ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5709/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 7

aprilie 2004, Curtea de Apel Constanța a dispus achitarea inculpatului N.E.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, amenințare și lovire, în baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

partea vătămată D.N. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 300.000 lei.

S-a reținut că la data de 6

octombrie 2003, persoana vătămată D.N. s-a adresat Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța cu o plângere prin care a solicitat să se efectueze

cercetări penale împotriva făptuitorului N.E., inspector principal de poliție

în cadrul Poliției orașului Cernavodă, sub aspectul infracțiunilor de insultă,

amenințare și lovire.

Prin rezoluția nr. 296/ P din 14

octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus

neurmărirea penală în cauză, iar plângerea formulată de persoana vătămată

împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 565/II din 18

decembrie 2003 a procurorului ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., persoana vătămată s-a adresat cu plângere

instanței de judecată.

Prin încheierea de ședință din 12

martie 2004, Curtea de Apel Constanța, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) pct. c C. proc. pen., a admis plângerea petentului D.N., a desființat

rezoluția procurorului și a reținut cauza spre rejudecare.

Instanța, după audierea inculpatului

N.E. și a martorilor G.M., V.V. și D.M., a constatat că din probele

administrate nu rezultă că partea vătămată a fost lovită, amenințată sau

insultată de către inculpat, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea

acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs partea vătămată D.N. solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța în vederea efectuării de cercetări penale față de N.E. sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen.

Printr-un al doilea motiv de recurs,

s-a solicitat condamnarea inculpatului N.E., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare:

Prin plângerea pronunțată la data de

6 octombrie 2003, partea vătămată D.N. a solicitat efectuarea de cercetări

penale împotriva inculpatului N.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 180 C. pen. și art. 250 C. pen., arătând că acesta, în ziua de 7 august

2003, l-a lovit și i-a adresat expresii jignitoare în sediul Poliției orașului

Cernavodă, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Prin rezoluția nr. 296/ P din 14

octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a pronunțat cu

privire la faptele sesizate, apreciind că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) și art. 250

alin. (1) C. pen., astfel că a dispus neînceperea urmăririi penale față de

inspectorul principal de poliție N.E. în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(4) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța trebuia să se pronunțe

asupra rezoluției procurorului, menținând sau desființând soluția dispusă.

Or, Curtea constată că instanța de

fond nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor cu privire la care a dispus

parchetul, respectiv cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1)

C. pen.

În mod eronat, instanța de fond s-a

considerat investită prin plângerea formulată de petent numai cu privire la

săvârșirea de către N.E. a infracțiunilor de insultă, amenințare și lovire,

ignorând, pe de o parte, conținutul cercetărilor penale și soluția dispusă de

procuror cu privire la infracțiunea de purtare abuzivă, iar, pe de altă parte,

faptul că petiționarul însuși s-a plâns de modul de instrumentare a acestei

fapte penale prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.

Faptul că petiționarul D.N. se

referă în plângerea sa la acțiunile întreprinse de făptuitor care reprezintă

elemente constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă atâta timp cât ele au

fost săvârșite în exercițiul atribuțiilor de serviciu de către inspectorul

principal de poliție N.E., obliga instanța de fond să facă o încadrare juridică

corectă, reținută, de altfel, și în rezoluția procurorului și să se pronunțe în

mod legal și temeinic asupra infracțiunilor sesizate și instrumentate.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea urmează să

admită recursul petiționarului D.N. și să caseze hotărârea atacată, trimițând

cauza spre rejudecare instanței de fond.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petentul

D.N. împotriva sentinței penale nr. 30 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel

Constanța.

Casează sentința penală atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

noiembrie 2004.