ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2011

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 482/ COM din 20 mai 2010 a Tribunalului Neamț, secția comercială și

de contencios administrativ, a fost admisă cererea reclamantei D.G.F.P. Neamț,

în contradictoriu cu pârâții SC M.I. SRL, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamț

și a fost numit SC G.C. SPRL lichidator pentru efectuarea operațiunilor de

lichidare a SC M.I. SRL. Totodată, s-a dispus comunicarea hotărârii

lichidatorului numit, publicarea acesteia pe pagina de internet a O.N.R.C. și

afișarea la sediul O.R.C. Neamț.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile

dispozițiilor art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 3 din O.U.G.

nr. 116/2009.

Împotriva

sentinței menționate, pârâta SC M.I. SRL a formulat apel ce a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 57 din 5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâta SC M.I. SRL Brusturi a promovat

recurs.

Intimata-reclamantă

D.G.F.P. NEAMȚ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității

recursului conform dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepții, motive de

casare, Înalta Curte conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin.

(1) – (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art.

302' alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa

dovada achitării taxei de timbru”, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs și a reținut:

Recurenta-pârâtă

a fost legal citată pentru termenul din 6 aprilie 2011, cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și 0,15 lei timbru

judiciar, iar

aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit obligația

legală a timbrării recursului.

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc

anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de

regulă primul termen de judecată.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar,

cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta - pârâtă nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 6 aprilie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei SC M.I. SRL

Brusturi împotriva deciziei nr. 57 din 5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL Brusturi împotriva deciziei nr. 57 din

5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.