ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4/C din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis în parte sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș și în consecință s-a recunoscut minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Raional Ruse, secția penală II, în dosarul nr. 2453/2010, rămasă definitivă la 18 octombrie 2010, privind pe cetățeanul român Feri Nicolae, pentru pedeapsa „interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea produselor accizabile” pe o perioadă de 3 ani. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curta de Apel Tg.Mureș nr. 624/II/5/2011 din 17 martie 2011, s-a solicitat, în conformitate cu disp.

art. 117 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare ale statului bulgar, respectiv minuta sus-arătată, că prin adresa nr. 21/SM/2011 emisă de Ministerul Justiției s-a transmis cererea Ministerului Justiției din Bulgaria în vederea recunoașterii pedepsei „interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea produselor accizabile” pe perioada de 3 ani, care nu poate fi executată în țară cu privire la cetățeanul român N.F. S-a mai reținut că prin respectiva minuta s-a aprobat înțelegerea încheiată între Procuratura Raională Ruse, învinuitul N.F. și apărătorul acestuia, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 234 alin. (2) pct. 3 rap.

la alin. (1) C. pen. (n.n. - bulgar). Prin această înțelegere, învinuitul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și pedeapsa interzicerii dreptului de a desfășura activitate legată de comercializarea sau deținerea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani. Instanța a mai reținut că prin cererea formulată de către Ministerul Justiției din Bulgaria, tradusă în limba română (f.5, dosar fond) rezultă că acesta a solicitat recunoașterea în România a hotărârii sus menționate prin care s-a dispus interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani care nu poate fi executată în țară.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004, instanța a admis în parte sesizarea parchetului și în baza art.117 din aceeași lege a recunoscut minuta emisă de autoritățile judiciare bulgare pentru pedeapsa interzicerii dreptului menționat întrucât inculpatul, părăsind teritoriul Bulgariei, respectiva pedeapsă nu putea fi executată în țară (n.n. - Bulgaria) ci doar în România. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș criticând-o ca fiind nelegală întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 117 alin. (4) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 precum și a prevederilor art.7 din aceeași lege, fiind incident astfel cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. În acest sens, s-a învederat că, soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii judecătorești penale străine menționate, s-a făcut cu încălcarea disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004, că nu a fost ascultat condamnatul, deși a fost prezent la judecată și că nu au fost lămurite limitele sesizării vizând recunoașterea acestei hotărâri în raport de solicitarea Ministerul Justiției din Bulgaria. Conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Curtea de Apel Tg.Mureș. Recursul este fondat . Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de Parchet dar și a disp.

art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Prin sesizarea nr. 624/II/5/2011 din 17 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, a solicitat în conformitate cu disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare ale Statului Bulgar, respectiv a minutei nr. 492 din 18 octombrie 2010 dată în dosarul nr. 2453/2010 de Tribunalul Ruse. Prin minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Raional Ruse, secția penală II, a aprobat înțelegerea încheiată între Procuratura Raională Ruse, învinuitul N.F. și apărătorul acestuia, avocat M.K.

de la Baroul Ruse pentru infracțiunea prev. de art. 234 alin. (2) pct. 3 rap. la alin. (1) C. pen. Prin înțelegerea aprobată de Tribunalul Ruse s-a dispus față de N.F. pedeapsa privării de libertate pe o perioadă de 3 ani, în modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, cu deducerea perioadei de reținere din 15 octombrie 2010 și interzicerea dreptului de a desfășura activități comerciale cu produse accizabile pe o perioadă de 3 ani. Astfel, prin această înțelege învinuitul N.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu suspendare condiționată a executării pedepsei și pedeapsa interzicerii dreptului de a desfășura activitate legală de comercializarea sau deținerea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani, reținându-se că la data de 14 octombrie 2010 pe raza PCTF Ruse, în jurul orelor 19.30, lucrători ai Vămii Ruse au oprit pentru control la ieșire un autocamion (TIR) cu numere de înmatriculare românești condus de N.F.

și că în timpul verificării autovehicului s-au descoperit țigări fără banderolă și anume: 600 cartușe de țigări marca Atlanta roșu, 3591 cartușe țigări marca Atlanta albastru, 5 cartușe țigări marca Marlboro roșu. Instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de către Ministerul Justiției din Bulgaria, tradusă în limba română (f.5 dosar fond) s-a solicitat recunoașterea în România a hotărârii sus arătate, în partea prin care s-a dispus pedeapsa închisorii și interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani, care nu poate fi executată în țară.

În acest sens apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004 instanța de fond a admis în parte sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș și în baza art. 117 din Legea nr. 302/2004 a recunoscut minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Raional Ruse, secția penală II, în dosarul nr. 2453/2010, rămasă definitivă la 18 octombrie 2010, privind pe cetățeanul român F.N. pentru pedeapsa „interzicerea dreptului de a desfășura activități legate de comercializarea produselor accizabile" pe o perioadă de 3 ani. În aceste condiții, recunoscând hotărârea penală străină doar în partea privind pedeapsa interzicerii dreptului de a desfășura activități comerciale, chiar dacă doar aceasta pare să fi format obiectul cererii autorității judiciare străine, instanța nu a soluționat integral fondul cauzei, potrivit cerințelor legii penale române, astfel cum dispun prev. art. 7 din lege.

Prin analogie cu procedura reglementată în cazul recunoașterii unei hotărâri penale străine de condamnare și al transferării persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei în România, considerăm că și în prezenta procedură se impune ca hotărârea penală străină de condamnare să fie recunoscută atât cu privire la pedeapsa principală cât și cu privire la pedeapsa accesorie. Sub un alt aspect procedând la soluționarea cererii de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, în procedura reglementată de art. 117 din lege, fără a proceda la ascultarea condamnatului - în sensul luării unei declarații acestuia, în măsura în care nu se prevalează de prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. - instanța a pronunțat o hotărâre care nu respectă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 alin. (3) CEDO.

Împrejurarea că acesta a fost prezent în instanță, la un termen anterior dezbaterii pe fond și a arătat instanței că are cunoștință de obiectul prezentei cererii, respectiv de faptul că autoritățile bulgare au pronunțat împotriva sa o sentință penală prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și faptul că a fost audiat de către procuror asupra acestui aspect, nu exonerează instanța de obligația imperativ stabilită de disp. art. 117 alin. (4) din lege, aceea de a proceda la audierea persoanei condamnate, în prezența apărătorului ales sau din oficiu. În fine, indiferent de modalitatea de executare a acesteia, se impunea ca, în baza art. 88 C.pen., din pedeapsa principală să se deducă perioada arestului preventiv, de la 15 octombrie 2010, ora 16,45, până la data și ora încheierii minutei recunoscute, respectiv 18 octombrie 2010, ora 16,45.

Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș, a casa sentința atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Curtea de Apel Tg.Mureș. În rejudecare instanța de fond va clarifica limitele sesizării prin solicitarea de relații suplimentare de la statul solicitant în sensul celor arătate în considerentele prezentei decizii. Totodată, va proceda la audierea persoanei condamnate conform disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004 și va face aplicarea, după caz, a disp. art. 88 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș împotriva sentinței penale nr. 4/C din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind persoana condamnată F.N. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Tg.Mureș. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2011.