ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 345/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC C.F.I. SRL Crișcior a solicitat în contradictoriu cu

pârâta D.G.F.P. Hunedoara suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 760

din 9 iulie 2010, a Dispoziției nr. 230 din 9 iulie 2010 și a Raportului de

Inspecție Fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de

fond.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că prin actele enumerate anterior s-a stabilit că reclamanta trebuie

să plătească suma de 67.977 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar și

103.007 lei accesorii, respectiv suma de 839.793 lei cu titlu de impozit pe

dividende și 218.445 lei accesorii ca urmare a stabilirii eronate a

cheltuielilor deductibile la calculul profitului impozabil respectiv pentru

nevirarea impozitului pentru suma integrală a dividendelor repartizate pentru

anii fiscali 2007 și 2008.

A mai apreciat

reclamanta că actele menționate sun nelegale, întrucât organul fiscal a interpretat

greșit actele contabile și dispozițiile legale referitoare la regimul

deducerilor, respectiv a ignorat dispozițiile Convenției privind evitarea

dublei impuneri încheiate între România și Austria și ratificată prin Decretul nr.

254/1978.

b) Soluția și

considerentele primei instanțe

Prin sentința nr. 246/F/CA

din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis cererea formulată de

reclamantă și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 760 din 9

iulie 2010, a Dispoziției nr. 230 din 9 iulie 2010 și a Raportului de Inspecție

Fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele.

î

n ceea ce

privește cazul bine justificat s-a reținut că cel puțin în aparență, există o

îndoială cu privire Ia legalitatea stabilirii impozitului pe dividende, în

condițiile în care beneficiarul dividendelor este asociatul unic al reclamantei

care este cetățean austriac iar, față de dispozițiile art. 1 și art. 4 pct. 2

lit. c) din Convenția încheiată România și Austria, se aplică cu prioritate

dispozițiile art. 10 din Convenție față de cele al Codului Fiscal.

Față de

această împrejurare, a reținut Curtea, că impozitul trebuie stabilit doar

asupra dividendelor plătite nu și asupra celor repartizate, dar neachitate, iar

cota este limitată, conform art. 10 pct. 2 din Convenție, la 15%.

În ceea ce

privește existența celeilalte condiții, referitoare la paguba iminentă, a apreciat

că și aceasta este îndeplinită în cauză, având în vedere consecința imediată și

directă pe care punerea în executare a actului administrativ contestat ar

avea-o asupra veniturilor reclamantei.

de recurs

î

mpotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara.

a)

m

otivele

de recurs

În motivele de recurs recurenta a arătat

că instanța de fond a apreciat greșit asupra existenței cazului bine

justificat, că această soluție s-a întemeiat exclusiv pe susținerile reclamantei

care nu au fost verificate, că actele a căror suspendare s-a solicitat sunt

emise cu respectarea legii, detaliindu-se prevederile legale incidente pentru

susținerea legalității actelor fiscale.

În ceea ce privește paguba iminentă

s-a precizat că nici această condiție nu este îndeplinită, că instanța de fond

nu a precizat în ce mod executarea deciziei de impunere o prejudiciază pe

intimată și nu a explicat motivele care au format convingerea că executarea

actelor fiscale creează reclamantei o pagubă iminentă ce nu se poate repara.

b) Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinare intimata a solicitat

respingerea recursului, arătând că împrejurările legate de starea de fapt și de

drept existentă în cauză sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actelor administrate.

S-a precizat că executarea sumei reținută prin

actele de control poate să perturbe grav activitatea societății.

c) Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte examinând cererea

reclamantei, motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt

dovedită în cauză reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce

se vor enunța în continuare

Situația de fapt

Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 9

iulie 2010 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în

valoare totală de 1.,229.222 lei reprezentând impozit profit suplimentar, majorări

de întârziere, impozit pe dividende, majorări de întârziere, debite rezultate

prin neadmiterea ca deductibile la calculul impozitului pe profit a unor

cheltuieli și impozit pe dividendele datorate asociatului.

În cuprinsul cererii de suspendare s-a arătat că

s-au stabilit greșit obligațiile fiscale, invocându-se și nesocotirea Convenției

pentru evitarea dublei impuneri asupra veniturilor ratificată prin Decretul nr.

254/1978, care prevede impozitarea dividendelor plătite și nu a dividendelor repartizate,

cum a reținut organul de control.

Legislația aplicabilă

Cod procedură fiscală art. 215: Suspendarea executării actului

administrativ fiscal :

(1)

Introducerea

contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului

administrativ fiscal.

(2)

Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului

contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal,

în temeiul Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004

, cu

modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se

depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul

cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la

2.000 lei.

Legea nr. 554/2004,

Art. 14 alin. (1):

Suspendarea executării actului

În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nicio formalitate.

Art. 2 lit. ș): pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public;

Art. 2 lit.

t)

cazuri

bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ;

Analiza legislației aplicabile în

materia suspendării actelor administrativ-fiscale relevă că instanța poate

dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, dacă sunt îndeplinite

cerințele legale, respectiv formularea plângerii prealabile, plata cauțiunii,

existența cazului bine justificat și pentru prevenirea producerii unui

prejudiciu.

În speță, s-a formulat plângere

prealabilă și de asemenea s-a plătit cauțiune.

Recurenta a susținut că nu sunt

îndeplinite celelalte două condiții, cazul bine justificat și producerea

prejudiciului.

Critica este neîntemeiată.

În mod corect judecătorul fondului a

reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite condițiile cerute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal.

În cauza prezentă, executarea

actelor fiscale înainte de pronunțarea instanței de fond este de natură a crea

prejudicii reclamantei, potrivit analizei ce urmează.

Executarea sumei de 1.229.222 lei debit

principal și accesorii reținute de organul fiscal, ca fiind datorată

suplimentar poate perturba activitatea societății.

De asemenea, executarea ar

reprezenta un impediment real pentru desfășurarea activității societății.

În ceea ce privește cazul bine

justificat, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare nu are

competența de a face analiza pe fond a litigiului, nu poate prejudeca fondul,

dar pentru a demonstra existența acestei condiții este obligată să analizeze

sumar împrejurările de fapt și de drept, care pot crea o îndoială serioasă în

privința legalității actului.

Ca și în cazul Ordonanței

președințiale reglementată de art. 581 C. proc. civ., în vederea pronunțării

soluției, instanța va examina aspectele formale ale actului care țin de

aparența de legalitate, dar și împrejurări de fapt.

În cauza prezentă s-a contestat

legalitatea actului de impunere, prin susținerea realității operațiunii

comerciale, nerespectarea prevederilor Convenției de evitare a dublei impuneri.

Teza expusă se circumscrie

prevederilor art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, fără a implica însă

cercetarea în fond a pricinii, ci numai pentru a contura îndoiala serioasă

asupra legalității actului.

d) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele de

mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, astfel că în baza

art. 312 C. proc. civ., acesta se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara

împotriva sentinței nr. 246/F/CA din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2011.