ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul H.S. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Sălaj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 5846

din 30 mai 2009 emisă de către pârâtă și, să

dispună obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2009, întrucât are

calitatea de persoană refugiată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena a suferit

persecuții etnice, însă, Filiala Cluj a Arhivelor Naționale

căreia i s-a adresat, pentru a face dovada refugiului, i-a comunicat

că nu deține documente din perioada respectivă, astfel că a

făcut dovada cu martori și, că potrivit legii este îndreptățită

la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin întâmpinare, Casa

Județeană de Pensii Sălaj a invocat excepția de tardivitate

a cererii.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 494 din 22 octombrie 2009, a respins excepția tardivității

acțiunii invocată de pârâtă și soluționând pe fond

cauza a respins cererea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, întrucât reclamantul a înțeles

să nu formuleze contestație împotriva hotărârii nr. 4487 din 17

ianuarie 2007, Curtea nu poate analiza o eventuală excepție de

tardivitate în raport de acel act normativ.

Pe fondul cauzei, a reținut

că neexercitarea căii de atac împotriva primei hotărâri,

împiedică accesul reclamantului la instanță prin intermediul

prezentei cereri, care nu face altceva decât să pună în

discuție, într-o manieră ocolită, conținutul primei

hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul H.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a susținut, în

esență, că prin Legea nr. 296/2009, pentru completarea art. 1

din O.G. nr. 105/1999, se pot introduce cereri noi la Casele Județene de

Pensii, motiv pentru care a atacat la Curtea de Apel Cluj, hotărârea nr. 5846/2009,

a Casei Județene de Pensii Sălaj și nicidecum hotărârea nr.

4487/2007.

Referitor la fondul pricinii,

recurentul a susținut că a fost refugiat împreună cu

părinții și, că acest lucru l-a dovedit cu declarații

de martori, întrucât Arhivele Naționale i-au comunicat că nu

dețin acte din perioada respectivă.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamantul arată că

formulează contestație împotriva hotărârii nr. 5846/2009 a

Comisiei Județene de Pensii Sălaj, solicitând anularea acesteia

și recunoașterea calității de refugiat, urmare a

persecuțiilor etnice suferite în perioada 1940-1945.

Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr.

189/2000, hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, poate fi

contestată la instanța de contencios administrativ competentă în

termen de 30 de zile de la comunicare.

În raport de hotărârea

atacată respectiv nr. 5846 din 30 mai 2009 excepția de tardivitate nu

este întemeiată astfel că în mod corect instanța de fond a

dispus respingerea acesteia.

Nici pe fondul cauzei acțiunea

formulată de reclamant nu poate fi primită.

Astfel, reclamantul s-a adresat

pârâtei cu o primă cerere de acordare a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, în anul 2006 cerere soluționată prin

hotărârea nr. 4487 din 17 ianuarie 2007, în sensul respingerii acesteia pe

considerentul că reclamantul s-a născut în anul 1943, în teritoriu

cedat și nu dovedește că a fost persecutat.

În raport de această

hotărâre (nr. 4487 din 17 ianuarie 2007) reclamantul avea deschisă

calea acțiunii în instanță, pentru a i se stabili sau nu

calitatea de persoană refugiată.

Nevalorificarea căii de atac

împotriva acestei prime hotărâri, împiedică accesul reclamantului la

instanță prin intermediul cererii de față care, așa

cum corect a reținut și instanța de fond, nu face altceva decât

să pună în discuție, într-o formă ocolită,

conținutul primei hotărâri.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare,

recursul declarat de H.S. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul H.S. împotriva sentinței civile nr. 494 din 22 octombrie 2009

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.