CHLADNY v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CHLADNY v. SLOVAKIA (CtEDO, 2006)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 1793/02, de Ivan CHLADN , împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 30 mai 2006 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpäää Traja Pavlovschi Garlicki Šikuta, judecători și grefierul secțiunii anterioare T.L., având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Ivan Chladný, este un național slovac născut în 1941 și trăiește în Bratislava. Guvernul contestat este reprezentat de dna A. Poláčková, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ianuarie 1994, în timp ce conducea o mașină, reclamantul a fost implicat într-un accident de trafic cu un alt vehicul și a suferit leziuni corporale. La 27 decembrie 1995, reclamantul a interzis o acțiune de daune împotriva conducătorului vehiculului și împotriva proprietarului său. La 31 august 2004, Tribunalul de District Trnava ( Okresný súd ) a respins acțiunea și a pronunțat un ordin de costuri împotriva reclamantului. La 11 octombrie 2005, Tribunalul Regional Trnava ( Krajský súd ) a anulat hotărârea privind recursul reclamantului și a trimis această chestiune Curții de District în cazul în care este încă în așteptare. Între timp, la 2 mai 2001, privind petiția reclamantului ( podnet ) în temeiul articolului 130 § 3 din Constituție, în vigoare atunci, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District și-a încălcat drepturile în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o audiere „fără întârziere nejustificată” și în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție la o audiere „în timp rezonabil”. Cu toate acestea, în acel moment, Curtea Constituțională nu a avut competența de a trage orice consecință juridică din constatarea. Reclamantul s-a plâns în mod inevitabil (s δažnos ) de lungimea procedurii de mai sus în temeiul articolului 127 din Constituție, astfel cum este în vigoare începând cu 1 ianuarie 2002. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii în acțiunea sa din 1995 era excesivă. HOTĂRÂREA La 18 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Eu, Alena Poláčková, Agent al Guvernului Republicii Slovace, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 7 000 de euro domnului Ivan Chladný, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății, fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 23 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Ivan Chladný , reține că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească suma de 7.000 de euro (sette mii) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății, fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.