ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 218/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar reține următoarele: Prin sentința penala nr. 256 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, cauze generale, în dosarul nr. 1272/122/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.T., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în motivarea cererii formulată de condamnatul A.T. de revizuire a sentinței penale nr. 680 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 1164/122/2008, revizuientul a arătat că interpreții de limbă turcă ce i s-au oferit pe parcursul procesului penal nu erau acreditați de Ministerul Justiției și nu aveau acceptul Ambasadei Turciei la București.

De asemenea, aceștia i-au asigurat traducerile în mod necorespunzător. Tribunalul a constatat că această cerere este nefondată. Astfel, s-a reținut, în primul rând, că nu s-a indicat cazul de revizuire invocat, astfel cum aceasta este reglementată de art. 394 și următoarele C. proc. pen. Referitor la interpreți, dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., prevăd că, o hotărâre judecătorească definitivă poate fi suspusă revizuirii dacă „un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere". Or, petentul nu a făcut dovada că a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă față de vreunul dintre interpreți și că s-ar fi dispus începerea urmăririi penale pentru această faptă.

Pentru aceste motive, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul A.T., împotriva sentinței penale nr. 121/2009 a Tribunalului Giurgiu. Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul A.T. solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât la instanța de fond, la momentul când a fost condamnat, acestuia nu i-a fost asigurat un traducător autorizat. Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel București a apreciat apelul declarat de revizuient ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, condiția fiind ca, declarațiile acestora să fi dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice. Revizuirea are, așadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, determinate de declarațiile necorespunzătoare ale martorului expertului sau interpretului și care au servit la pronunțarea hotărârii, constituind una din probele care au format convingerea instanței.

Astfel, dacă pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este necesar a se constata că a fost alterat adevărul prin afirmații mincinoase sau trecerea sub tăcere a unor împrejurări esențiale, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea mărturie neconformă cu realitatea a servit la pronunțarea hotărârii, în sensul că, în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele pe care s-a întemeiat convingerea instanței. Or, în cauză, Curtea de Apel București a constatat că revizuientul A.T. a fost condamnat prin sentința penală nr. 121 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu la o pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea, infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, definitivă prin decizia penală nr. 901 din 09 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, Curtea a reținut așa cum a constatat și instanța de fond, că revizuientul condamnat nu a făcut dovada că ar fi formulat vreo plângere penală împotriva interpretului sau că împotriva interpretului și mai mult, nu a făcut dovada că s-ar fi dispus o soluție de neurmărire penală de către procuror sau de încetare a procesului penal de către instanță, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, ipoteză în care constatarea cazului de revizuire invocat de A.T. trebuia constatat în procedura de revizuire. S-a mai reținut că, atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul judecății cauzei în fond și în căile de atac (apel, recurs) inculpatului i-a fost asigurat dreptul la apărare, dându-i posibilitatea de a lua cunoștință de actele și lucrările dosarului și de desfășurarea cercetării judecătorești prin asigurarea prezenței la fiecare termen a unui interpret de limba turcă, acreditat de Ministerul Justiției, respectiv, doamna D.H.

(autorizație nr. 8872 din 11 aprilie 2006), P.N. (autorizația nr. 1553 din 20 aprilie 1999), C.C. (autorizația nr. 1762 din 21 mai 1999). În consecință, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Curtea de Apel București a apreciat că nu poate fi reținută critica apelantului revizuient privind săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către interpretul care i-a asigurat traducerea în cauza în care acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în temeiul art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 247/A din 26 august 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A.T.

împotriva sentinței penale nr. 256 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, cauze generale, în dosarul nr. 1272/122/2011. A obligat apelantul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva deciziei penale nr. 247/A din 26 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs revizuentul A.T. În motivele de recurs susținute oral, condamnatul revizuient a criticat decizia atacată apreciind ca fiind întrunite condițiile legale în vederea admiterii cererii de revizuire și susținând că a fost condamnat pe baza declarațiilor mincinoase ale interpreților de limbă turcă în cauza a cărei revizuire a solicitat-o. A susținut că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 394 lit. b) C. proc.

pen., pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire. Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente. Dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale. Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii. În cauză revizuientul A.T. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, susținând în esență că translatorii de limbă turcă prezenți pe parcursul desfășurării procesului penal când s-a dispus condamnarea sa, nu au fost autorizați de Ministerul Justiției, și nu i s-a asigurat o interpretare fidelă a dezbaterilor ce au avut loc.

Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de reviziuient este nefondată și că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 394 lit. b) C. proc. pen. Pe parcursul soluționării dosarului nr. 1164/122/2008 al Tribunalului Giurgiu, inculpatului i-a fost asigurată traducerea din limba turcă de către interpretul R.O. - autorizată de către Ministerul Justiției cu autorizația nr. 1553 - (fila 14 dosar fond). Pe parcursul soluționării apelului în dosarul nr. 1164/122/2008 al Curții de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatului i-a fost asigurată traducerea din limba turcă de către interpretul M.V.

- autorizată de către Ministerul Justiției, iar la judecarea recursului, în dosar nr. 1164/122/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționat prin decizia nr. 901 din 9 martie 2010, inculpatului i-a fost asigurată traducerea din limba turcă de către interpretul C.C. - cu autorizația nr. 1762 - (fila 20 dosar recurs) și interpretul N.I. autorizați de către Ministerul Justiției. Totodată recurentul revizuient nu a făcut nicio dovadă că ar fi efectuat demersuri în sensul stabilirii vinovăției interpreților care au asigurat traducerea tuturor actelor procesule pe parcursul desfășurării procesului penal prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A.T. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul A.T. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 26 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Va dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A.T. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 26 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012