ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 28 iunie 2010 contestatorii B.I.

,

C.S.A.

și

I.A.D.

au formulat contestația în anulare a deciziei nr. 2230 din 15 iunie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pe care au motivat-o

în drept conform dispozițiilor art. 318 și art. 319 C. proc. civ.

Au menționat că pârâta

SC V. SA Babadag a indus în eroare instanța de judecată

întrucât prezența lui B.E. reîntregea cvorumul de 1/5 prevăzut în proiectul de

Statut ce urma a fi dezbătut și aprobat în Adunarea Generală din 14 decembrie

2007 și nu cvorumul de 2/3 prevăzut de art. 115 pct. 3 din Legea nr. 31/1990,

astfel că Adunarea Generală Extraordinară din 14 decembrie 2007 nu a fost legal

constituită. Au arătat în continuare că Hotărârea Adunării Generale din 14

decembrie 2008 nu putea produce efecte juridice deoarece nu există Hotărârea

Adunării speciale a deținătorilor de acțiuni de terenuri care să aprobe

modificarea acesteia, fiind astfel încălcate prevederile art. 116 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990 și în consecință, pentru motivele invocate au solicitat

anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Contestația în anulare este nefondată pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Conform art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs

pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte

a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare, această dispoziție reglementând contestația în anulare specială.

Ca urmare, contestația în anulare vizează greșelile de fapt

involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a altor

date aflate la dosarul cauzei, de către instanța de recurs.

Analizând motivele contestației în anulare raportate la teza

I a art. 318 C. proc. civ. se constată că nu există niciun motiv care să

justifice faptul că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale și chiar

dacă contestatorul

I.A.D.

a precizat că instanța de recurs nu a aplicat art. 116 din Legea nr. 31/1990,

această motivare nu constituie eroare materială ci greșeală de judecată, care

nu poate fi îndreptată decât în instanța de control judiciar, în cadrul căii de

atac declarată de partea interesată.

În ceea ce privește teza a II-a a art. 318 C. proc. civ.

Curtea, verificând decizia atacată în raport de motivele din recurs, apreciază

că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de recurs formulate astfel că

hotărârea supusă contestației în anulare este la adăpost de orice critică.

Pentru considerentele de mai sus urmează a se respinge

contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestator

ii

B.I.

,

C.S.A.

și

I.A.D. împotriva deciziei nr. 2230

din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10

februarie 2011.