ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1660/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 321/F din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis cererea formulata de Ministerul Justiției din Austria, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. S-a recunoscut Sentința penala nr. 051 HV 167/08 p 102 din 12 februarie 2009 a Tribunalului de Land pentru cauze penale din Viena, rămasă definitivă, privind pe numitul P.D., cetățean român, condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 127, 128 alin. (2) cif. 4, art. 129 cif. 1, 130 teza a 4-a alin. (1) și art. 15 C. pen.

austriac, având corespondent în C. pen. român în prevederile art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum și art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2). S-a dispus transferul persoanei private de libertate P.D. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, luând act și de acordul acestuia.

A computat prevenția și perioada executată de persoana privată de libertate de la 1 august 2009 la 11 noiembrie 2009. S-a reținut că prin Rezoluția din 19 octombrie 2009, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în condițiile art. 149 alin. (4) și 150 din Legea nr. 302/2004 modificată în vederea recunoașterii sentinței penale definitive nr. 051 HV 167/08 p 102 din 12 februarie 2009 a Tribunalului de Land pentru Cauze Penale din Viena și a punerii ei în executare, în baza art. 145 și urm. din același act normativ. În cuprinsul rezoluției s-a arătat ca prin menționata sentință, cetățeanul român P.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt deosebit de grav prin efracție în formă consumată și tentativă la furt deosebit de grav prin efracție.

La data de 10 septembrie 2009, Ministerul român al Justiției și Libertăților Cetățenești a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea formulată de Ministerul Justiției din Republica Austria vizând transferarea condamnatului P.D. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg, 1983), respectiv copia certificată a hotărârii de condamnare, extrase din dispozițiile legale din dreptul austriac incidente, date privind executarea pedepsei și declarația de consimțământ a celui în cauză în vederea transferării.

Din examinarea înscrisurilor cauzei, Curtea reține că solicitarea este întemeiată, în sensul considerațiilor ce succed. În cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983. Astfel: - persoana condamnată este cetățean român [ art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 lit. a) din Convenție ] ; - sentința de condamnare este definitivă [ art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 lit. b) din Convenție ] ; - executarea pedepsei a început la data de 1 august 2008, ea urmând să se încheie la 1 august 2012 [ art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 lit. c) din Convenție ] ; - există dubla incriminare în legislațiile celor două state, prevederile art. 127, art. 128 alin. (2) cif.

4, art. 129 cif. 1, art. 130 teza a 4-a, alin. (1) și art. 15 C. pen. austriac având corespondent în art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum și în art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i), C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. român [ art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 lit. e) din Convenție ] ; - prin declarația din 13 august 2009, condamnatul P.D., aflat în detenție în penitenciarul Hirtenberg, și-a manifestat acordul pentru a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România. Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea urmează să admită cererea, să recunoască hotărârea pronunțată de instanța austriacă și să dispună transferul condamnatului P.D., într-un penitenciar din România, luând act și de acordul său, în vederea continuării executării pedepsei.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs persoana condamnată P.D. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei întrucât nu este îndeplinită condiția privind acordul condamnatului la transfer, datorită revocării consimțământului. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de recurs iterat cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că prealabil judecății la instanța de fond și pronunțării la 11 noiembrie 2009 a sentinței atacate s-a statuat întrunirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată și a art. 3 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, inclusiv a manifestării acordului condamnatului P.D.

aflat în detenție în Penitenciarul Hirtenberg, Austria, prin declarația expresă din data de 13 august 2009 pentru a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei în România. Este esențial pe de altă parte că ulterior aceleiași judecăți de fond la data de 6 ianuarie 2010 Direcția de Drept internațional și tratate - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a Ministerului Justiției a înaintat instanței de fond Curții de Apel București memoriul transmis de condamnat prin care acesta renunța la cererea de transfer într-un penitenciar din România.

Or, revocarea consimțământului ulterior sentinței atacate prin care s-a admis sesizarea de recunoaștere a Sentinței penale nr. penale nr. 051 Hv 167/08 p 102 din data de 12 februarie 2009 a Tribunalului de Land pentru Cauze Penale din Viena, transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei nu produce efecte asupra dispoziției de transfer ce nu mai poate fi atacată sau revocată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de persoana condamnată P.D. împotriva Sentinței penale nr. 321/F din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.