ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei I. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 214/32/2011 pe rolul Curții de Apel Bacău reclamanta A.C. a chemat în judecată pârâții Universitatea S.H. - Facultatea de Drept și Administrație Publică și M.E.C.T.S. - direcția generală învățământ superior, echivalarea și recunoașterea studiilor și diplomelor pentru a fi obligați să dispună eliberarea diplomei de licență. Universitatea „S.H.” București a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, solicitând a fi avute în vedere Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 și adresa M.E.C.T.S.

din 25 iunie 2009 în care sunt indicate condițiile privind eliberarea avizului necesar ridicării de către instituțiile de învățământ public sau de stat a actelor de studii. Pârâtul M.E.C.T.S. este cel care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare eliberării diplomelor. A mai arătat pârâta că printr-o serie de adrese a solicitat M.E.C.T.S. aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate, adrese care au fost urmate în parte de un răspuns pozitiv, fără, însă, a obține aprobarea și, pe cale de consecință, s-a aflat în imposibilitate a elibera tuturor absolvenților diplomele. Cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 - 63 C. proc.

civ., art. 18 alin. (1) și alin. (6) coroborate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și vizează obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență pentru reclamantă. Prin întâmpinare, Ministerul Educației a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere rolul său de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. A susținut pârâtul că trebuie să existe corespondență între calitatea de parte în proces și calitatea de titular al dreptului sau obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății.

Conform dispozițiilor H.G. nr. 81/2010, Ministerul nu are atribuții privind eliberarea diplomelor pentru absolvenții învățământului superior, acestea revenind instituțiilor de învățământ superior acreditate potrivit O.U.G. nr. 75/2005. l. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 129 din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.C.T.S. și instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Andrei Claudia în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. - Facultatea de Drept și Administrație Publică și M.E.C.T.S. - direcția generală învățământ superior, echivalarea și recunoașterea studiilor și diplomelor. Instanța a respins cererea de chemare în garanție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, legitimarea procesuală pasivă a pârâtului M.E.C.T.S. este justificată în cauză din perspectiva pretențiilor formulate prin cererea de chemare în garanție, având ca obiect obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare pentru a pune la dispoziția pârâtei Universitatea Spiru Haret tipizatul de diplomă, în vederea eliberării actelor de studii. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este absolventa Facultății de Drept și Administrație Publică, specializarea „Drept ” , din cadrul Universității S.H. București, forma de „învățământ la distanță”, cu un număr de 240 de credite, promoția 2009, astfel cum rezultă din adeverința din 09 iulie 2009. Reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de „Licențiată în Drept”.

Instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, anexa 2, modificată prin H.G. nr. 944/2002, nr. 693/2003 și nr. 1082/2003, în vigoare la data înmatriculării reclamantei. Potrivit acestor dispoziții, Facultatea de drept a Universității S.H. este acreditată la forma de zi, cu o durată de 4 ani și cu un număr de 240 credite, iar pentru forma de organizare FR (frecvență redusă) este autorizată să funcționeze provizoriu. Pentru forma de organizare ID (învățământ la distanță) - absolvită de reclamantă, pârâta nu este nici acreditată, nici autorizată să funcționeze provizoriu.

Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Aceasta înseamnă că pârâta nu poate elibera acte de studii pentru forme de organizare a învățământului pentru care nu este acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu potrivit legii, iar reclamanta nu este îndreptățită a i se elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă. Pentru studenții aflați în situația reclamantei, Guvernul a adoptat O.G. nr. 20/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (publicată în M. Of.

al României nr. 581 din 20 august 2009) act normativ în vigoare atât la data susținerii de către reclamantă a examenului de licență și la data solicitării de către aceasta a eliberării actelor de studii, cât și la data formulării acțiunii. Legea educației naționale, Legea nr. 1/2011 (publicată în M. Of. al României nr. 18 din 20 ianuarie 2011), care abrogă O.G. nr. 10/2009, a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2011 și, la art. 361 alin. (5), conține dispoziții similare cu cele din O.G. nr. 10/2009.

Potrivit art. 3 din această din urmă ordonanță, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării; doar absolvenților prevăzuți la art. 3, care susțin și promovează examenul de licență în condițiile ordonanței, ministerul le recunoaște diploma obținută, așa cum se prevede în art. 4. 3. Recursul declarat de A.C. Recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța a respins acțiunea introductivă în temeiul O.G.

nr. 10/2009, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare ulterior susținerii examenului de licență la Universitatea pârâtă. A precizat că o normă juridică nu poate retroactiva, iar examenul de licență pe care l-a susținut a fost organizat în temeiul Legii nr. 480/2006, Legea nr. 84/1995 și H.G. nr. 916/2005. A prezentat pe larg situația de fapt a dosarului și a concluzionat că deși a urmat cursurile unei facultăți care se înscrie în rigorile legii și a promovat examenul de licență, pârâții refuză nejustificat să emită diploma de licență. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează. In conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de A.C. împotriva sentinței nr. 129 din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.