Tvetcov împotriva Republicii Moldova

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 5470/03, de către Oleg ȚVETCOV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea Secțiune), care a stat la 30 mai 2006 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpäää Traja Pavlovschi Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 11 decembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarația de soluționare prietenoasă din 17 februarie 2006 primită de la părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Oleg Țvetcov, este un național moldovenesc născut în 1966 și locuiește în Călărași.

Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1995 reclamantul a fost directorul executiv al unei companii private, care a luat un împrumut de la o bancă. După ce a părăsit compania în primăvara anului 1997, el a stabilit în Rusia unde locuiau rudele sale. El a revenit acolo și a devenit profesor, fără a schimba numele și rămâne la aceeași adresă până la arestarea sa în 2001. La 28 ianuarie 1998 a fost deschisă o anchetă penală împotriva reclamantului și a altor persoane neidentificate în ceea ce privește apropierea ilegală a creditului și nereturarea acesteia. La 3 septembrie 1998, un tribunal a eliberat un mandat pentru retrasul reclamantului timp de 30 de zile.

El a fost declarat o persoană dorită. La 28 august 2001, el a fost arestat de către autoritățile ruse pe baza mandatului de arestare din 1998. A fost extradat în Moldova la 6 martie 2002. La 5 aprilie 2002, Curtea de District Centru și-a prelungit reținurea până la 18 iunie 2002, constatând că detenția era necesară deoarece: „Pentru care a fost ordonată detenția în reținere rămâne valabil: [reclamantul] este suspectat că a comis o infracțiune gravă, el nu are domiciliu în Moldova, el ar putea absține de la autoritățile de aplicare a legii sau de la instanța de judecată dacă ar fi eliberat. Prin urmare, izolația suspectului de la societate este absolut necesară”. La apel, el a declarat intenția sa de a locui permanent la casa mamei sale din Moldova în timpul anchetei și a susținut că starea ei de sănătate care se deteriorează necesită asistența sa.

Curtea Regională Chișinău a dat motive similare cu cele ale instanței de judecată în respingerea recursului reclamantului la 11 aprilie 2002, adăugând că el a fost căutat de mult timp. Curtea nu a menționat lipsa de reședință în Moldova ca motiv pentru necesitatea continuă de a-l reține. Retragerea reclamantului a fost prelungită de patru ori mai mult în 2002: de la 17 Iunie până la 19 iulie, 9 august până la 10 septembrie, 6 septembrie până la 10 octombrie și 9 octombrie până la 10 noiembrie. Extinderea și respingerea apelurilor sale împotriva acestor extensii au fost bazate pe motive similare cu cele invocate în hotărârea din 5 aprilie 2002. În apelul din 9 septembrie 2002, reclamantul a susținut că prelungirea detenției sale după 28 august 2002 este ilegală deoarece contravine Constituției și Codului de Procedură Penală („CCP”, art. 79), precum și art. 6 din Convenție.

(4) din Constituție și art. 79 alin. (2) CCP, detenția în reținere nu a putut fi prelungită de peste o perioadă de 12 luni de la data arestării. La 13 septembrie 2002, Curtea Regională Chișinău a respins acest recurs. Curtea a constatat că perioada în care reclamantul a fost adusă autorităților moldovenești din Rusia, după absența anchetei penale (28 august 2001 până la 6 martie 2002) nu a putut fi considerată ca o perioadă de detenție în reținere în sensul articolului 25 din Constituție și al articolului 79 CCP în temeiul articolului 79 alineatul (5) CCP. În recursul din 11 octombrie 2002, reclamantul a susținut că art. 79 alineatul (5) CCP nu se aplică deoarece nu s-a dovedit că s-a absorbit din anchetă penală.

El a părăsit țara înainte de începerea anchetei și nu a avut cunoștință de aceasta; el a trăit sub numele său într-o adresă stabilă cu rudele sale din Rusia și a fost profesor într-o școală publică. De asemenea, a susținut că, de fapt, între 6 martie 2002 și 10 octombrie 2002, el a petrecut 190 de zile în timpul retragerii și că, din cauza extinderilor, a fost în consecință retras timp de 40 de zile, fără nicio bază juridică. La 17 octombrie 2002, Curtea Regională Chișinău și-a respins plângerea, declarând că: „Pentru care a fost ordonată detenția în reținere rămâne valabil. Nu s-au comis încălcări ale procedurii penale în cursul anchetei și nu s-a încălcat niciunul dintre drepturile constituționale ale acuzatului”.

La 7 noiembrie 2002, ancheta penală a fost încheiată și cazul a fost depus în judecată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sa pentru o perioadă de peste 12 luni este ilegală. De asemenea, el s-a plâns, în esență, de raționament insuficient dat de instanțe în prelungirea rezidenției sale, în contravenție cu art. 5 § 3 din Convenție.

HOTĂRÂREA La 21 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de părți: „ACCORDUL DE APLICARE FRIMANDĂ în cazul ȚVETCOV ÎN CONTRA REPUBLICA MOLDOVA DE APLICARE nr. 5470/03 Chișinău, 17 februarie 2006 Prezentul acord de soluționare prietenos este încheiat în temeiul articolului 13 din Legea Agentului Guvernamental (Legea nr. 353-XV) din 28 octombrie 2004, între Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dl Vitalie Pârlog, pe de o parte, și Oleg Țvetcov („reclamantul”), pe de altă parte, denumit în continuare „partențele”; având în vedere faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului are pe doc cazul Țvetcov c. Moldova (depunerea nr. 5470/03), în care reclamantul susține că a existat o încălcare de către autoritățile de stat a drepturilor garantate de dispozițiile articolului 5 (dreapta la libertate și securitate) a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și susține că: - dispozițiile art. 79 § 5 din Codul de Procedură Penală (de la 1961, abrogat la 12 iunie 2003) nu sunt aplicabile cazului său, deoarece nu au existat dovezi în fața instanței pentru a confirma că a fost exclus din proceduri penale; - el a rămas în custodie după expirarea termenului final pentru prelungirea detenției anterioare, la 10 noiembrie 2002;

- termenul de detenție anterioară a fost depășit termenul maxim permis în temeiul articolului 25 din Constituție și al articolului 79 din Codul de Procedură Penală; - în perioada cuprinsă între 6 martie 2002 și 10 octombrie 2002 el a fost deținut ilegal timp de 40 de zile; - motivele furnizate pentru detenția sa de către Curtea de District Centru din Chișinău și Curtea Regională de Chișinău au fost nefondate; Având în vedere faptul că, în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului, el a fost achitat la 28 decembrie 2005, în temeiul articolului 123 din Codul Criminal (abrogat la 12 iulie 2003) și faptul că, deși s-a constatat vinovat de a participa la infracțiunile prevăzute la art. 17 și la art. 189 § 2 din Codul Criminal (abrogat la 12 iulie 2003), el a fost exceptat de la responsabilitatea penală din acest cont, având în vedere scaunul de timp; Având în vedere faptul că codul de procedură penală (1961) în vigoare la momentul material a fost abrogat la 12 iunie 2003, cu intrarea în vigoare a noului cod de procedură penală; în acest sens este de acord: Guvernul se angajează să plătească reclamantului, în scopul de a ajunge la o soluționare prietenoasă a litigiului în cauză, suma de 10.000 ( zece mii) lei [1] , în compensare pentru orice daune care ar fi putut fi suferite,

în termen de trei luni de la data deciziei de a elimina cererea nr. 5470/03 Țvetcov v. Moldova din lista Curții Europene a Drepturilor Omului. Plata acestei sume constituie soluționarea finală a acestui litigiu. Reclamantul declară că a obținut satisfacție în ceea ce privește afirmațiile sale și se angajează să retragă cererea nr. 5470/03 Țvetcov c. Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, comunicată Guvernului la 16 noiembrie 2005. Reclamantul declară că, în viitor, nu va ridica alte cereri pecuniare sau morale împotriva Guvernului în legătură cu prezentul caz. Părțile informează Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la existența acestui acord și solicită ca cererea să fie eliminată din lista sa.

Acest acord este elaborat în trei omologuri, fiecare fiind în mod egal autentic și autoritar. Semnat: Vitalie Pârlog Oleg Țvetcov Agent al Reclamantului Guvernului” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată cazul din lista.

Președintele grefierului Nicolas Bratza la început [1] Echivalentul de 650 euro.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 5470/03 by Oleg ȚVETCOV against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30 May 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr M. Pellonpää , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 December 2002, Having regard to the decision to apply the procedure under Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the declaration of friendly settlement of 17 February 2006 received from the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Oleg Țvetcov, is a Moldovan national who was born in 1966 and lives in Călărași.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 1995 the applicant was the executive director of a private company, which took a loan from a bank. Having left the company in spring 1997, he settled in Russia where his relatives lived. He re-married there and became a teacher, without changing his name and staying at the same address until his arrest in 2001. On 28 January 1998 a criminal investigation was opened against the applicant and other unidentified persons in respect of the illegal appropriation of credit and the failure to return it. On 3 September 1998 a court issued a warrant for the applicant’s remand for 30 days. He was declared a wanted person.

On 28 August 2001 he was arrested by the Russian authorities on the basis of the 1998 arrest warrant. He was extradited to Moldova on 6 March 2002. On 5 April 2002 the Centru District Court prolonged his remand until 18 June 2002, finding that detention was necessary because: “The grounds on which the detention on remand was ordered remain valid: [the applicant] is suspected of having committed a serious offence, he does not have a domicile in Moldova, he could abscond from law enforcement authorities or the court if released. Consequently, the isolation of the suspect from society is absolutely necessary”. On appeal, he declared his intention to live permanently at his mother’s house in Moldova throughout the investigation and argued that her deteriorating state of health required his assistance.

The Chișinău Regional Court gave reasons similar to those of the lower court in rejecting the applicant’s appeal on 11 April 2002, adding that he had been wanted for a long time. The court did not mention his lack of residence in Moldova as a ground for the continued need to remand him. The applicant’s remand was prolonged four more times in 2002: from 17 June until 19 July, 9 August until 10 September, 6 September until 10 October and 9 October until 10 November. The extensions and the rejections of his appeals against those extensions were based on grounds similar to those invoked in the judgment of 5 April 2002. In his appeal of 9 September 2002 the applicant argued that the extension of his detention after 28 August 2002 was unlawful because it contravened the Constitution and the Code of Criminal Procedure (“CCP”, Article 79), as well as Article 6 of the Convention.

According to Article 25 (4) of the Constitution and Article 79 (2) CCP, detention on remand could not be extended beyond a period of 12 months from the date of arrest. On 13 September 2002 the Chișinău Regional Court rejected that appeal. The court found that the period during which the applicant had been brought to the Moldovan authorities from Russia after absconding from the criminal investigation (28 August 2001 until 6 March 2002) could not be counted as a period of detention on remand for the purposes of Article 25 of the Constitution and Article 79 CCP by virtue of Article 79 (5) CCP. In his appeal of 11 October 2002 the applicant argued that Article 79 (5) CCP did not apply as it had not been proven that he had absconded from the criminal investigation.

He had left the country before the investigation started and had no knowledge thereof; he lived under his own name at a stable address with his relatives in Russia and was a teacher in a public school. He also claimed that in fact between 6 March 2002 and 10 October 2002 he had spent 190 days on remand, and that because the extensions only amounted to 150 days he had accordingly been remanded for 40 days without any legal basis. On 17 October 2002 the Chișinău Regional Court rejected his complaint, finding that: “The grounds on which the detention on remand was ordered remain valid. No violations of the criminal procedure have been committed during the investigation and none of the accused’s constitutional rights was violated”.

On 7 November 2002 the criminal investigation was completed and the case was submitted to the trial court. COMPLAINTS

“FRIENDLY SETTLEMENT AGREEMENT

in the case of

ȚVETCOV AGAINST THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Application no. 5470/03 Chișinău, 17 February 2006 The present friendly settlement agreement is entered into under section 13 of the Government Agent Act (Law no. 353-XV) of 28 October 2004, between the Government of the Republic of Moldova (“the Government”), represented by their Agent, Mr Vitalie Pârlog, of the one part, and Oleg Țvetcov (“the applicant”), of the other part, hereinafter referred to as “the parties”.

The parties hereto; Having regard to the fact that the European Court of Human Rights has on its docket the case of Țvetcov v. Moldova (application no. 5470/03), in which the applicant alleges that there has been a violation by the State authorities of the rights guaranteed by the provisions of Article 5 (right to liberty and security) of the European Convention on Human Rights and Fundamental Freedoms, and claims that: - the provisions of Article 79 § 5 of the Code of Criminal Procedure (of 1961, repealed on 12 June 2003) are not applicable to his case, because there was no evidence before the court to confirm that he had absconded from criminal proceedings; - he remained in custody after the final time-limit for the extension of his pre-trial detention had been reached, on 10 November 2002; - the term of his pre-trial detention exceeded the maximum term permitted under Article 25 of the Constitution and Article 79 of the Code of Criminal Procedure; - in the period between 6 March 2002 and 10 October 2002 he was unlawfully held for 40 days; - the reasons given for his detention by the Centru District Court of Chișinău and the Chișinău Regional Court were ill-founded; Having regard to the fact that, in the criminal proceedings against the applicant, he was acquitted on 28 December 2005, under Article 123 1 of the Criminal Code (of 1961, repealed on 12 July 2003),

and that although found to be guilty of participating in the offence provided for in Article 17 and Article 189 § 2 of the Criminal Code (of 1961, repealed on 12 July 2003), he was exempted from criminal responsibility on this account in view of the time bar; Having regard to the fact that the Code of Criminal Procedure (1961) in force at the material time was repealed on 12 June 2003, with the entry into force of the new Code of Criminal Procedure; Hereby agree as follows: 1. The Government undertake to pay the applicant, with a view to reaching a friendly settlement of the dispute at issue, the sum of 10,000 (ten thousand) lei [1] , in compensation for any damage that may have been sustained, within three months from the date of the decision to strike out application no. 5470/03 ( Țvetcov v. Moldova ) from the list of the European Court of Human Rights.

2. The payment of the said sum shall constitute the final settlement of this dispute.