ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 4/C din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis în parte sesizarea
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș și în consecință s-a
recunoscut minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul
Raional Ruse, secția penală II, în dosarul nr. 2453/2010, rămasă definitivă la
18 octombrie 2010, privind pe cetățeanul român Feri Nicolae, pentru pedeapsa
„interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea
produselor accizabile” pe o perioadă de 3 ani.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curta de Apel
Tg.Mureș nr. 624/II/5/2011 din 17 martie 2011, s-a solicitat, în conformitate
cu disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârii penale
pronunțată de autoritățile judiciare ale statului bulgar, respectiv minuta
sus-arătată, că prin adresa nr. 21/SM/2011 emisă de Ministerul Justiției s-a
transmis cererea Ministerului Justiției din Bulgaria în vederea recunoașterii
pedepsei „interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de
comercializarea produselor accizabile” pe perioada de 3
ani, care nu poate fi executată în țară cu privire la cetățeanul român N.F.
S-a mai reținut că prin respectiva minuta s-a aprobat înțelegerea încheiată
între Procuratura Raională Ruse, învinuitul N.F. și apărătorul acestuia, pentru
comiterea infracțiunii prev. de art. 234 alin. (2) pct. 3 rap. la alin.
(1) C. pen.
(n.n. - bulgar).
Prin această înțelegere, învinuitul a fost condamnat la
pedeapsa de 3 ani cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei și pedeapsa interzicerii dreptului de a desfășura
activitate legată de comercializarea sau deținerea produselor accizabile pe o
perioadă de 3 ani.
Instanța a mai reținut că prin cererea formulată de către
Ministerul
Justiției din Bulgaria,
tradusă în limba română (f.5, dosar fond) rezultă că acesta a solicitat
recunoașterea în România a hotărârii sus menționate prin care s-a dispus interzicerea
dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea produselor
accizabile pe o perioadă de 3 ani care nu poate fi executată în țară.
Constatând
că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din
Legea nr. 302/2004, instanța a admis în parte sesizarea parchetului și în baza
art.117 din aceeași lege a recunoscut minuta emisă de autoritățile judiciare
bulgare pentru pedeapsa interzicerii dreptului menționat întrucât inculpatul,
părăsind teritoriul Bulgariei, respectiva pedeapsă nu putea fi executată în
țară (n.n. - Bulgaria) ci doar în România.
Împotriva
acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Tg.Mureș criticând-o ca fiind nelegală întrucât s-a făcut o
greșită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 117 alin. (4) coroborat
cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 precum și a prevederilor art.7 din aceeași
lege, fiind incident astfel cazul de casare prev. de art. 385
9
alin.
(1) pct. 17
1
C. proc. pen.
În
acest sens, s-a învederat că, soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii
judecătorești penale străine menționate, s-a făcut cu încălcarea disp. art. 117
din Legea nr. 302/2004, că nu a fost ascultat condamnatul, deși a fost prezent
la judecată și că nu au fost lămurite limitele sesizării vizând recunoașterea
acestei hotărâri în raport de solicitarea Ministerul Justiției din Bulgaria.
Conform
art. 385
15
pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen. s-a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecare la prima instanță, Curtea de Apel Tg.Mureș.
Recursul
este fondat
.
Examinând
actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma criticilor
formulate de Parchet dar și a disp. art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
C. proc. pen.
Prin
sesizarea nr. 624/II/5/2011 din 17 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Tg. Mureș, a solicitat în conformitate cu disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004,
recunoașterea hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare ale
Statului Bulgar, respectiv a minutei nr. 492 din 18 octombrie 2010 dată în
dosarul nr. 2453/2010 de Tribunalul Ruse.
Prin
minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Raional Ruse, secția penală II,
a aprobat înțelegerea încheiată între Procuratura Raională Ruse, învinuitul N.F.
și apărătorul acestuia, avocat M.K. de la Baroul Ruse pentru infracțiunea prev.
de art. 234 alin. (2) pct. 3 rap. la alin. (1) C. pen.
Prin
înțelegerea aprobată de Tribunalul Ruse s-a dispus față de N.F. pedeapsa
privării de libertate pe o perioadă de 3 ani, în modalitatea suspendării
condiționate a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, cu deducerea
perioadei de reținere din 15 octombrie 2010 și interzicerea dreptului de a
desfășura activități comerciale cu produse accizabile pe o perioadă de 3 ani.
Astfel,
prin această înțelege învinuitul N.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu
suspendare condiționată a executării pedepsei și pedeapsa interzicerii
dreptului de a desfășura activitate legală de comercializarea sau deținerea
produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani, reținându-se că la data de 14
octombrie 2010 pe raza PCTF Ruse, în jurul orelor 19.30, lucrători ai Vămii
Ruse au oprit pentru control la ieșire un autocamion (TIR) cu numere de
înmatriculare românești condus de N.F. și că în timpul verificării
autovehicului s-au descoperit țigări fără banderolă și anume: 600 cartușe de
țigări marca Atlanta roșu, 3591 cartușe țigări marca Atlanta albastru, 5
cartușe țigări marca Marlboro roșu.
Instanța
de fond a reținut că prin cererea formulată de către Ministerul Justiției din
Bulgaria, tradusă în limba română (f.5 dosar fond) s-a solicitat recunoașterea
în România a hotărârii sus arătate, în partea prin care s-a dispus pedeapsa
închisorii și interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de
comercializarea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani, care nu poate fi
executată în țară.
În
acest sens apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din
Legea nr. 302/2004 instanța de fond a admis în parte sesizarea Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Tg.Mureș și în baza art. 117 din Legea nr. 302/2004 a
recunoscut minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul
Raional Ruse, secția penală II, în dosarul nr. 2453/2010, rămasă definitivă la
18 octombrie 2010, privind pe cetățeanul român F.N. pentru pedeapsa
„interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea
produselor accizabile" pe o perioadă de 3 ani.
În
aceste condiții,
recunoscând hotărârea
penală străină doar în
partea privind pedeapsa interzicerii dreptului de
a desfășura activități comerciale, chiar dacă doar aceasta pare să fi format
obiectul cererii autorității judiciare străine, instanța nu a soluționat
integral fondul cauzei, potrivit
cerințelor
legii penale române, astfel cum dispun prev. art. 7 din lege.
Prin analogie cu procedura reglementată în cazul
recunoașterii unei hotărâri penale străine de
condamnare și al transferării persoanei condamnate pentru continuarea
executării pedepsei în România, considerăm că și în prezenta procedură se
impune ca hotărârea penală străină de condamnare să fie recunoscută atât cu
privire la pedeapsa principală cât și cu privire la pedeapsa accesorie.
Sub
un alt aspect procedând la soluționarea cererii de recunoaștere a unei hotărâri
penale străine, în procedura reglementată de art. 117 din lege, fără a proceda
la ascultarea condamnatului - în sensul luării unei declarații acestuia, în
măsura în care nu se prevalează de prev. art. 70 alin.
(2) C. proc. pen. - instanța a pronunțat o hotărâre care nu respectă dreptul la
un proces echitabil, consacrat de art. 6 alin. (3) CEDO.
Împrejurarea
că acesta a fost prezent în instanță, la un termen anterior dezbaterii pe fond
și a arătat instanței că are cunoștință de obiectul prezentei cererii,
respectiv de faptul că autoritățile bulgare au pronunțat împotriva sa o
sentință penală prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3
ani închisoare cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, precum și
faptul că a fost audiat de către procuror
asupra acestui aspect, nu exonerează
instanța de obligația imperativ stabilită de disp. art. 117
alin. (4)
din lege, aceea de a proceda la audierea persoanei condamnate, în prezența
apărătorului ales sau din oficiu.
În
fine,
indiferent de modalitatea de
executare a
acesteia, se impunea ca, în baza art. 88 C.pen., din
pedeapsa principală să se deducă perioada arestului preventiv, de la 15
octombrie 2010, ora 16,45, până la data și ora încheierii minutei recunoscute,
respectiv 18 octombrie 2010, ora 16,45.
Pentru
considerentele arătate, văzând disp. art. 385
15
pct. 2 lit. c) alin.
(4) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Tg.Mureș, a casa sentința atacată și a trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe - Curtea de Apel Tg.Mureș.
În
rejudecare instanța de fond va clarifica limitele sesizării prin solicitarea de
relații suplimentare de la statul solicitant în sensul celor arătate în
considerentele prezentei decizii.
Totodată,
va proceda la audierea persoanei condamnate conform disp. art. 117 din Legea
nr. 302/2004 și va face aplicarea, după caz, a disp. art. 88 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș împotriva
sentinței penale nr. 4/C din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, privind persoana condamnată F.N.
Casează
sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță,
respectiv Curtea de Apel Tg.Mureș.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 15 septembrie 2011.