TVETCOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 5470/03

depusă de Oleg ȚVETCOV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 30 mai 2006, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

M. Pellonpää

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dra

L.

Mijović

,

Dl

J.

Šikuta,

judecători

,

și dl T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 11 decembrie 2002,

Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea ei,

Având în vedere declarația cu privire la reglementarea amiabilă din 17 februarie 2006 primită de la părți,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Oleg Țvetcov, este un cetățean al Republicii Moldova, care s-a născut în anul 1966 și locuiește în Călărași.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate în felul următor.

În 1995, reclamantul era director executiv al unei companii private, care a luat un împrumut de la o bancă. Părăsind compania în primăvara anului 1997, el s-a stabilit cu traiul în Rusia, unde locuiau rudele sale. Acolo el s-a recăsătorit și a devenit profesor fără a-și schimba numele și a locuit la aceeași adresă până la reținerea sa în 2001.

La 28 ianuarie 1998, împotriva reclamantului și a altor persoane neidentificate a fost pornită o urmărire penală în legătură cu însușirea ilegală a creditului și nerambursarea lui. La 3 septembrie 1998, o instanță de judecată a emis un mandat de arest pe numele reclamantului pentru 30 de zile. El a fost dat în urmărire generală.

La 28 august 2001, în temeiul mandatului de arest din 1998, el a fost arestat de autoritățile ruse. La 6 martie 2002, el a fost extrădat în Republica Moldova.

La 5 aprilie 2002, Judecătoria sectorului Centru a prelungit arestul preventiv al reclamantului până la 18 iunie 2002, statuând că detenția era necesară deoarece:

„Materialele acumulate în dosarul penal și-au păstrat puterea probantă: [reclamantul] este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni grave, nu are domiciliu în Moldova, el ar putea să se ascundă de organele de anchetă penală și judecată. Prin urmare, izolarea lui de societate este absolut necesară.”

În recurs, reclamantul și-a exprimat intenția de a locui permanent pe parcursul urmăririi penale în casa mamei sale din Moldova și a argumentat că înrăutățirea stării sănătății mamei sale necesita ajutorul său.

La 11 aprilie 2002, Tribunalul Chișinău, respingând recursul reclamantului, a invocat motive similare celor ale instanței de judecată inferioare, adăugând că el a fost dat în urmărire generală de mult timp. Instanța de judecată nu a menționat faptul că el nu avea domiciliu în Moldova ca motiv pentru necesitatea continuă de a-l ține în detenție.

În 2002, arestarea preventivă a reclamantului a fost prelungită de încă patru ori: de la 17 iunie până la 19 iulie, de la 9 august până la 10 septembrie, de la 6 septembrie până la 10 octombrie și de la 9 octombrie până la 10 noiembrie. Prelungirile și respingerile recursurilor sale împotriva acelor prelungiri au fost bazate pe motive similare celor invocate în încheierea din 5 aprilie 2002.

În recursul său din 9 septembrie 2002, reclamantul a susținut că prelungirea detenției sale după 28 august 2002 a fost ilegală, deoarece ea contravenea Constituției și Codului de procedură penală („CPP”, articolul 79), precum și articolului 6 al Convenției. Potrivit articolului 25 (4) al Constituției și articolului 79 (2) CPP, arestarea preventivă nu putea fi prelungită mai mult de 12 luni de la data arestului.

La 13 septembrie 2002, Tribunalul Chișinău a respins recursul în cauză. Instanța de judecată a constatat, în temeiul articolului 79 (5) CPP, că perioada în care reclamantul a fost adus în fața autorităților moldovenești din Rusia, după ce s-a eschivat de la urmărirea penală (de la 28 august 2001 până la 6 martie 2002), nu poate fi considerată ca o perioadă a arestării preventive în sensul articolului 25 al Constituției și al articolului 79 CPP.

În recursul său din 11 octombrie 2002, reclamantul a susținut că articolul 79 (5) CPP nu este aplicabil, deoarece nu a fost dovedit faptul că el s-a eschivat de la urmărirea penală. El a părăsit țara înainte de pornirea urmăririi penale și nu a știut despre aceasta; el nu și-a schimbat numele și a locuit la o adresă stabilă împreună cu rudele sale în Rusia și era profesor într-o școală de stat. De asemenea, el a pretins că, de fapt, între 6 martie 2002 și 10 octombrie 2002, el s-a aflat 190 de zile în arest preventiv și că, deoarece prelungirile arestării preventive au fost doar pentru 150 de zile, el s-a aflat, prin urmare, în arest preventiv timp de 40 de zile fără niciun temei legal.

La 17 octombrie 2002, Tribunalul Chișinău a respins recursul său, stabilind că:

„Motivele care au servit temei pentru arestarea preventivă și-au păstrat actualitatea. N-au fost depistate încălcări ale legii de procedură penală la efectuarea anchetei sau ale drepturilor constituționale ale învinuitului.”

La 7 noiembrie 2002, urmărirea penală a fost finalizată, iar dosarul a fost trimis instanței de judecată pentru examinare.

PRETENȚII

ÎN DREPT

La 21 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de părți:

„ACORD DE REGLEMENTARE AMIABILĂ

în cauza

ȚVETCOV CONTRA REPUBLICII MOLDOVA

Cererea nr. 5470/03

Chișinău, 17 februarie 2006

Prezentul acord de reglementare amiabilă este încheiat în temeiul articolului 13 din Legea nr. 353-XV din 28 octombrie 2004 cu privire la Agentul guvernamental, între Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”), reprezentat de Agentul său, dl Vitalie Pârlog, pe de o parte, și Oleg Țvetcov („reclamant”), pe de altă parte, denumiți în continuare „părți”.

Părțile prezentului acord:

luând în considerare că pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului se află cererea nr. 5470/03,

Țvetcov v. Moldova

, în care reclamantul pretinde că autoritățile statului i-ar fi încălcat drepturile garantate de prevederile articolului 5 (dreptul la libertate și siguranță) al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și că:

- prevederile alineatului 5 al articolului 79 din Codul de procedură penală (redacția din 1961, abrogat la 12 iunie 2003) nu ar fi aplicabile cazului său, deoarece nu au fost aduse probe în instanță ce ar confirma că el s-ar fi eschivat de la urmărirea penală;

- ultimul termen de prelungire a arestării preventive ar fi fost până la 10 noiembrie 2002, dar el s-a aflat în continuare în arest preventiv;

- durata arestării sale preventive ar fi depășit termenul maxim de ținere sub arest stabilit de prevederile articolului 25 din Constituție și ale articolului 79 din Codul de procedură penală;

- în perioada 6 martie 2002 – 10 octombrie 2002 el a fost deținut 40 de zile ilegal;

- motivele invocate de Judecătoria sectorului Centru și Tribunalul Chișinău referitoare la detenția sa ar fi fost nefondate;

Ținând cont de faptul că la 28 decembrie 2005 în cazul penal în privința reclamantului a fost pronunțată o sentință prin care acesta a fost achitat pe articolul 123/1 din Codul penal (redacția din 1961, abrogat la 12 iunie 2003) și declarat culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.17 și 189 al. 2 din Codul penal (redacția din 1961, abrogat la 12 iunie 2003), cu liberarea de răspundere penală pe acest capitol în legătură cu expirarea termenului de prescripție;

Având în vedere faptul că Codul de procedură penală (redacția din 1961) în vigoare la momentul faptelor a fost abrogat la 12 iunie 2003, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală;

Au convenit asupra celor ce urmează:

[1]

în calitate de compensație pentru orice prejudiciu eventual suportat, în decurs de trei luni de la data pronunțării deciziei de radiere de pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului a cererii nr. 5470/03 (

Țvetcov v. Moldova

).

Țvetcov v. Moldova

), depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și comunicată Guvernului la 16 noiembrie 2005.

Prezentul acord este întocmit în trei exemplare, toate având aceeași valoare juridică.

Semnat: Vitalie Pârlog,

Oleg Țvetcov,

Agent guvernamental

Reclamant.”

Curtea ia notă de acordul încheiat între părți (articolul 39 al Convenției). Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului, așa cum aceasta este definită în Convenție și în Protocoalele sale (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției și articolul 62 § 3 al Regulamentului Curții).

Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează să fie radiată de pe rolul Curții.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenției;

Decide

să radieze cauza de pe rol.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte

[1]

Echivalentul a 650 euro.