ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 218/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

reține următoarele:

Prin sentința penala

nr. 256 din 08 iunie 2011 pronunțată

de Tribunalul Giurgiu, secția penală, cauze generale, în dosarul nr.

1272/122/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.T., cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în motivarea cererii formulată de condamnatul A.T. de revizuire a

sentinței penale nr. 680 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu

în dosarul nr. 1164/122/2008, revizuientul a arătat că interpreții de limbă

turcă ce i s-au oferit pe parcursul procesului penal nu erau acreditați de

Ministerul Justiției și nu aveau acceptul Ambasadei Turciei la București. De

asemenea, aceștia i-au asigurat traducerile în mod necorespunzător.

Tribunalul a constatat că această

cerere este nefondată.

Astfel, s-a reținut, în primul rând,

că nu s-a indicat cazul de revizuire invocat, astfel cum aceasta este

reglementată de art. 394 și următoarele C. proc. pen.

Referitor la interpreți, dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., prevăd că, o hotărâre judecătorească

definitivă poate fi suspusă revizuirii dacă „un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere".

Or, petentul nu a făcut dovada că a

formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă față de

vreunul dintre interpreți și că s-ar fi dispus începerea urmăririi penale

pentru această faptă.

Pentru aceste motive, Tribunalul a

respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul A.T.,

împotriva sentinței penale nr. 121/2009 a Tribunalului Giurgiu.

Împotriva acestei sentințe

a formulat apel revizuientul A.T.

solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate și,

rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât la instanța de fond, la momentul când a fost condamnat, acestuia nu

i-a fost asigurat un traducător autorizat.

Verificând cauza atât sub aspectul

motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel București a

apreciat apelul declarat de revizuient ca fiind nefondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin.

(1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un

martor, un expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă

în cauza a cărei revizuire se cere, condiția fiind ca, declarațiile acestora să

fi dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

Revizuirea are, așadar, menirea de a

conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de

fapt, determinate de declarațiile necorespunzătoare ale martorului expertului

sau interpretului și care au servit la pronunțarea hotărârii, constituind una

din probele care au format convingerea instanței.

Astfel, dacă pentru existența

infracțiunii de mărturie mincinoasă este necesar a se constata că a fost

alterat adevărul prin afirmații mincinoase sau trecerea sub tăcere a unor

împrejurări esențiale, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei

pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea

mărturie neconformă cu realitatea a servit la pronunțarea hotărârii, în sensul

că, în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele pe care s-a

întemeiat convingerea instanței.

Or, în cauză, Curtea de Apel București

a constatat că revizuientul A.T. a fost condamnat prin sentința penală nr. 121

din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu la o pedeapsa de 15 ani

închisoare pentru săvârșirea, infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, definitivă prin decizia penală nr. 901 din 09 martie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, Curtea a reținut așa cum

a constatat și instanța de fond, că revizuientul condamnat nu a făcut dovada că

ar fi formulat vreo plângere penală împotriva interpretului sau că împotriva

interpretului și mai mult, nu a făcut dovada că s-ar fi dispus o soluție de

neurmărire penală de către procuror sau de încetare a procesului penal de către

instanță, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, ipoteză în

care constatarea cazului de revizuire invocat de A.T. trebuia constatat în

procedura de revizuire.

S-a mai reținut că, atât în faza de

urmărire penală cât și pe parcursul judecății cauzei în fond și în căile de

atac (apel, recurs) inculpatului i-a fost asigurat dreptul la apărare, dându-i

posibilitatea de a lua cunoștință de actele și lucrările dosarului și de

desfășurarea cercetării judecătorești prin asigurarea prezenței la fiecare

termen a unui interpret de limba turcă, acreditat de Ministerul Justiției,

respectiv, doamna D.H. (autorizație nr. 8872 din 11 aprilie 2006), P.N.

(autorizația nr. 1553 din 20 aprilie 1999), C.C. (autorizația nr. 1762 din 21

mai 1999).

În consecință, având în vedere toate

considerentele anterior expuse, Curtea de Apel București a apreciat că nu poate

fi reținută critica apelantului revizuient privind săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă de către interpretul care i-a asigurat traducerea în cauza

în care acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, în temeiul art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 247/A din 26

august 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de revizuientul A.T. împotriva sentinței penale nr.

256 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, cauze

generale, în dosarul nr. 1272/122/2011. A obligat apelantul revizuient la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale

nr. 247/A din 26 august 2011 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs revizuentul A.T.

În motivele de recurs susținute oral,

condamnatul revizuient a criticat decizia atacată apreciind ca fiind întrunite

condițiile legale în vederea admiterii cererii de revizuire și susținând că a

fost condamnat pe baza declarațiilor mincinoase ale interpreților de limbă

turcă în cauza a cărei revizuire a solicitat-o. A susținut că sunt incidente

dispozițiile prevăzute de art. 394 lit. b) C. proc. pen., pentru a fi admisă în

principiu cererea de revizuire.

Examinând decizia penală atacată sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat,

pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 393 și art. 394 C.

proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin

intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele

reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de

către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme

cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții rezultă, de

asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care

judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe

nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac,

revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen.

și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte

a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din analiza textelor

legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării

temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile

legii.

În cauză revizuientul A.T. a formulat

recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea

în principiu a

cererii de revizuire,

susținând în esență că translatorii de limbă turcă prezenți pe parcursul

desfășurării procesului penal când s-a dispus condamnarea sa,

nu au fost

autorizați de Ministerul Justiției, și nu i s-a asigurat o interpretare fidelă

a dezbaterilor ce au avut loc.

Înalta Curte constată că instanța de

fond și instanța de apel au

procedat corect

atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de

reviziuient

este nefondată și că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazul

de revizuire reglementat de art. 394 lit. b) C. proc. pen.

Pe parcursul soluționării dosarului

nr. 1164/122/2008 al Tribunalului Giurgiu, inculpatului i-a fost asigurată

traducerea din limba turcă de către interpretul R.O. - autorizată de către

Ministerul Justiției cu autorizația nr. 1553 - (fila 14 dosar fond).

Pe parcursul soluționării apelului în

dosarul nr. 1164/122/2008 al Curții

de Apel

București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

inculpatului

i-a fost asigurată traducerea din limba turcă de către interpretul M.V. -

autorizată de către Ministerul Justiției, iar la judecarea recursului, în dosar

nr. 1164/122/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționat prin

decizia nr. 901 din 9 martie 2010, inculpatului i-a fost asigurată traducerea

din limba turcă de către interpretul C.C. - cu autorizația nr. 1762 - (fila 20

dosar recurs) și interpretul N.I. autorizați de către Ministerul Justiției.

Totodată recurentul revizuient nu a

făcut nicio dovadă că ar fi efectuat demersuri în sensul stabilirii vinovăției

interpreților care au asigurat traducerea tuturor actelor procesule pe

parcursul desfășurării procesului penal prin care s-a dispus condamnarea

inculpatului A.T. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru aceste

considerente în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuentul A.T. împotriva

deciziei

penale nr. 247/A din 26 august

2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Va dispune obligarea revizuientului la

plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

Onorariul interpretului de limbă turcă

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul A.T. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 26 august

2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă

se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2012