ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3118/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201/F/CA din 9

octombrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SA

Criscior, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București având ca obiect anularea Hotărârii

Colegiului Director al Autorității pentru Valorificarea Activelor

Statului nr. 62 din 11 decembrie 2007, precum și cererea prin care

reclamanta a solicitat, suspendarea executării hotărârii atacate, în

baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamanta a beneficiat de înlesniri la

plată conform Ordinului nr. 6980 din 28 iulie 2006 al

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, sub forma

eșalonării la plată a obligațiilor principale în sumă

de 502.674 lei, pe 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni, conform înscrisurilor

depuse la dosar, cât și sub forma scutirii la plată în temeiul art. 26

alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004, a dobânzilor și

penalităților de orice fel, în cuantum de 631.600,63 lei.

A mai reținut instanța

și împrejurarea că, raportat la graficul de eșalonare,

reclamanta a înregistrat întârzieri după cum urmează: pentru luna

martie, rata scadentă la 28 martie 2007 a fost plătită la 30

martie 2007, iar pentru luna iulie, rata scadentă la 28 iulie 2007 a fost

achitată la 6 august 2008 și a apreciat, în raport de acest aspect

că, în speță devin incidente prevederile art. 4 din ordin, în

sensul repunerii în plată a sumei scutite de 631.600,83 lei,

obligațiile principale fiind achitate integral la 29 septembrie 2007, sens

în care a fost emisă și Hotărârea nr. 62 din 11 decembrie 2007 a

Colegiului Director A.V.A.S., pe cale de consecință, instanța a înlăturat

apărarea reclamantului că nu există acțiune de revocare a

înlesnirilor acordate prin Ordinul nr. 6980/2006, apreciind că actul de

revocare este Hotărârea nr. 62 din 11 decembrie 2007.

Instanța de fond a apreciat în

acest sens că, deși evaluarea comportamentului reclamantei, raportat

la îndeplinirea obligațiilor în temeiul Ordinului nr. 6960/2006 ar fi

trebuit să se facă la încheierea perioadei de eșalonare, având

în vedere că reclamanta a achitat la 29 septembrie 2007 întreaga

obligație eșalonată, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului a procedat, în termen rezonabil, la evaluarea acestui

comportament, iar în ceea ce privește termenul de grație de 6 luni

acordat reclamantei de către pârâtă s-a considerat că, potrivit art.

2 alin. (1) și (3) din ordin, în această perioadă reclamanta

avea obligația să achite lunar dobânzile datorate.

Pe cale de consecință s-a

concluzionat că actul atacat este legal fiind în acord cu Ordinul nr. 6960/2006

și cu prevederile art. 26 alin. (10), respectiv art. 47 din O.U.G. nr. 26/2006,

context în care și cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din

Legea nr. 554/2004, este neîntemeiată, întrucât condiția cazului bine

justificat nu este îndeplinită.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, susținând că:

Instanța de fond nu a

răspuns la toate motivele de anulare invocate, respectiv cel prin care s-a

învederat că raportul juridic cu Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, născut ca urmare a emiterii Ordinului nr. 6980 din 28

iulie 2006, s-a stins la data achitării integrale a obligațiilor de

plată, respectiv 27 septembrie 2007, situație în care Ordinul

menționat nu mai putea fi revocat.

Motivarea instanței de fond

este contradictorie, astfel încât nu se înțelege dacă aceasta a

considerat că revocarea a operat în momentul primei întârzieri la plata

sau în momentul emiterii hotărârii atacate.

În mod greșit s-a reținut

că există decizie de revocare a înlesnirilor fiscale acordate prin

Ordinul nr. 6960/2006, în condițiile în care hotărârea nr. 62 din 11

decembrie 2007 a Colegiului Director Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului contravine dispozițiilor art. 225 C. proc. fisc.

În mod greșit s-a reținut

că sumele achitate cu O.P. depuse la dosar reprezintă dobânzi la

sumele eșalonate, această constatare fiind în contradicție cu

dispozițiile Ordinului nr. 6960/2006 al Autorității pentru Valorificarea

Activelor Statului.

Ignorarea lipsei de culpă a societății

reclamante pentru cele două întârzieri la plată și

încălcarea principiului proporționalității, consacrat de

legislația UE, între obligația primară și cea

secundară, în sensul că îndeplinirea întru totul a obligației

primare, cu întârzieri minore, nu poate fi sancționată cu revocarea.

În mod nejustificat instanța de

fond a respins proba solicitată de reclamantă privind efectuarea unei

expertize financiar contabile, probă utilă și pertinentă în

cauză în condițiile în care s-a contestat nu numai legalitatea

hotărârii, dar și calculul, respectiv cuantumul obligațiilor

fiscale puse în sarcina recurentei prin această hotărâre.

Recursul este fondat în sensul

și pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Este de necontestat că

recurenta a beneficiat de înlesniri la plată conform Ordinului

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului nr. 6980 din 28

iulie 2006 sub forma eșalonării la plată a obligațiilor

principale, în sumă de 502.674 lei, pe o perioadă de 5 ani, cu un

termen de grație de 6 luni, cât și sub forma scutirii la plată,

în temeiul art. 26 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004, a dobânzilor

și penalităților de orice fel, în cuantum de 631.600,63 lei.

Debitul principal a fost achitat de

către recurentă, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, la

data de 25 septembrie 2007.

La 11 decembrie 2007, verificând a

posteori graficul de achitare a plăților, intimata a constatat

că, pentru lunile martie, rata scadentă la 28 martie 2007, a fost

achitată la data de 30 martie 2007, iar pentru iulie, rata scadentă

la 28 iulie 2007, a fost achitată la 6 august 2007, motiv pentru care,

Colegiul Director al Autorității pentru Valorificarea Activelor

Statului a aprobat propunerea de anulare a facilităților la plata

fondului unic de asigurări de sănătate, acordate, respectiv a

dobânzilor și penalităților în cuantum de 631.600,63 lei.

Recurenta, prin acțiunea în

contencios administrativ a tins să demonstreze, pe de o parte,

inaplicabilitatea penalităților în condițiile achitării

debitului principal și acceptării plății acestuia de

către intimată, iar pe de altă parte existența unor motive

obiective care au produs întârzierea de 2 zile și respectiv 8 zile a

două dintre ratele eșalonate, constând în disfuncționalități

ale decontărilor interbancare.

Instanța de control judiciar

reține, din examinarea lucrărilor dosarului, că în prezenta

cauză, instanța de fond nu a discutat niciun moment necesitatea

administrării de probatorii în susținerea și respectiv combaterea

acțiunii, mulțumindu-se doar să primească punctele de

vedere ale părților.

Sub acest aspect, invocarea de

către instanță a art. 1169 C. civ. apare în

discordanță cu dispozițiile art. 129 C. proc. civ., care

obligă instanța la administrarea oricărei probe în vederea

aflării adevărului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât

întârzierea la plată este foarte mică, iar conform Ordinului nr. 6980/2006

s-a recunoscut în favoarea recurentei atât un termen de grație de 6 luni

și o amânare justificată și notificată A.V.A.S. de 90 de

zile.

Nu în ultimul rând trebuiau

analizate și motivele pentru care 2 luni după ce debitul principal a

fost achitat în totalitate și la un interval de aproximativ 9 și

respectiv 5 luni de la data ratelor plătite cu întârziere, intimata

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a considerat că se

impune anularea facilităților.

Pe cale de consecință,

Curtea apreciază că se impune administrarea de probatorii în sensul

clarificării situațiilor mai sus menționate, cu această

ocazie urmând a fi examinată și respectarea, de către intimată,

cu ocazia emiterii hotărârii nr. 62 din 11 decembrie 2007, a principiului

proporționalității, consacrat în legislația U.E., între

obligația principală de plată a ratelor, îndeplinită

și obligația secundară de respectare a termenelor de plată,

depășită în două cazuri cu două și respectiv 8

zile, preocupare pe care instanța de fond a avut-o, astfel cum

rezultă din încheierea din 30 septembrie 2008, dar nu a finalizat-o.

În raport de considerentele expuse,

Curtea va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A.C.

SA Criscior împotriva sentinței civile nr. 201/F/CA din 9 octombrie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.