DIVIZA AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 24316/02

depusă de Gheorghe DIVIZA și Alții

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 21 noiembrie 2006, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

M.

Pellonpää

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 8 aprilie 2002,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a reglementării amiabile a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanții, dl Gheorghe Diviza, dna Lidia Olaru, dna Lilia Diviza, dl Mihail Orheianu, dna Maria Camenschi, dl Ion Camenschi și dl Vasile Talmaci, sunt cetățeni ai Republicii Moldova născuți în 1938, 1948, 1972, 1953, 1952, 1953 și, respectiv, 1942, care locuiesc în Hâncești. Ei au fost reprezentați în fața Curții de dl Vitalie Postolache, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vitalie Pârlog.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamanții și Departamentul Privatizării și Administrării Proprietății de stat („Departamentul”) erau acționari ai unei întreprinderi de distribuție a gazului. În 2000, reclamanții au cerut răscumpărarea acțiunilor lor.

La 24 mai 2000, Judecătoria Hâncești a hotărât în favoarea reclamanților și

inter alia

le-a alocat o parte din bunurile întreprinderii, evaluate la 295,552 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 25,735.76 euro (EUR) la acea dată). Departamentul nu a contestat cu apel hotărârea judecătorească în termenul legal stabilit și, după cincisprezece zile, ea a devenit irevocabilă și executorie. Totuși, la 21 iulie 2000, Departamentul a depus apel, care a fost respins la 10 mai 2001 de către Tribunalul Chișinău ca fiind depus cu omiterea termenului pentru declararea apelului.

Departamentul nu a contestat această decizie.

La 11 august 2000, reclamanții au fondat o nouă întreprindere după ce au primit bunurile în conformitate cu hotărârea judecătorească din 24 mai 2000.

La 9 noiembrie 2001, Procuratura Generală a depus la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare la hotărârile judecătorești în favoarea reclamanților.

La 19 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârile judecătorești sus-menționate și a dispus rejudecarea cauzei.

După comunicarea cauzei, la 11 aprilie 2006, Guvernul și reclamanții au încheiat un acord de reglementare amiabilă. Potrivit acordului, Agentul Guvernamental trebuia să ceară Procuraturii Generale să depună la Curtea Supremă de Justiție o cerere de revizuire cerând încetarea procedurii în recurs în anulare. În caz de succes, părțile erau de acord să solicite Curții să radieze cererea de pe rol.

La 31 mai 2006, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire a Procurorului General, a casat decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2001 și celelalte hotărâri judecătorești care au fost pronunțate în timpul rejudecării cauzei și a încetat procedura în recurs în anulare. Curtea Supremă de Justiție a constatat că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamanților garantate de articolul 6 § 1 al Convenției și de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a casării hotărârii Judecătoriei Hâncești din 24 mai 2000. Ea a acordat EUR 3,000 primului reclamant (dl Gheorghe Diviza) și câte EUR 2,000 celorlalți reclamanți (dna Lidia Olaru, dna Lilia Diviza, dl Mihail Orheianu, dna Maria Camenschi, dl Ion Camenschi și dl Vasile Talmaci) cu titlu de prejudiciu moral. De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a acordat EUR 500 cu titlu de costuri și cheltuieli și EUR 3,520 pentru costurile de reprezentare a reclamanților în fața Curții.

PRETENȚII

Reclamanții s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de inechitatea procedurilor în fața instanțelor judecătorești naționale.

De asemenea, ei au pretins că decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2001, prin care a fost casată o hotărâre judecătorească irevocabilă în favoarea lor, a constituit o violare a articolului 6 § 1 al Convenției.

Ei au pretins că decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2001 a avut ca rezultat încălcarea dreptului lor la protecția proprietății, garantat de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție.

In fine

, ei au declarat că a avut loc o violare a articolului 13 al Convenției, deoarece ei nu au avut recursuri efective în fața instanțelor judecătorești naționale.

ÎN DREPT

Articolul 37 al Convenției, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că:

a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; ....”

Articolul 43 § 1 a1 Regulamentului Curții, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„1.

La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea unei cauze de pe rol în condițiile art. 37 al Convenției.”

Ambele părți au informat Curtea că ele au încheiat un acord de reglementare amiabilă, iar reclamanții au declarat că ei sunt satisfăcuți de decizia Curții Supreme de Justiție din 31 mai 2006. Părțile au solicitat Curții radierea cererii de pe rol.

Curtea ia notă de acordul amiabil încheiat între părți. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului, după cum aceasta este definită în Convenție și în Protocoalele sale, și nu găsește motive care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează să fie radiată de pe rolul Curții.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenției; și

Decide

să radieze cererea de pe rolul Curții.

T.L.

Early

N

icolas

Bratza

Grefier

Președinte