ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4787/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.L. SRL Sibiu a chemat în judecată D.G.F.P. Sibiu în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Sibiu și A.N.A.F. solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună: - anularea deciziei din 19 decembrie 2008 privind soluționarea contestației; - anularea în parte a deciziei de impunere din 14 octombrie 2008, a raportului de inspecție fiscală din 14 octombrie 2008 și exonerarea reclamantei de plata sumei de 554.936 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar și accesorii.

În motivarea acțiunii, reclamata a arătat că impozitul pe profit stabilit este nelegal deoarece organul fiscal a procedat la aplicarea greșită în timp a prevederilor legale privitoare la calculul impozitului pe profit în condițiile în care cheltuielilor din diferențele de curs valutar înregistrate de reclamantă la 31 decembrie 2003, le sunt aplicabile reglementările legale în vigoare la această dată, adică art. 10 din Legea nr. 414/2002 și respectiv pct. 10.6 și pct. 10.7 din H.G. nr. 859/2002 și nu cele cuprinse în C. fisc.

care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2004. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 225/F/CA din 29 septembrie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantă dispunând anularea deciziei din 19 decembrie 2008 privind soluționarea contestației, a deciziei de impunere din 14 octombrie 2008 și raportul de inspecție fiscală din 14 octombrie 2008 și exonerând reclamanta de plata sumei de 554.936 RON, reprezentând 303.781 RON impozit pe profit și 251.155 RON majorări aferente acestui impozit. Totodată a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 14.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că actele administrativ fiscale sunt nelegal întocmite și vor fi anulate parțial.

Astfel, interpretarea sistemică și sistematică a acestor texte legale conduce la concluzia că pierderea netă reportată pentru anul fiscal următor dobândește mai întâi regimul cheltuielilor din diferențele de curs valutar și numai după stabilirea pierderii nete pentru anul respectiv se poate discuta despre regimul fiscal de deducere, corespunzător cheltuielilor cu dobânda. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs D.G.F.P. Sibiu în nume propriu precum și pentru A.N.A.F., Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Sibiu. Recurenta a susținut în esență că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 414/2003 și ale art. 23 C. fisc., coroborate cu dispozițiile pct. 6.1.

din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în sensul că nu a stabilit corect regimul fiscal aplicabil acestor operațiuni, în perioada supusă verificărilor, respectiv 1 ianuarie 2004-31 decembrie 2007, nerespectând procedura specială prevăzută de aceste dispoziții, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Aspectul aflat în litigiu în cauza de față, vizează aplicarea în timp a legislației fiscale referitoare la deducerea cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar, respectiv efectului operațiunii de reportare a pierderii nete din anul fiscal anterior, astfel cum în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

În această privință, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 414/2002 cât și dispozițiile pct. 10.2 alin. (3) din H.G. nr. 859/2002 aplicabile în ceea ce privește anul 2003 și dispozițiile art. 23 C. fisc. cu lămuririle prevăzute de dispozițiile pct. 61 din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în ceea ce privește perioada ulterioară. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 414/2002 și ale pct. 10.6 și pct. 10.7 din H.G. nr. 859/2002: „În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, în sensul alin. (1) și alin. (3), deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitărilor prevăzute de aceste aliniate”.

Aceste prevederi au fost preluate și de dispozițiile art. 23 alin. (3) C. fisc., potrivit căruia în cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda în sensul alin. (1) și alin. (2); deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitărilor prevăzute de aceste aliniate. Din perspectiva acestor prevederi legale, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că pierderea netă din diferențele de curs valutar și cheltuielile cu dobânzile aferente rămase nedeductibile la sfârșitul anului 2003 se reportează în anul următor, acestea urmând a fi tratate ca fiind cheltuieli ale perioadei respective și supuse limitărilor aplicabile în acea perioadă.

Susținerile recurentei potrivit cărora prin expertiza contabilă efectuată în cauză, expertiză însușită de către instanța de fond, în mod greșit a fost diminuată pierderea netă din diferențele de curs valutar, nedeductibilă în anul2003, reportată în anii următori până la deductibilitatea integrală și a diminuat-o cu veniturile din diferențele de curs valutar aferente anilor următori, nu pot fi reținute întrucât astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 414/2002 cât și art. 23 alin. (3) C. fisc., regimul de deductibilitate al cheltuielilor cu dobânda prevăzut de aceste dispoziții se aplică pierderii nete rezultate din diferențele de curs valutar și nu cheltuielilor rezultate din diferențele de curs valutar.

Nu pot fi reținute nici criticile recurentei referitoare la nerespectarea principiului anualității evidenței contabile și al stabilirii impozitelor și taxelor prevăzut de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 571/2003 întrucât astfel cum rezultă din examinarea operațiunilor contabile efectuate de intimată în perioada 2004-2006 intimata a raportat cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferența de curs valutar rămase nedeductibile înregistrate la finele anului, în perioada următoare, acestea urmând a fi considerate drept cheltuieli ale perioadei respective și au devenit subiect al limitării aplicabile în acea perioadă.

Având în vedere aceste considerente, instanța de control judiciar reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, neexistând motive pentru casarea sau modificare acesteia, instanța de fond procedând la aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor egale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea nr. 414/2002, pct. 10.6 și pct. 10.7 din H.G. nr. 859/202 în ceea ce privește sumele reprezentând cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențe de curs valutar, rămase nedeductibile la 31 decembrie 2003 și reportate în anul fiscal 2004, precum și dispozițiile art. 23 C. fisc., respectiv pct. 60, pct. 68 și pct. 69 din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 44/2004, aplicabile începând cu anul 2004. În consecință, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU CESTE MOTIVE.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Sibiu în nume propriu și pentru A.N.A.F. și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Sibiu împotriva sentinței civile nr. 225/F/CA din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC A.L. SRL Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.