ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 221/ F

din 9 septembrie 2009 Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și s-a recunoscut sentința definitivă și

aplicabilă a Tribunalului pentru cauze penale din Viena din data de 08 mai 2008,

numai în ceea ce privește persoana condamnată S.A. (fiul lui I. și M.).

S-a dispus

transferarea condamnatului S.A. într-un penitenciar din România pentru

continuarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, deducându-se din această

pedeapsă perioada executată de la 12 octombrie 2007 la zi.

S-a respins,

ca nefondată, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București privind transferarea persoanelor condamnate D.M.M. si D.M.D.

S-a dispus ca

onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 960 lei, să fie suportat din

fondul M.J.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 956/II-5/2009 din 27 iulie

2009 s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (4) și art. 150 din

Legea nr. 302/2004, recunoașterea sentinței penale definitive din data de 08

mai 2008 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena și punerea acesteia în

executare cu privire la cetățenii români S.A., D.M.M. si D.M.D.

Instanța de

fond, examinând actele si lucrările dosarului, a reținut că prin sentința

penală din 08 mai 2008 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena pronunțată

în Dosarul nr. 54Hv31/08 k, s-a dispus condamnarea cetățenilor români S.A. la o

pedeapsă de 4 ani închisoare, precum și D.M.M. și D.M.D. la câte 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav în mod profesional

prin efracție în formă consumata și tentativă conf. art. 127, art. 128 alin.

(1) cif. 4, art. 129 cif. 1, art. 130 fraza 2 varianta 2 și art. 15 C. pen.

austriac și a infracțiunii de delict de înstrăinare a titlurilor de efectuare a

plăților conf. art. 241 e alin. (3) C. pen. austriac.

În fapt, s-a

reținut că cei trei condamnați au luat prin efracție, respectiv prin forțarea

yalelor de cilindru de la ușile apartamentelor, precum și din posesia altora,

bunuri mobile cu o valoare totală de peste 3000 de euro cu intenția să-și

creeze un avantaj material injust, după cum urmează:

A. I). 1) în

data de 12 octombrie 2007 din locuința din Viena, Rauchgasse din posesia

numitei B.V. un DVD-player, un X.B. inclusiv accesoriu, un S.P. cu accesorii,

două telefoane mobile marca N. inclusiv încărcător, o cameră digitală marca P.,

bijuterii, patru ceasuri de damă, două perechi pantofi de sport și două

portofele de piele, un briceag, două genți de sport, o cantitate de țigări,

două sticle de whisky, dulciuri, două instalații de comunicare pentru telefon

mobil, cu o valoare totală neprecizată;

2) în data de

10 octombrie 2007 din locuința din Viena, Pazmanitengasse din posesia numitei M.S.

un ceas bărbătesc, un ceas de damă, o cameră digitală, o cameră analoagă, o medalie

de argint și bijuterii cu o valoare totală neprecizată.

3) în data de

06 octombrie 2007 din locuința din Viena, Gurkgasse din posesia numitei V.M. un

ceas bărbătesc, un ceas de damă, o cameră digitală, un ecran L., un laptop, un

palton de piele, o sumă de 500 de euro, M.P. cu o valoare totală neprecizată.

4) în data de

03 octombrie 2007 din locuința din Viena, Vorgartenstrasse din posesia

numitului V.M. un ecran plat marca S., un telefon mobil N. cu o valoare totală

neprecizată și o sumă de 136,50 euro;

5) în data de

09 octombrie 2007 din locuința din Viena, Linke Wienzeile din posesia numitei N.S.

17 parfumuri, un laptop cu accesoriu, o cameră digitală C., îmbrăcăminte și

bijuterii cu o valoare totală neprecizată și o sumă de 3000 de euro;

6) în data de

11 octombrie 2007 din locuința din Viena, Waaggasse din posesia numitului M.K. două

ercane marca B. și două camere video cu o valoare neprecizată;

7) în

perioada din 02 octombrie 2007 până în 12 octombrie 2007 din patru locuințe,

din posesia persoanelor necunoscute, opt ceasuri, un sim-card, unportofel cu

sume de bani în diferite valute, un briceag elvețian, diverse bijuterii (pct. 2

până 10 din pag. 245 vol. II), două telefoane mobile, o lunetă, sume de bani în

valută, o instalație de comunicare, un headset pentru calculator și un G.B.N.

cu o valoare totală neprecizată, și o sumă de 420 de euro.

II) Au

încercat să ia bunuri de valoare cum urmează:

1) în data de

12 octombrie 2007 din locuința din Viena, Schonbrunner Schlosstrasse;

2) în data de

12 octombrie 2007 din locuința din Viena, Schonbrunner Schlossstrasasse;

3) în data de

11 octombrie 2007 din locuința din Viena, Goldchlagstrasse;

4) în

perioada din 02 octombrie 2007 până în 12 octombrie 2007 din opt locuințe de la

persoane vătămate care au rămas neidentificate.

B) în data de

12 octombrie 2007 au sustras în mod neautorizat din posesia numitei B.V. titluri

de efectuare a plăților, în speță două carduri V., cu scopul de a evita

folosirea lor pe cale legală.

Hotărârea de

condamnare a rămas definitivă, iar din situația executării pedepselor rezultă

că S.A. a fost arestat preventiv din 12 octombrie 2007 până la 08 mai 2008 când

a început executarea pedepsei care expiră la 12 octombrie 2011, în prezent

aflându-se în Penitenciarul Suben, iar D.M.M. și D.M.D. au fost arestați

preventiv de la 12 octombrie 2007 până la 08 mai 2008 când au început

executarea pedepsei care expiră la 12 octombrie 2010 pentru fiecare dintre

aceștia, în prezent aflându-se tot în Penitenciarul Suben, Austria.

Din

procesele-verbale din data de 19 iunie 2008 întocmite de funcționarul din

cadrul Penitenciarului Suben, a rezultat că cei trei condamnați s-au opus

transferului lor în România pentru continuarea executării pedepsei.

Instanța de

fond, analizând ansamblul actelor depuse la dosar, a constatat îndeplinite

condițiile prev. de art. 129 și art. 141 din Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Astfel, S.A. cetățean

român, conform verificărilor efectuate la M.A.I. - Inspectoratul Național

pentru Evidența Persoanelor și M.A.I. - Direcția Generală de Pașapoarte, a fost

condamnat definitiv de către instanța din Austria la o pedeapsă de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea de infracțiuni care au corespondent în legislația

română (realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat în

formă calificată prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i)

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., precum și tentativă la furt calificat în

formă calificată prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(1) lit. a), i) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., pedepsite cu închisoare de

la 3 ani la 15 ani și, respectiv, de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni

închisoare), iar perioada pe care acesta o mai are de executat este mai mare de

6 luni (data la care expiră executarea pedepsei fiind 12 octombrie 2011).

În ceea ce

privește condiția prev. de art. 129 lit. d) din Legea nr. 302/2004 modificată,

instanța de fond a constatat că potrivit art. 3 pct. 1 din O.G. nr. 92/1999

prin care s-a ratificat Protocolul adițional la Convenția Europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997,

statul de executare poate, la cererea statului de condamnare, să-și dea acordul

pentru transferarea persoanei condamnate fără consimțământul acesteia din urmă,

atunci când condamnarea pronunțată împotriva acesteia conține o măsură de

expulzare sau orice altă măsură în virtutea căreia acestei persoane, odată pusă

în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de

condamnare.

Instanța de

fond a reținut că prin Decizia nr. lll-1247888/Fr/08 din data de 30 iunie 2008

a Direcției Federale de Poliție Viena s-a aplicat condamnatului S.A. măsura

interdicției cu termen nelimitat de ședere pe teritoriul austriac, în

conformitate cu legea pentru străini, cu excluderea efectului de amânare în caz

de contestație, astfel că, consimțământul persoanei condamnate nu mai este

necesar.

Măsura

interdicției cu termen nelimitat s-a luat față de condamnatul S.A. în

aprecierea situației sale personale și a existenței condamnării definitive prin

sentința din 08 mai 2008 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, nr. 054

Hv 31/08 k, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Cât privește

condamnații D.M.M. si D.M.D., la termenul de din 09 septembrie 2009, atât

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și M.J. - Direcția de Drept

Internațional și Tratate, Serviciul Cooperare judiciară internațională în

materie penală, au comunicat faptul că autoritățile austriece nu-și mai mențin

cererea de transferare întrucât sus numiții urmează să fie, probabil, liberați

condiționat la data de 12 octombrie 2009. La dosar a fost depusă și adresa

întocmită de autoritățile austriece, în traducere legalizată.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 lit. f) din Legea 302/2004, una din condițiile în care

poate avea loc transferarea unei persoane condamnate în vederea executării

pedepsei este ca statul de condamnare și statul de executare să se pună de

acord asupra transferului, în caz contrar acesta neputând avea loc.

Ca urmare,

instanța de fond a reținut că lipsește acordul autorităților austriece în

efectuarea transferului condamnaților D.M.M. și D.M.D., nefiind îndeplinită

condiția prev. de art. 129 lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva

acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs persoana condamnată

S.A., care, prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței

și respingerea cererii de transferare într-un penitenciar din România, întrucât

nu și-a manifestat acordul în acest sens.

Înalta Curte,

examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,

potrivit dispozițiilor ari. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată

că recursul este nefondat.

În mod corect

instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, a recunoscut sentința penală nr. 54 Hv31/08k din 08 mai 2008 a

Tribunalului pentru cauze penale din Viena, în ceea ce privește persoana

condamnată S.A. și a dispus transferarea persoanei condamnate într-un

penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani,

fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3 lit. a) din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 129 lit.

a) din Legea nr. 302/2004 (S.A. este cetățean român) de art. art. 3 lit. b) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004 (sentința de condamnare

este definitivă), art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr.

302/2004 (condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni, durata condamnării

împlinindu-se la 12 octombrie 2011), art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și

art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 (faptele reținute în sarcina persoanei

condamnate au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul

constitutiv al infracțiunilor de furt calificat în formă calificată prev. de art.

208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i) cu aplic, art. 41 alin. (2) C.

pen., precum și tentativă la furt calificat în formă calificată prev. de art. 20

rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i) cu aplic, art. 41 alin.

(2) C. pen., pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 15 ani și, respectiv, de la

1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare), art. 129 lit. f) din Legea nr. 302/2004

(atât statul de condamnare cât și cel de executare și-au dat acordul la

transferul persoanei condamnate).

Înalta Curte

constată că este nefondată critica formulată în recurs de persoana condamnată,

prin apărător, în sensul că în mod greșit s-a dispus transferarea sa într-un

penitenciar în România în vederea continuării executării pedepsei, având în

vedere că nu și-a dat acordul în acest sens.

Prin Decizia nr.

lll-1247888/Fr/08 din data de 30 iunie 2008 a Direcției Federale de Poliție

Viena s-a aplicat condamnatului S.A. măsura interdicției cu termen nelimitat de

ședere pe teritoriul austriac, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

3 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate, potrivit cărora instanța de judecată poate dispune

transferarea, dacă prin hotărârea străină de condamnare sau pe baza acesteia

s-a luat față de persoana condamnată măsura expulzării.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana condamnată S.A. împotriva sentinței penale nr. 221/ F din 9 septembrie

2009 Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana condamnată S.A. împotriva sentinței

penale nr. 221/ F din 9 septembrie 2009 Curții de Apel București, secția a ll-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul persoană condamnată la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 mai 2010.