UNGUREANU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 78077/01

depusă de Eudochia UNGUREANU

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 3 octombrie 2006, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

M.

Pellonpää

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 26 septembrie 2001,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,

Având în vedere scrisoarea reclamantului din 2 iunie 2006,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dna Eudochia Ungureanu, este un cetățean al Republicii Moldova născut în 1944, care locuiește la Sângerei. El a fost reprezentat în fața Curții de dl Ion Păduraru și dl Nicolae Malanciuc, avocați din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vitalie Pârlog.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

În 1947-1951, autoritățile sovietice și-au implementat politica de colectivizare, părinții reclamantului fiind lipsiți de pământul lor.

În 1998, reclamantul a solicitat Consiliului local Sângerei alocarea unui lot de pământ, așa precum prevedea Codul Funciar. Fiind refuzat, în 1999, reclamantul a intentat o acțiune împotriva Consiliului local.

La 31 ianuarie 2000, Judecătoria Sângerei a hotărât în favoarea reclamantului și a dispus Consiliului local să-i aloce reclamantului un lot de pământ și să-i elibereze titlul de proprietate asupra acestuia. Potrivit unui certificat prezentat de către Consiliul local Sângerei în timpul procedurilor, suprafața lotului de pământ la care avea dreptul reclamantul în conformitate cu regulamentele sale, a fost evaluată la 1,51 ha. Hotărârea judecătorească nu a fost contestată și, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă și executorie.

La 28 februarie 2001, Procuratura Generală a depus la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare la hotărârea Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000.

La 28 martie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare al Procurorului General și a casat hotărârea judecătorească irevocabilă a Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000. Prin aceeași hotărâre, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea reclamantului. Hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.

După comunicarea acestei cauze de către Curte la 19 martie 2004, Agentul Guvernamental a cerut Procuraturii Generale să se adreseze Curții Supreme de Justiție în vederea revizuirii hotărârii acesteia din 28 martie 2001. La 22 octombrie 2004, Procuratura Generală a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de revizuire în conformitate cu articolul 449 (j) al Codului de procedură civilă.

La 2 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire a Procurorului General, a casat toate hotărârile judecătorești anterioare și a dispus rejudecarea cauzei.

La 8 iunie 2005, Judecătoria Sângerei a respins acțiunea reclamantului. Reclamantul a contestat această hotărâre cu apel.

La 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Bălți a respins apelul reclamantului. Reclamantul a depus recurs la această decizie.

Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 25 ianuarie 2006, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea judecătorească a Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2005, a Judecătoriei Sângerei din 8 iunie 2005 și a Curții Supreme de Justiție din 2 martie 2005. De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia sa din 28 martie 2001 și a încetat procedura în recurs în anulare. Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000. Ea a constatat că a avut loc o încălcare a dreptului reclamantului garantat de articolul 6 § 1 al Convenției și i-a acordat 500 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 450 cu titlu de costuri și cheltuieli.

PRETENȚIE

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că decizia Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2001, prin care a fost casată hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000, a încălcat principiul securității raporturilor juridice.

ÎN DREPT

Articolul 37 al Convenției, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că:

a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; ... .”

Articolul 43 a1 Regulamentului Curții, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„1.

La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea unei cauze de pe rol în condițiile art. 37 al Convenției.

La 28 martie 2006, Guvernul a informat Curtea că, la 25 ianuarie 2006, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia sa din 28 martie 2001, a încetat procedura în recurs în anulare și a menținut hotărârea Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000. El a cerut Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 al Convenției.

La 2 iunie 2006, reclamantul, de asemenea, a informat Curtea despre rezultatul procedurilor, care s-au sfârșit cu decizia Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2006. Deoarece Curtea Supremă de Justiție a constatat o violare a articolului 6 § 1 al Convenției și i-a acordat compensații pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru costuri și cheltuieli de reprezentare, reclamantul a cerut Curții să radieze cererea de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) al Convenției, Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea. Mai mult, în conformitate cu articolul 37 § 1

in fine

, Curtea nu găsește circumstanțe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 (a) al Convenției și articolul 43 al Regulamentului Curții). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează să fie radiată de pe rolul Curții.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenției;

Decide

să radieze cererea de pe rolul Curții.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte