit réduit pour ce qui est de la période qu’il avait passée en détention. Le tribunal releva que le paiement de la pension n’était pas contraire aux bonnes mœurs et qu’il n’y avait pas eu de changement important de circonstances.

Par la suite, la mère des requérants porta une plainte pénale à l’encontre de son ex-époux pour non-paiement de la pension alimentaire.

Par le jugement du 8 avril 2005, le tribunal d’arrondissement prononça l’interdiction de contact entre les requérants et leur père. Il rejeta en outre les demandes de ce dernier tendant à la restriction de l’autorité parentale de la mère, au changement de garde, à la réduction de la pension alimentaire et à l’exécution de son droit de visite

; il prononça également l’extinction de l’instance portant sur l’augmentation de la pension alimentaire.

Selon les informations fournies par le Gouvernement dans le cadre de la requête (n

o

26141/03) introduite devant la Cour par le père des requérants, le tribunal municipal confirma ledit jugement en date du 4 octobre 2005

; cet arrêt passa en force de chose jugée le 4 novembre 2005.

GRIEFS

Ils se plaignent également de la non-exécution du jugement enjoignant à

leur père de payer une pension alimentaire.

EN DROIT

Le 29 mars 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

“I, Vít Alexander Schorm, Agent of the Government of the Czech Republic, declare that the Government of the Czech Republic offer to pay 5 000 euros to Martin Fiala and 5 000 euros to Tomáš Fiala, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

These sums, which are to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Czech korunas at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

Le 3 avril 2006, la Cour a reçu de la partie requérante la déclaration suivante:

“We, Martin Fiala and Tomáš Fiala, note that the Government of the Czech Republic are prepared to pay to each of us the sum of 5 000 euros with a view to securing a

friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

These sums, which are to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Czech korunas at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

We accept the proposal and waive any further claims against the Czech Republic in respect of the facts giving rise to this application. We declare that this constitutes a

final resolution of the case.”

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention).

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29

§

3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Claudia

Westerdiek

Peer

Lorenzen

Greffière

Président