ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 482/ COM din 20 mai 2010 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea reclamantei D.G.F.P. Neamț, în contradictoriu cu pârâții SC M.I. SRL, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamț și a fost numit SC G.C. SPRL lichidator pentru efectuarea operațiunilor de lichidare a SC M.I. SRL. Totodată, s-a dispus comunicarea hotărârii lichidatorului numit, publicarea acesteia pe pagina de internet a O.N.R.C. și afișarea la sediul O.R.C. Neamț. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 3 din O.U.G.

nr. 116/2009. Împotriva sentinței menționate, pârâta SC M.I. SRL a formulat apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 57 din 5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC M.I. SRL Brusturi a promovat recurs. Intimata-reclamantă D.G.F.P. NEAMȚ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului conform dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302' alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru”, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 6 aprilie 2011, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, iar aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta - pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 6 aprilie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei SC M.I. SRL Brusturi împotriva deciziei nr. 57 din 5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL Brusturi împotriva deciziei nr. 57 din 5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.