ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2476/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie 2009,

reclamanta R.A.T.P. Iași a solicitat anularea deciziei nr. 14 din 16 octombrie

2008 prin care pârâta D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabili Mijlocii a respins contestația sa împotriva înștiințării nr.

11480 din 9 septembrie 2008 privind stingerea creanțelor fiscale , întocmită de

aceeași pârâtă.

Reclamanta a solicitat să fie anulată și

distribuirea dispusă de pârâtă conform acestei înștiințări cu privire la plățile

pe care le-a efectuat în perioada 27-28 august 2008 și să fie obligată pârâta

la redistribuirea sumelor achitate voluntar, în sensul stingerii cu prioritate

a obligațiilor cu reținere la sursă, conform mențiunilor de pe ordinele de

plată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că

distribuirea plăților efectuate în perioada 27-28 august 2008 a fost dispusă de

pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art. 114 și art. 115 C. proc. fisc., care

prevăd că distribuirea, în cadrul fiecărui buget sau fond, se face mai întâi pentru

impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și apoi, pentru celelalte

obligații fiscale, proporțional cu obligațiile datorate, iar dacă suma plătită

nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile atunci se sting datoriile

corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește

contribuabilul sau care este distribuită de către organul fiscal competent.

Conform acestor prevederi legale, reclamanta a

arătat că distribuirea sumelor plătite se face mai întâi către obligațiile

fiscale cu reținere la sursă, iar pentru celelalte obligații fiscale se împarte

suma achitată de contribuabil în mod proporțional.

Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată prin

sentința nr. 191/CA din 2 noiembrie 2009, cu motivarea că reclamanta nu

beneficiază de distribuirea cu prioritate a sumelor plătite pentru datoriile cu

reținere la sursă, întrucât are obligații fiscale restante, astfel că stingerea

datoriei se efectuează în ordinea vechimii obligației fiscale principale și a

obligației accesorii aferente, conform dispozițiilor art. 115 alin. (2) C.

proc. fisc.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și

anulării deciziei nr. 14 din 16 octombrie 2008 și a înștiințării nr. 11.480 din

9 septembrie 2008, cu obligarea pârâtei la redistribuirea sumelor achitate în

perioada 27-28 august 2008 pentru stingerea cu prioritate a obligațiilor cu

reținere la sursă .

Recurenta a criticat interpretarea dată de

instanța de fond dispozițiilor art. 114-115 C. proc. fisc., susținând că

distribuirea efectuată de direcția intimată încalcă ordinea de prioritate

stabilită prin lege pentru stingerea obligațiilor fiscale. Recurenta a arătat

că nelegalitatea actelor deduse judecății cu privire la modul de distribuire a plăților

efectuate rezultă și din procesul-verbal nr. 14.001 din 27 august 2008 al A.N.A.F.,

în care s-a consemnat că, în timpul controlului, a achitat suma de 1.000.000

lei, reprezentând debitele cu stopaj la sursă aferente lunii iunie 2008 și

parțial cele aferente lunii iulie 2008.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de dispozițiile art. 304, art. 304/1 C. proc. civ. și de

excepția de necompetență materială invocată din oficiu în baza art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată

de recurentă pentru anularea deciziei nr. 14 din 16 octombrie 2008 și a

înștiințării nr. 11.480 din 9 septembrie 2008 întocmite de D.G.F.P. Iași -

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și pentru

obligarea acestei autorități publice să întocmească un nou act de stingere a

creanțelor fiscale în ordinea stabilită prin dispozițiile art. 114-115 C. proc.

fisc.

Actele administrative contestate și cel

solicitat a fi întocmit de direcția intimată au ca obiect stingerea unor obligații

fiscale prin plățile efectuate de contribuabil.

Soluționând fondul pricinii, Curtea de Apel Iași

a pronunțat o hotărâre nelegală, pentru că a încălcat normele de competență

materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal în raport de

obiectul acțiunii și de competența funcțională a autorității administrative

chemate în judecată.

Astfel, Curtea de Apel Iași a considerat că a

fost legal investită în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, după criteriul valorii

sumei precizată pentru stingerea creanțelor fiscale, chiar dacă organul fiscal

competent să efectueze distribuirea plăților este un serviciu public

deconcentrat și anume, D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabili Mijlocii.

Instanța de fond a aplicat greșit normele legale

privind competența materială după valoarea obiectului litigiului, care nu sunt incidente

în cauză, dat fiind că actele administrativ fiscale deduse judecății se referă

la ordinea de stingere a obligațiilor fiscale și nu la contestarea acestora,

sub aspectul existenței sau cuantumului lor.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 prevăd competența curților de apel de a soluționa în primă instanță

litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei, dacă prin lege nu se prevede

altfel.

Actele de stingere a obligațiilor fiscale nu

sunt supuse acestor norme derogatorii de la dreptul comun după criteriul

valorii obiectului, pentru că nu sunt incluse în categoria actelor

administrativ-fiscale prevăzute expres de textul de lege.

În cazul contestării altor acte administrativ fiscale

decât cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau

accesorii ale acestora, sunt aplicabile normelor generale de competență

materială, care reglementează raporturile procesuale în orice litigiu de

contencios administrativ și fiscal.

Dreptul comun în această materie îl constituie art.

3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd

competența de soluționare a litigiilor în raport de calitatea și competența

funcțională a autorității chemată în judecată.

Potrivit acestor dispoziții legale, competența de

a se pronunța în primă instanță asupra legalității actului de stingere a obligațiilor

fiscale întocmit de organul fiscal teritorial aparține tribunalului.

De altfel și în procedura prealabilă

administrativă, reglementată de legea specială, competența organelor fiscale de

a soluționa contestația este stabilită în principal în raport de obiectul

actului administrativ fiscal, iar nu după criteriul valorii sumei contestate.

Astfel, art. 179 alin. (2) C. proc. fisc.,

republicat, prevede că, în cazul contestării altor acte administrativ fiscale

decât cele care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii sau debite

accesorii ale acestora, calea administrativă de atac a contestației se

soluționează de către organul fiscal emitent.

În aplicarea acestor prevederi legale, intimata D.G.F.P.

Iași a soluționat și contestația formulată de recurentă împotriva înștiințării nr.

11.480 din 9 septembrie 2008, pentru care are calitatea de organ fiscal

emitent.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va

admite prezentul recurs în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și conform art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre

competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Față de soluția dată recursului prin admiterea excepției

de ordine publică privind necompetența materială a instanței de fond, nu mai

este necesară cercetarea motivelor de recurs, urmând ca acestea să fie avute în

vedere ca apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.A.T.P. Iași împotriva

sentinței nr. 191/CA din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai

2010.