ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2476/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie 2009, reclamanta R.A.T.P. Iași a solicitat anularea deciziei nr. 14 din 16 octombrie 2008 prin care pârâta D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a respins contestația sa împotriva înștiințării nr. 11480 din 9 septembrie 2008 privind stingerea creanțelor fiscale , întocmită de aceeași pârâtă. Reclamanta a solicitat să fie anulată și distribuirea dispusă de pârâtă conform acestei înștiințări cu privire la plățile pe care le-a efectuat în perioada 27-28 august 2008 și să fie obligată pârâta la redistribuirea sumelor achitate voluntar, în sensul stingerii cu prioritate a obligațiilor cu reținere la sursă, conform mențiunilor de pe ordinele de plată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că distribuirea plăților efectuate în perioada 27-28 august 2008 a fost dispusă de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art. 114 și art. 115 C. proc. fisc., care prevăd că distribuirea, în cadrul fiecărui buget sau fond, se face mai întâi pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și apoi, pentru celelalte obligații fiscale, proporțional cu obligațiile datorate, iar dacă suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită de către organul fiscal competent. Conform acestor prevederi legale, reclamanta a arătat că distribuirea sumelor plătite se face mai întâi către obligațiile fiscale cu reținere la sursă, iar pentru celelalte obligații fiscale se împarte suma achitată de contribuabil în mod proporțional.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată prin sentința nr. 191/CA din 2 noiembrie 2009, cu motivarea că reclamanta nu beneficiază de distribuirea cu prioritate a sumelor plătite pentru datoriile cu reținere la sursă, întrucât are obligații fiscale restante, astfel că stingerea datoriei se efectuează în ordinea vechimii obligației fiscale principale și a obligației accesorii aferente, conform dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. fisc. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 14 din 16 octombrie 2008 și a înștiințării nr. 11.480 din 9 septembrie 2008, cu obligarea pârâtei la redistribuirea sumelor achitate în perioada 27-28 august 2008 pentru stingerea cu prioritate a obligațiilor cu reținere la sursă . Recurenta a criticat interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 114-115 C. proc. fisc., susținând că distribuirea efectuată de direcția intimată încalcă ordinea de prioritate stabilită prin lege pentru stingerea obligațiilor fiscale.

Recurenta a arătat că nelegalitatea actelor deduse judecății cu privire la modul de distribuire a plăților efectuate rezultă și din procesul-verbal nr. 14.001 din 27 august 2008 al A.N.A.F., în care s-a consemnat că, în timpul controlului, a achitat suma de 1.000.000 lei, reprezentând debitele cu stopaj la sursă aferente lunii iunie 2008 și parțial cele aferente lunii iulie 2008. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 304, art. 304/1 C. proc. civ. și de excepția de necompetență materială invocată din oficiu în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată a fost formulată de recurentă pentru anularea deciziei nr. 14 din 16 octombrie 2008 și a înștiințării nr. 11.480 din 9 septembrie 2008 întocmite de D.G.F.P.

Iași - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și pentru obligarea acestei autorități publice să întocmească un nou act de stingere a creanțelor fiscale în ordinea stabilită prin dispozițiile art. 114-115 C. proc. fisc. Actele administrative contestate și cel solicitat a fi întocmit de direcția intimată au ca obiect stingerea unor obligații fiscale prin plățile efectuate de contribuabil. Soluționând fondul pricinii, Curtea de Apel Iași a pronunțat o hotărâre nelegală, pentru că a încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal în raport de obiectul acțiunii și de competența funcțională a autorității administrative chemate în judecată.

Astfel, Curtea de Apel Iași a considerat că a fost legal investită în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, după criteriul valorii sumei precizată pentru stingerea creanțelor fiscale, chiar dacă organul fiscal competent să efectueze distribuirea plăților este un serviciu public deconcentrat și anume, D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii. Instanța de fond a aplicat greșit normele legale privind competența materială după valoarea obiectului litigiului, care nu sunt incidente în cauză, dat fiind că actele administrativ fiscale deduse judecății se referă la ordinea de stingere a obligațiilor fiscale și nu la contestarea acestora, sub aspectul existenței sau cuantumului lor.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd competența curților de apel de a soluționa în primă instanță litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei, dacă prin lege nu se prevede altfel. Actele de stingere a obligațiilor fiscale nu sunt supuse acestor norme derogatorii de la dreptul comun după criteriul valorii obiectului, pentru că nu sunt incluse în categoria actelor administrativ-fiscale prevăzute expres de textul de lege. În cazul contestării altor acte administrativ fiscale decât cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, sunt aplicabile normelor generale de competență materială, care reglementează raporturile procesuale în orice litigiu de contencios administrativ și fiscal.

Dreptul comun în această materie îl constituie art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența de soluționare a litigiilor în raport de calitatea și competența funcțională a autorității chemată în judecată. Potrivit acestor dispoziții legale, competența de a se pronunța în primă instanță asupra legalității actului de stingere a obligațiilor fiscale întocmit de organul fiscal teritorial aparține tribunalului. De altfel și în procedura prealabilă administrativă, reglementată de legea specială, competența organelor fiscale de a soluționa contestația este stabilită în principal în raport de obiectul actului administrativ fiscal, iar nu după criteriul valorii sumei contestate.

Astfel, art. 179 alin. (2) C. proc. fisc., republicat, prevede că, în cazul contestării altor acte administrativ fiscale decât cele care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii sau debite accesorii ale acestora, calea administrativă de atac a contestației se soluționează de către organul fiscal emitent. În aplicarea acestor prevederi legale, intimata D.G.F.P. Iași a soluționat și contestația formulată de recurentă împotriva înștiințării nr. 11.480 din 9 septembrie 2008, pentru care are calitatea de organ fiscal emitent. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

și conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Față de soluția dată recursului prin admiterea excepției de ordine publică privind necompetența materială a instanței de fond, nu mai este necesară cercetarea motivelor de recurs, urmând ca acestea să fie avute în vedere ca apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.A.T.P. Iași împotriva sentinței nr. 191/CA din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.