Chladny împotriva Slovaciei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 1793/02, de Ivan CHLADN , împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 30 mai 2006 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpäää Traja Pavlovschi Garlicki Šikuta, judecători și grefierul secțiunii anterioare T.L., având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Ivan Chladný, este un național slovac născut în 1941 și trăiește în Bratislava.

Guvernul contestat este reprezentat de dna A. Poláčková, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ianuarie 1994, în timp ce conducea o mașină, reclamantul a fost implicat într-un accident de trafic cu un alt vehicul și a suferit leziuni corporale. La 27 decembrie 1995, reclamantul a interzis o acțiune de daune împotriva conducătorului vehiculului și împotriva proprietarului său. La 31 august 2004, Tribunalul de District Trnava ( Okresný súd ) a respins acțiunea și a pronunțat un ordin de costuri împotriva reclamantului. La 11 octombrie 2005, Tribunalul Regional Trnava ( Krajský súd ) a anulat hotărârea privind recursul reclamantului și a trimis această chestiune Curții de District în cazul în care este încă în așteptare.

Între timp, la 2 mai 2001, privind petiția reclamantului ( podnet ) în temeiul articolului 130 § 3 din Constituție, în vigoare atunci, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District și-a încălcat drepturile în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o audiere „fără întârziere nejustificată” și în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție la o audiere „în timp rezonabil”. Cu toate acestea, în acel moment, Curtea Constituțională nu a avut competența de a trage orice consecință juridică din constatarea. Reclamantul s-a plâns în mod inevitabil (s δažnos ) de lungimea procedurii de mai sus în temeiul articolului 127 din Constituție, astfel cum este în vigoare începând cu 1 ianuarie 2002. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii în acțiunea sa din 1995 era excesivă.

HOTĂRÂREA La 18 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Eu, Alena Poláčková, Agent al Guvernului Republicii Slovace, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 7 000 de euro domnului Ivan Chladný, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății, fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 23 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Ivan Chladný , reține că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească suma de 7.000 de euro (sette mii) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății, fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 1793/02 by Ivan CHLADNÝ against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30 May 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr M. Pellonpää , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Šikuta, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 17 December 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ivan Chladný, is a Slovakian national who was born in 1941 and lives in Bratislava.

The respondent Government are represented by Mrs A. Poláčková, their Agent The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In January 1994, while driving a car, the applicant was involved in a traffic accident with another vehicle and suffered bodily injuries. On 27 December 1995 the applicant brought an action for damages against the driver of the vehicle and against its owner. On 31 August 2004 the Trnava District Court ( Okresný súd ) dismissed the action and made an order for costs against the applicant. On 11 October 2005 the Trnava Regional Court ( Krajský súd ) quashed the judgment on the applicant’s appeal and remitted the matter to the District Court where it is still pending.

In the meantime, on 2 May 2001, on the applicant’s petition ( podnet ) under Article 130 § 3 of the Constitution as then in force, the Constitutional Court found that the District Court had violated his rights under Article 48 § 2 of the Constitution to a hearing “without unjustified delay” and under Article 6 § 1 of the Convention to a hearing “within a reasonable time”. However, at that time, the Constitutional Court lacked jurisdiction to draw any legal consequences from the finding. The applicant then unsuccessfully complained ( sťažnosť ) of the length of the above proceedings under Article 127 of the Constitution, as in force since 1 January 2002. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the proceedings in his action of 1995 had been excessive.

THE LAW On 18 March 2006 the Court received the following declaration signed by the Agent of the Government: “I, Alena Poláčková, Agent of the Government of the Slovak Republic, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay 7,000 (seven thousand) euros to Mr Ivan Chladný with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 23 March 2006 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Ivan Chladný , note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me the sum of 7,000 (seven thousand) euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar President