ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4900/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4900/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta SC

A.I.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Hunedoara solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei din 27

ianuarie 2009, cu consecința scutirii reclamantei de plata la bugetul de stat a

sumei totale de 586.042 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA stabilite suplimentar,

precum și majorări și penalități de întârziere.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, faptul că, în mod greșit, organul de control fiscal

nu a considerat deductibile cheltuielile efectuate de către societate, întrucât

achiziționarea bunurilor este reală, documentele prezentate cu ocazia controlului

au caracter justificativ, iar cheltuielile efectuate sunt în strânsă legătură cu

activitatea și veniturile societății.

Reclamanta a completat

acțiunea introductivă de instanță cu un capăt de cerere având ca obiect suspendarea

efectelor actului fiscal atacat, însă, la termenul de judecată din data de 12

mai 2009, a renunțat la soluționarea acestuia, fapt de care instanța a luat act,

în temeiul art. 246 C. proc. civ.

În cauză au fost administrate

probele cu înscrisuri și expertiză contabilă.

Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 249 din 24

noiembrie 2009, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei SC A.I.P. SRL.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia de impunere

din 30 octombrie 2008 emisă de A.N.A.F., Administrația Financiară pentru Contribuabili

Mijlocii Hunedoara s-a stabilit în sarcina de plată a reclamantei suma totală de

586.042 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA stabilite suplimentar, precum

și majorări și penalități de întârziere.

Prin decizia din 27

ianuarie 2009 emisă de A.N.A.F. a fost respinsă contestația administrativă formulată

de reclamantă împotriva actului de impunere anterior individualizat.

Concluziile expertizei

contabile în partea în care se achiesează la constatările organului de control în

ceea ce privește nedeductibilitatea impozitului pe profit și a TVA-ului stabilite

suplimentar sunt corecte, motiv pentru care sunt însușite de către instanță.

De asemenea, în opinia

instanței de fond, sunt nedeductibile fiscal următoarele cheltuieli efectuate de

reclamantă:

- cele cu amenajarea stadionului,

întrucât nu este demonstrată legătura lor cu activitatea societății, iar contractul

de asociere în participațiune încheiat de aceasta cu Asociația Clubul Sportiv J.P.

în anul 2004 nu respectă condițiile legale;

- cele generate de serviciile

de specialitate furnizate de SC C.G. SRL în data de 28 iunie 2003, deoarece nu s-a

putut proba faptul că acestea au fost efectuate în cadrul unei campanii de publicitate

pentru popularizarea denumirii firmei;

- cele cu dobânzile, având

în vedere faptul că acestea nu sunt efectuate în scopul obținerii de venituri;

- cele legate de exploatarea

snowmobilului X., urmare a faptului că respectivul mijloc de transport pe zăpadă

nu este utilizabil, motiv pentru care nu a deservit activitatea societății.

În legătură cu amortizările,

curtea de apel a arătat că sunt incidente prevederile art. 18 lit. b) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat

în active corporale și necorporale, modificată și completată prin O.G. nr. 54/1997,

aprobată prin H.G. nr. 909/1997.

Conform acestei dispoziții

normative, trecerea în conservare a mijloacelor fixe se face atunci când menținerea

în funcțiune a acestora nu se justifică din punct de vedere al randamentului și

al cheltuielilor de funcționare pe o perioadă de timp limitată.

Astfel, suma de 939.303

RON (cheltuieli cu materiale electrice, 1307 de stâlpi ignifugați) constituie un

minus în gestiune nedeductibil fiscal pentru 389 bucăți, deoarece din totalul de

stâlpi aprovizionați au fost cuprinși în situațiile de lucrări doar 918 bucăți.

Cu toate că expertul face

presupuneri ale utilizării celorlalți stâlpi lipsă, în cauză nu a fost demonstrată

folosirea acestora ca elemente de îmbinare ce se obțin prin tăierea stâlpului. În

plus, societatea nu a probat faptul că stâlpii au fost degradați sau că au existat

situații de forță majoră care să justifice lipsa acestora în gestiune.

În opinia instanței, sunt

nedeductibile fiscal și cheltuielile de exploatare privind amortizările aferente

achiziției de mijloace fixe în baza facturii emisă de SC D.M. SRL, chiar dacă există

contract de vânzare-cumpărare și facturi care demonstrează achiziția acestora din

punct de vedere fiscal, reclamanta a refuzat să indice unde se află aceste mijloace

fixe, lucrările la care au fost folosite, cât și veniturile care au fost obținute.

Pe acest aspect, instanța

de fond a arătat că sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (3) lit. i) și

art. 24 C. fisc. și a concluzionat în sensul că reclamanta nu a dovedit existența

acestor mijloace fixe, situația de fapt, regimul lor juridic, precum și modul de

utilizare și veniturile obținute în urma exploatării acestora.

De asemenea, judecătorul

fondului a considerat că sunt nedeductibile fiscal cheltuielile cu transportul de

mărfuri și persoane efectuate de SC C.T. SRL Petroșani, întrucât nu s-au emis documente

justificative pentru a se proba prestarea serviciilor și executarea contractului.

Concluzia a fost fundamentată

în drept pe prevederile 21 alin. (1) și alin. (4) lit. m) C. fisc.

În fine, curtea de apel

a apreciat că este nedeductibilă fiscal suma de 101.880 RON, reprezentând contravaloarea

lucrărilor facturate de către SC G.C. SRL Orăștie, pentru că nu a fost pusă în evidență

legătura între aceste cheltuieli și veniturile produse în urma efectuării lor.

În altă ordine de idei,

prima instanță a arătat că accesoriile aferente cheltuielilor principale suplimentare,

care au fost corect calculate de către organul de control fiscal, sunt datorate,

în temeiul art. 120 alin. (1) C. proc. fisc. și art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 61/2002.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC A.I.P. SRL, care a solicitat, în principal, casarea

sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea

sa, în sensul admiterii în parte a acțiunii, conform concluziilor raportului de

expertiză efectuat în cauză care stabilește ca valoare unică datorată suma de 67.331

RON.

În motivarea căii de atac,

încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut

faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a art. 3 și art. 11 alin. (2) C. fisc., art. 175 din O.G.

nr. 92/2003 și art. 2 din Ordinul nr. 972/2006.

1) În principal, soluția

de casare a sentinței atacate se impune, deoarece raportul de expertiză contabilă

efectuat în cauză stabilește în mod eronat faptul că anumite sume, regăsite în contabilitatea

recurentei, ar putea fi nedeductibile fiscal atâta timp cât expertului i-au fost

prezentate spre analiză toate documentele justificative necesare.

2) În subsidiar, soluția

de modificare a sentinței se impune, întrucât instanța de fond, în mod eronat și

în lipsa altor probe relevante, a considerat că anumite sume din contabilitatea

recurentei ar putea fi nedeductibile fiscal, în detrimentul faptului că inclusiv

expertul contabil desemnat în cauză le-a apreciat ca fiind deductibile.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:

1) Toate sumele de bani

folosite în exclusivitate de către Asociația Clubul Sportiv J.P. sunt deductibile,

conform art. 2 și art. 145 din Legea nr. 571/2003.

Aceste investiții se bazează

pe contractul de asociere între părți prin care Asociația Clubul Sportiv J.P. a

obținut un drept de folosință asupra unor investiții proprietatea recurentei, iar

aceasta din urmă un drept de exploatare a acestora.

Toată amenajarea este

proprietatea recurentei, iar activitățile ce urmează să fie desfășurate în acea

investiție sunt în scopul realizării de venituri viitoare impozabile: activitate

hotelieră, precum și activitate de închiriere spații sportive.

Asocierea nu a fost încheiată

ulterior amenajărilor efectuate la Clubul sportiv. Intrarea în faliment a SC S.

SA. în anul 2004, la 3 ani după încheierea contractului de asociere, a determinat

efectuarea unui raport de expertiză contabilă pentru anii 2001-2004. Pentru a nu

fi pierdute investițiile făcute la nivelul anului 2001, în contractele de asociere

în participațiune ulterioare sunt menționate și aceste elemente importante.

2) În mod eronat, instanța

de fond a reținut ca fiind nedeductibilă fiscal cheltuiala efectuată cu ocazia evenimentelor

de publicitate organizate de Casa C.

Conform contractului din

26 mai 2005, acțiunea a fost desfășurată pentru popularizarea numelui și activităților

societății, cu ocazia împlinirii a 6 ani de existență. La eveniment au participat

angajați, colaboratori, clienți prezenți și viitori ai firmei, personalități locale

și județene, lista invitaților fiind confidențială. Ca atare, acțiunea a fost în

concordanță cu prevederile pct. 9.1. din H.G. nr. 22/2003.

3) În mod greșit, instanța

de fond a apreciat că:

a) în perioada 1

ianuarie 2006-31 martie 2006, au fost achiziționate de către recurentă profile de

aluminiu care, ulterior, au fost utilizate și destinate exclusiv Asociației Clubul

Sportiv J.P.;

b) în perioada 1

noiembrie 2003-31 martie 2005, au fost date în consum materiale pentru locația „stadion”,

urmând ca aceste cheltuieli să fie considerate nedeductibile pentru anii 2003-2005.

În realitate, aceste cheltuieli,

în cuantum total de 106.392 RON, sunt deductibile: recurenta desfășoară activitate

economică aducătoare de venituri în incinta clubului sportiv; ca atare, este firesc

ca pe anumite documente să se regăsească denumirea „stadion”, întrucât stadionul

este locația de folosință a recurentei în cadrul clubului sportiv.

4) În mod eronat, instanța

de fond a reținut ca fiind nedeductibilă fiscal suma de 29.748 RON, pe 3 ani fiscali,

reprezentând amortizare snowmobile X. și ATV, pe baza unei aprecieri neprobate și

subiective a organului de control, potrivit căruia acest mijloc de transport nu

ar fi fost folosit în perioada aprilie-octombrie.

Pentru aceste utilaje

există documente justificative de achiziție, liste de inventariere anuală, fiind

bunuri folosite în activitatea societății.

5) Cheltuiala cu amortismentul

utilajelor D. este deductibilă fiscal deoarece acestea au legătură cu obiectul de

activitate al societății și au participat la producerea de venituri.

Amortismentul se regăsește

înregistrat în contabilitatea de gestiune a societății, iar bunurile au fost inventariate

și sunt evidențiate în documentele specifice Legii nr. 15/1994.

6) În mod eronat, instanța

de fond a reținut ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile cu dobânzile bancare,

în condițiile în care împrumuturile au fost acordate la SC S. SA Petroșani și Asociația

Clubul Sportiv J.P. în considerarea faptului că la aceste societăți recurenta era

fondatoare. Ca atare, recurenta nu putea acorda împrumuturi cu dobândă, cu atât

mai mult cu cât nu era o instituție de credit. Aceste operațiuni nu au afectat în

niciun fel cheltuielile societății: acordare 461=5.121; recuperare 5.121=461.

7) Concluzia primei instanțe

în sensul nedeductibilității cheltuielilor cu materialele este eronată, deoarece

la anumite poziții de stâlpi nu s-a ținut seama de complexitatea acestora în lucrarea

efectuată și decontată prin situații de plată, iar consumurile sunt în legătură

cu obiectul de activitate și se regăsesc în contabilitatea societății.

8) În mod eronat, instanța

de fond a reținut ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile cu transportul de mărfuri

și persoane, facturate de SC C.T. SRL, în sumă de 501.211 RON, în condițiile în

care acestea au avut legătură cu obiectul de activitate al societății și au fost

facturate cu documente care respectă cerințele legale și care se regăsesc în contabilitatea

societății.

9) Opinia primei instanțe,

în sensul nedeductibilității consultanței oferite de SC T. SRL Arad este greșită,

întrucât la dosar există factură pentru suma de 15.126 RON, precum și contractul

încheiat de părți.

10) Soluția instanței

de fond, în sensul nedeductibilității cheltuielilor efectuate pentru lucrările realizate

de către SC G.C. SRL este eronată, în condițiile în care aceste lucrări au legătură

cu obiectul de activitate al societății și există documente justificative, respectiv

facturi și contractul încheiat de părți.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză,

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, în baza raportului

de inspecție fiscală parțială din 29 octombrie 2008, A.N.A.F., Administrația Financiară

pentru Contribuabili Mijlocii Hunedoara a emis decizia de impunere din 30

octombrie 2008 prin care a stabilit în sarcina de plată a recurentei suma totală

de 586.042 RON, reprezentând datorii fiscale suplimentare, după cum urmează: 286.992

RON, impozit pe profit; 258.628 RON, majorări de întârziere; 27.716 RON, TVA; 12.706

RON, majorări de întârziere și 390 RON, penalități de întârziere.

Prin decizia din 27

ianuarie 2009, A.N.A.F., Direcția de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația

administrativă formulată de recurentă împotriva actelor administrativ-fiscale anterior

individualizate.

1) Critica recurentei

referitoare la cheltuielile efectuate în legătură cu Asociația Clubul Sportiv J.P.,

apreciate de către prima instanță ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.

Astfel, în baza contractului

de comodat încheiat cu Consiliul Local al municipiului Petroșani, Asociația Clubul

Sportiv J.P. a preluat în folosință gratuită Complexul Sportiv J.

Ulterior, între recurentă

și Clubul Sportiv J.P. s-a încheiat la data de 25 februarie 2004 contractul de asociere

în participațiune, având ca obiect amenajarea unui spațiu în incinta bazei sportive,

cu destinația de mini-hotel pentru cantonamentul jucătorilor de fotbal. În cuprinsul

contractului se arată că investiția a fost realizată în perioada 2002-ianuarie 2004.

Înalta Curte achiesează

la concluzia primei instanțe, în sensul că actul anterior individualizat, pe de

o parte, a fost încheiat la un moment ulterior efectuării investițiilor, iar pe

de altă parte, acesta nu respectă cerințele legale, deoarece nu prevede cota la

venituri și cheltuieli a asociațiilor.

Totodată, contractul eludează

art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat

prin H.G. nr. 704/1993, în care se menționează faptul că aceste cheltuieli și venituri

determinate de operațiunile asocierilor în participațiune se contabilizează distinct

de către unul din asociați, conform prevederilor contractului de asociere; la sfârșitul

perioadei de raportare, cheltuielile și veniturile înregistrate, în funcție de natura

lor, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora

în contabilitatea proprie.

În speța de față, nu au

fost contabilizate în mod distinct veniturile și cheltuielile înregistrate de asociație,

pe bază de decont lunar, pentru a fi înregistrate în contabilitatea proprie prin

contul 458 „decontări din operații în participație”; în plus, nu a fost stabilit

profitul impozabil la nivelul fiecărei persoane juridice aflată în asociație.

2) Critica recurentei

referitoare la cheltuielile efectuate în legătură cu evenimentul de publicitate

organizat de către Casa C., apreciate de către prima instanță ca fiind nedeductibile

fiscal, este nefondată.

Conform art. 9 alin. (10)

din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, la calculul profitului impozabil

cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile.

În speța de față, cu toate

că recurenta susține că evenimentul a avut ca scop popularizarea numelui și a activităților

societății, aceasta a refuzat să prezinte lista invitaților pentru a proba cele

afirmate.

Ca atare, în mod legal,

autoritatea fiscală nu a acordat drept de deducere pentru cheltuielile înregistrate

pe baza unor facturi fiscale care nu sunt însoțite de documente justificative privind

achiziționarea serviciului respectiv pentru uzul societății, adică pentru obținerea

de venituri impozabile.

Altfel spus, nu s-a putut

stabili o legătură între serviciile prestate de către Casa C. la data de 28

iunie 2003 și derularea unei campanii de publicitate în beneficiul recurentei.

3) Critica recurentei

referitoare la suma de 29.748 RON, reprezentând amortizare snowmobile X. și ATV,

apreciată de către prima instanță ca fiind nedeductibilă fiscal, este nefondată.

Într-adevăr, după cum

a arătat și curtea de apel, art. 18 lit. b) din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale

și necorporale, modificată și completată prin O.G. nr. 54/1997, aprobată prin H.G.

nr. 909/1997, prevede faptul că agenții economici, persoanele fizice și asociațiile

fără personalitate juridică, care desfășoară activități în scopul realizării de

venituri, sunt scutiți de la calculul amortizării, în situații justificate (...)

astfel: b) pentru mijloacele fixe care participă efectiv la realizarea obiectului

principal de activitate al agentului economic, al persoanei fizice sau al asociației

fără personalitate juridică, care desfășoară activitate în scopul realizării de

venituri, aflate în patrimoniul acesteia, pe o perioadă egală cu perioada de conservare.

Justificarea trecerii

în conservare a mijloacelor fixe se face în situația în care este îndeplinită următoarea

condiție: când menținerea în funcțiune a mijloacelor fixe respective nu se justifică

din punct de vedere al randamentului și al cheltuielilor de funcționare pe o perioadă

de timp limitată.

Ca atare, în mod corect,

nu s-a acordat drept de deducere pentru cheltuielile privind amortizarea calculată

pentru snowmobile X. și ATV, înregistrate în perioada aprilie-octombrie, când acestea

nu se utilizează.

4) Critica recurentei

referitoare la cheltuiala cu amortismentul utilajelor D., apreciate de către prima

instanță ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.

Astfel, chiar dacă recurenta

a arătat că este vorba despre achiziția de mijloace fixe care au legătură cu obiectul

său de activitate și care au participat la producerea de venituri, aceasta nu a

probat cele susținute, întrucât a refuzat să indice unde se află aceste mijloace

fixe și la ce lucrări au fost utilizate.

5) Critica recurentei

referitoare la cheltuiala cu dobânzile bancare în sumă de 215.501 RON, apreciate

de către prima instanță ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.

După cum a reținut și

curtea de apel, recurenta a luat împrumuturi cu dobândă bancară, cuprinsă între

11-23% pe an și a acordat împrumuturi fără dobândă către SC S. SA Petroșani și Asociația

Clubul Sportiv J.P.

Chiar dacă recurenta a

susținut că a acordat aceste împrumuturi în considerarea faptului că are calitatea

de membru fondator la cele două entități juridice, aceasta nu a probat că aceste

cheltuieli au fost efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile, după cum

prevăd dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe

profit.

Mai mult decât atât, în

mod corect instanța de fond a invocat ca argument juridic pentru soluția pronunțată

pe acest aspect prevederile pct. 17 din Normele metodologice de aplicare a art.

11 C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, conform cărora atunci când un contribuabil

acordă un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta primește

un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul și destinația sa, prețul pieței

pentru asemenea serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreată de

persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în condiții comparabile,

inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv împrumutului.

6) Critica recurentei

referitoare la cheltuiala cu materialele electrice (stâlpi ignifugați) în sumă de

939.303 RON, apreciate de către prima instanță ca fiind nedeductibile fiscal, este

nefondată.

Chiar dacă recurenta susține

că nu au fost avute în vedere complexitatea lucrării realizate, situațiile de plată

existente, precum și faptul că aceste consumuri sunt în legătură cu obiectul său

de activitate, Înalta Curte apreciază că partea aflată în discuție nu a probat cele

afirmate.

Astfel, aprovizionările

de la SC P. SRL Comănești au avut loc în perioada iulie-august 2004, iar ultimele

situații de lucrări, în care se consemnează consumuri de stâlpi din lemn au fost

întocmite și acceptate la plată în luna mai 2004.

7) Critica recurentei

referitoare la cheltuiala cu transportul de mărfuri și persoane, facturate de SC

C.T. SRL, în sumă de 501.211 RON, apreciate de către prima instanță ca fiind nedeductibile

fiscal, este nefondată.

Conform art. 21 alin.

(1) C. fisc., pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli

deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,

inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Alin. (4) al aceluiași

articol prevede că nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu serviciile de management,

consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii

nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate

și pentru care nu sunt încheiate contracte.

În speța de față, recurenta

nu a prezentat foile de parcurs privind rutele ce au făcut obiectul transportului;

în plus, nu au fost arătate nici documente în legătură cu cantitatea materialelor

transportate.

Mai precis, după cum a

arătat și prima instanță, din actele existente la dosar, nu rezultă pe ce trasee

s-a efectuat transportul, ce persoane sau ce materiale au fost transportate, scopul

pentru care s-au realizat aceste transporturi.

În plus, cu ocazia efectuării

unui control la SC C.T. SRL, s-a constatat că aceasta nu a dispus de dotările necesare,

materiale și umane, pentru efectuarea prestațiilor de transport, pentru suma aflată

în discuție.

8) Critica recurentei

referitoare la cheltuiala generată de consultanța oferită de către SC T. SRL Arad

și SC T.L.S.G. SRL, apreciată de către organul fiscal ca fiind nedeductibilă fiscal,

este nefondată.

Din analiza deciziei din

27 ianuarie 2009, se constată faptul că intimata a respins acest capăt de cerere

ca fiind nemotivat și nedovedit, în raport de dispozițiile art. 206 alin. (1)

lit. c) și lit. d) C. proc. fisc. coroborate cu cele ale pct. 12.1 din Ordinul președintelui

A.N.A.F. nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului

IX C. proc. fisc.

Conform textului legal

anterior individualizat, contestația se formulează în scris și va cuprinde motivele

de fapt și de drept, precum și dovezile pe care se întemeiază.

Pct. 12.1 din Ordinul

președintelui A.N.A.F. nr. 519/2005 stipuleză că o contestație administrativă poate

fi respinsă ca nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumente

de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduce nu sunt incidente

cauzei supuse soluționării.

Înalta Curte constată

că recurenta nu a probat faptul că a prezentat motivele de fapt și de drept pentru

care a apreciat că soluția pronunțată de autoritatea fiscală intimată este nelegală.

9) Critica recurentei

referitoare la cheltuielile efectuate în legătură cu lucrările realizate de către

SC G.C. SRL, apreciată de către organul fiscal ca fiind nedeductibilă fiscal, este

nefondată.

Într-adevăr, recurenta

a prezentat contractul de prestări servicii încheiat cu această parte, devizul de

plată, precum și procesul-verbal de recepție încheiat la momentul terminării lucrărilor.

Însă, instanța de control

judiciar constată că recurenta nu a probat legătura existentă între cheltuielile

efectuate și veniturile obținute de aceasta pentru ca suma să poată fi considerată

deductibilă.

Față de împrejurarea că

instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior

indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat

la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.I.P. SRL Petroșani împotriva sentinței nr. 249/F/CA din 24 noiembrie 2009

a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2011.