ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1099/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia reclamanta SC O.S. „H.A.” SRL, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba, a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării

Deciziei de impunere nr. 374 din 30 iunie 2011 privind obligațiile fiscale

suplimentare, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra

acțiunii în anulare a acesteia.

și de drept care au stat la baza formulării cererii

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că activitatea reclamantei a fost supusă unui control

fiscal, verificându-se respectarea legislației fiscale în perioada 01 ianuarie

2007 - 31 decembrie 2010, iar la finalizarea controlului a fost întocmit

Raportul de Inspecție Fiscală nr. X/2011 și au fost emise Decizia nr. 374 din

30 iunie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare, precum și Dispoziția

din 28 iunie 2011 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.

Împotriva acestei

decizii de impunere, reclamanta a formulat contestație administrativă.

În dovedirea cazului

bine justificat, reclamantul a expus următoarele critici, prin trimitere la

cele expuse în contestația administrativă, relative la pretinsul raționament

greșit al organelor fiscale:

Astfel, s-a susținut

că reclamanta a mai făcut obiectul unui control fiscal pentru aceeași perioadă,

concretizat în emiterea procesului-verbal de control financiar din 24 noiembrie

2010, prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata aceleiași sume cu

titlu de impozit pe profit, împotriva căruia reclamanta a formulat contestație

administrativă, iar soluția organului fiscal concretizată în Decizia nr. 1/2011

prin care s-a respins contestația a făcut obiectul acțiunii în contencios

administrativ în Dosarul nr. 135/57/2011, unde prin Sentința administrativă nr.

146/CA/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta a fost

exonerată de plata sumei de 679.728 RON cu titlu de dobânzi de întârziere și a

sumei de 104.124 RON cu titlu de penalități de întârziere. În acest context, a

susținut reclamanta, nu poate fi obligată la plata de două ori a aceleași sume

cu accesoriile aferente.

Sub aspectul pagubei

iminente s-a susținut că reclamantei, în ipoteza executării silite, i s-ar

bloca activitatea, cu repercusiuni importante asupra activității de

reîmpădurire a terenurilor administrate de reclamantă.

În drept, a invocat

art. 14 raportat la art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/ 2004.

formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba a solicitat

respingerea cererii de suspendare formulată, susținând că în cauză nu s-a făcut

dovada unui prejudiciu grav și plata cauțiunii fixate.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 283

din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC O.S. „H.A."

SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Alba, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr.

374 din 30 iunie 2011.

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe

Pentru pronunța

sentința recurată, instanța de fond a reținut următoarele:

5.1. Prin Decizia de

impunere nr. 437 din 30 iunie 2011 au fost stabilite în sarcina reclamantei

obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe profit (847.912 RON)

pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2010 și majorări de întârziere

(929.175 RON) pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 27 iunie 2011, taxa pe valoare

adăugată (169.968 RON) pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2010 și

majorări de întârziere (126.012 RON) pentru perioada 01 ianuarie 2007 -27 iunie

2011.

5.2. Împotriva

acestei decizii reclamanta a formulat contestației administrativă înregistrată

sub nr. 124.797 din 08 august 2011, iar prin Decizia nr. 125 din 03 octombrie

2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba s-a

dispus suspendarea soluționării contestației în temeiul art. 214 alin. (1) lit.

b) din O.G. nr. 92/2003 până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face

obiectul Dosarului 137/57/2011 aflat în faza de fond la Curtea de Apel Alba

Iulia.

5.3. În acest

context, s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la existența

cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube în patrimoniul

reclamantei.

Astfel, a reținut

prima instanță că din actele de la dosar nu se poate reține existența unei

asemenea îndoieli decurgând din dubla impunere a reclamantei prin două acte

administrative distincte.

5.4. Fără a prejudeca

fondul acțiunii în anularea actelor a căror suspendare se solicită, Curtea de

Apel a constatat că singurul act administrativ-fiscal de impunere, apt de

executare silită este Decizia de impunere nr. 437 din 30 iunie 2011, iar

procesul-verbal în discuție a fost încheiat în urma unui control financiar,

control ce a vizat modul de administrare și gestionare a mijloacelor materiale

și a resurselor financiare, la agenții economici la care statul este acționar

majoritar, și urmare a constatărilor efectuate s-a recomandat efectuarea unei

inspecții fiscale generale, singura operațiune care se poate finaliza printr-un

act fiscal de impunere suplimentară.

A concluzionat prima

instanță, în sensul că, întrucât în cauză nu se poate constata o aparență de

nelegalitate cu privire la actul de impunere din 30 iunie 2011, cea de a doua

condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în sensul producerii unui

prejudiciu iminent în patrimoniul reclamantei prin executarea actelor, nu poate

conduce, chiar dacă ar fi îndeplinită, la măsura suspendării actelor.

Doar un act aparent

nelegal poate fi suspendat dacă produce și o pagubă iminentă, nu și un act

aparent legal, întrucât în această ultimă ipoteză, reclamanta nu poate invoca

propria culpă pentru nerespectarea legii.

de reclamanta SC O.S. „H.A.” SRL împotriva Sentinței nr. 283 din 11 octombrie

2011 a Curții de Apel Alba Iulia

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta consideră

că sentința recurată este netemeinică deoarece nu a avut în vedere actele

depuse în susținerea cererii de suspendare și anume, raportul de expertiză

fiscală întocmit de expertul C.S.

Cazul bine justificat

este îndeplinit urmare a faptului că actele administrativ-fiscale în discuție

au interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale.

Recurenta consideră

că instanța de fond trebuia să examineze cererea și cu privire la îndeplinirea

condiției pagubei iminente, deoarece din actele contabile existente la dosar

este dovedită blocarea întregii activități, ca urmare a punerii în executare a

actelor administrativ-fiscale.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

nefondat.

1.1. Interpretarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor legale de către organele fiscale pot fi

dovedite numai în urma unei analize a fondului cauzei, nelegalitatea aparentă a

actelor atacate nu poate fi constatată în speță.

Raportul de expertiză

fiscală depus la dosar este o probă extrajudiciară, iar pentru demonstrarea

pretențiilor, instanța este datoare să administreze probele admisibile,

pertinente și utile, conform prevederilor C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

nu a înțeles nici să arate în concret în ce constă „interpretarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor legale”, pentru a se putea determina și analiza acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o serioasă îndoială în privința legalității actului administrativ, condiție

obligatorie prevăzută de art. 14 coroborat cu art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată.

1.2. Deoarece

condițiile necesare pentru suspendarea actului administrativ trebuie

îndeplinite cumulativ, în mod corect, judecătorul fondului nu a găsit necesar a

mai analiza și condiția pagubei iminente.

Condiția, astfel cum

a fost descrisă de către recurenta-reclamantă, trebuie dovedită, ceea ce în

speță nu s-a realizat, iar importanța sa nu poate fi singulară, ci cumulată cu

dovedirea cazului justificat.

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., coroborat cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC O.S. „H.A.” SRL împotriva Sentinței nr. 283 din 11 octombrie

2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AS