ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

I.

Cadrul procesual

Prin

cererea înregistrată sub nr. 214/32/2011 pe rolul Curții de Apel Bacău

reclamanta A.C. a chemat în judecată pârâții Universitatea S.H. - Facultatea de

Drept și Administrație Publică și M.E.C.T.S. - direcția generală învățământ superior,

echivalarea și recunoașterea studiilor și diplomelor pentru a fi obligați să

dispună eliberarea diplomei de licență.

Universitatea „S.H.” București a

formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, solicitând a fi avute în

vedere Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ

aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 și adresa M.E.C.T.S. din 25 iunie 2009 în

care sunt indicate condițiile privind eliberarea avizului necesar ridicării de

către instituțiile de învățământ public sau de stat a actelor de studii.

Pârâtul M.E.C.T.S. este cel care în

calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu

regim special necesare eliberării diplomelor.

A mai arătat pârâta că printr-o serie

de adrese a solicitat M.E.C.T.S. aprobarea pentru a putea tipări formularele

tipizate, adrese care au fost urmate în parte de un răspuns pozitiv, fără,

însă, a obține aprobarea și, pe cale de consecință, s-a aflat în imposibilitate

a elibera tuturor absolvenților diplomele.

Cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S.

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 - 63 C. proc. civ., art. 18 alin. (1)

și alin. (6) coroborate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și vizează

obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în

diploma de licență pentru reclamantă.

Prin întâmpinare, Ministerul Educației

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere rolul

său de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare

în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării

tehnologice, tineretului și sportului.

A susținut pârâtul că trebuie să

existe corespondență între calitatea de parte în proces și calitatea de titular

al dreptului sau obligației ce formează conținutul raportului de drept material

dedus judecății.

Conform dispozițiilor H.G. nr. 81/2010,

Ministerul nu are atribuții privind eliberarea diplomelor pentru absolvenții

învățământului superior, acestea revenind instituțiilor de învățământ superior

acreditate potrivit O.U.G. nr. 75/2005.

l. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 129 din 2 septembrie

2011 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.E.C.T.S. și instanța a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta Andrei Claudia în contradictoriu cu pârâții

Universitatea S.H. - Facultatea de Drept și Administrație Publică și M.E.C.T.S.

- direcția generală învățământ superior, echivalarea și recunoașterea studiilor

și diplomelor.

Instanța a respins cererea de chemare

în garanție.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată în cauză, legitimarea procesuală pasivă a pârâtului M.E.C.T.S. este

justificată în cauză din perspectiva pretențiilor formulate prin cererea de

chemare în garanție, având ca obiect obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să

desemneze unitatea de specialitate producătoare pentru a pune la dispoziția

pârâtei Universitatea Spiru Haret tipizatul de diplomă, în vederea eliberării

actelor de studii.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că reclamanta este absolventa Facultății de Drept și Administrație Publică,

specializarea „Drept

”

, din cadrul Universității S.H. București,

forma de „învățământ la distanță”, cu un număr de 240 de credite, promoția

2009, astfel cum rezultă din adeverința din 09 iulie 2009.

Reclamanta a susținut și promovat

examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de „Licențiată în

Drept”.

Instanța a reținut aplicabilitatea

dispozițiilor H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările

universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din

instituțiile de învățământ superior, anexa 2, modificată prin H.G. nr. 944/2002,

nr. 693/2003 și nr. 1082/2003, în vigoare la data înmatriculării reclamantei.

Potrivit acestor dispoziții, Facultatea de drept a Universității S.H. este

acreditată la forma de zi, cu o durată de 4 ani și cu un număr de 240 credite,

iar pentru forma de organizare FR (frecvență redusă) este autorizată să

funcționeze provizoriu. Pentru forma de organizare ID (învățământ la distanță)

- absolvită de reclamantă, pârâta nu este nici acreditată, nici autorizată să

funcționeze provizoriu.

Potrivit art. 5 din Regulamentul

aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 instituțiile de învățământ superior, de stat

ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit

legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au

dreptul în condițiile legii. Aceasta înseamnă că pârâta nu poate elibera acte

de studii pentru forme de organizare a învățământului pentru care nu este

acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu potrivit legii, iar reclamanta

nu este îndreptățită a i se elibera diploma de licență și suplimentul la

diplomă.

Pentru studenții aflați în situația

reclamantei, Guvernul a adoptat O.G. nr. 20/2009 privind dreptul studenților

înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a

continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze

provizoriu sau acreditate (publicată în M. Of. al României nr. 581 din 20

august 2009) act normativ în vigoare atât la data susținerii de către

reclamantă a examenului de licență și la data solicitării de către aceasta a

eliberării actelor de studii, cât și la data formulării acțiunii.

Legea educației naționale, Legea nr. 1/2011

(publicată în M. Of. al României nr. 18 din 20 ianuarie 2011), care abrogă O.G.

nr. 10/2009, a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2011 și, la art. 361 alin.

(5), conține dispoziții similare cu cele din O.G. nr. 10/2009. Potrivit art. 3

din această din urmă ordonanță, studenții ciclului universitar de licență

înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări organizate la

forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la

specializări autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei

metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și

inovării; doar absolvenților prevăzuți la art. 3, care susțin și promovează

examenul de licență în condițiile ordonanței, ministerul le recunoaște diploma

obținută, așa cum se prevede în art. 4.

Recurenta a criticat soluția

pronunțată de instanța de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod

greșit instanța a respins acțiunea introductivă în temeiul O.G. nr. 10/2009,

întrucât acest act normativ a intrat în vigoare ulterior susținerii examenului

de licență la Universitatea pârâtă.

A precizat că o normă juridică nu

poate retroactiva, iar examenul de licență pe care l-a susținut a fost

organizat în temeiul Legii nr. 480/2006, Legea nr. 84/1995 și H.G. nr. 916/2005.

A prezentat pe larg situația de fapt a

dosarului și a concluzionat că deși a urmat cursurile unei facultăți care se

înscrie în rigorile legii și a promovat examenul de licență, pârâții refuză

nejustificat să emită diploma de licență.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție în

temeiul art. 304 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de

ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența

în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul,

pentru considerentele ce urmează.

In conformitate cu dispozițiile art. 306

alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea

s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele dosarului, înalta

Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

obligarea Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență.

În conformitate cu dispozițiile art. 10

alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de tribunalele administrativ - fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea

contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a

cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două

criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul

și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de

față, care privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată

unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită

exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat

actul.

Pentru aceste considerente, văzând că

hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă

material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A.C. împotriva

sentinței nr. 129 din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 martie 2012.