Mikhaylyuk împotriva Rusiei

Primă secțiune DECIZIE nr. 67008/01 de către Nina Pavlovna MIKHAYLYUK împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 1 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides dna Tulkens Vajić Kovler dna Steiner Hajiyev, judecători și grefierul Secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2000, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Nina Pavlovna Mikhaylyuk, este un național rus care s-a născut în 1943 și locuiește în regiunea Rostov. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul primește o pensie de vârstă.

De la 1 februarie 1998, suma pensiei ei a fost determinată de Legea privind calculul și îmbunătățirea pensiilor de stat („Legea pensiilor”). Legea pensiilor a introdus o nouă metodă de îmbunătățire a prestațiilor de pensionare – „Coeficientul pensionarului individual” („PIC”). CIB, stabilit în scopul calculului pensiilor individuale, a fost raportul dintre salariile finale ale persoanei la pensie și salariul mediu național și a fost menit să mențină o legătură între pensia unei persoane și veniturile anterioare. Autoritatea responsabilă cu pensia reclamantului – Serviciul de Securitate Socială Bataysk (“Serviciul”) – a decis că CIB-ul care urmează să fie aplicat la ea ar trebui să fie 0,48. Reclamantul a considerat că această decizie este arbitrară, deoarece, în opinia ei, a conflictat cu Legea pensiilor.

La 30 august 1999, a introdus o acțiune împotriva Serviciului. La 1 decembrie 1999, Curtea de Oraș Bataysk a constatat în favoarea reclamantului. Curtea a susținut că, întrucât acuzatul a interpretat greșit Legea pensiilor, pensia reclamantului ar trebui recalculată cu o CIB de 0,7. Hotărârea a intrat în vigoare la 12 decembrie 1999, deoarece nu a fost interzisă recursul împotriva acesteia. La o dată neespecificată, Serviciul a depus o cerere de reluare a hotărârii. Serviciul a susținut că, la 29 decembrie 1999, Ministerul Muncii și Dezvoltării Sociale („Ministul muncii”) a adoptat Instrucțiunile privind aplicarea limitărilor stabilite de Legea pensiilor („Instrucțiuni”).

Instrucțiunile au specificat modul în care ar trebui aplicată Legea pensiilor, iar legalitatea sa a fost confirmată ulterior de Curtea Supremă la 24 aprilie 2000. Serviciul a susținut că, întrucât nu era conștientă de aceste circumstanțe în momentul în care a fost adoptată hotărârea, hotărârea ar trebui reanalizată. La 5 septembrie 2000, Curtea de Oraș Bataysk a acordat cererea Serviciului. Curtea a aplicat art. 333 din Codul de Procedură Civilă în conformitate cu care hotărârile pot fi reconsiderate în caz de descoperire a unor circumstanțe semnificative care nu au fost și care nu au putut fi cunoscute de partea în cauză. După o examinare proaspătă la 12 octombrie 2000, Curtea de Oraș Bataysk a respins cazul reclamantului.

Curtea a auzit cazul în absența reclamantului pentru că nu a participat la ședință. Hotărârea a fost judecată la 28 noiembrie 2000. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că actele juridice care au avut loc după hotărârea din 1 decembrie 1999 nu ar fi trebuit să fie considerate ca circumstanțe noi descoperite. Prin urmare, reluarea hotărârii finale a fost abuzivă. De asemenea, ea s-a plâns în temeiul articolului 6 că hotărârea din 12 octombrie 2000 a fost incorectă; că cazul a fost examinat în absența sa; și că nu ar fi putut depune un recurs împotriva hotărârii deoarece a fost servită pe ea după expirarea unui termen relevant. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârea din 12 octombrie 2000 a privat-o de dreptul de a primi pensie a sumei dorite.

La 27 aprilie 2004, președintele Curții a comunicat plângerea cu privire la deschiderea procedurii în cazul său guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții. Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei la 27 iulie 2004. Prin scrisoarea Registrului Curții din 5 august 2004, reclamantul a fost solicitat să prezinte, până la 7 noiembrie 2004, observațiile sale cu privire la observațiile Guvernului.

Având în vedere absența răspunsului reclamantului, prin scrisoarea Registrului din 8 martie 2005, trimisă prin corespondență înregistrată, reclamantul a fost informat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 7 Noiembrie 2004, precum și faptul că nu a fost solicitată prelungirea termenului.Atenția reclamantului a fost atrasă la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina cazul din lista cazurilor în care circumstanțele au condus la concluzia că un reclamant nu intenționează să urmeze cererea. Curtea remarcă că, în ciuda scrisorilor Registrului din 5 august 2004 și 8 martie 2005, reclamantul nu și-a prezentat observațiile cu privire la fondul său, poziția ei privind o soluționare prietenoasă a cauzei sau a cererilor sale pentru o justă satisfacție.

În acest context, Curtea consideră că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii. Curtea nu constată motive privind respectarea drepturilor omului care justifică examinarea în continuare a cazului. Prin intermediul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că cererea ar trebui eliminată din lista sa de cazuri. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 67008/01 by Nina Pavlovna MIKHAYLYUK against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 1 June 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr L. Loucaides , Mrs F. Tulkens , Mrs N. Vajić , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 December 2000, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Nina Pavlovna Mikhaylyuk, is a Russian national who was born in 1943 and lives in Bataysk, the Rostov Region. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is in receipt of an old-age pension. From 1 February 1998 the amount of her pension was to be determined by the Law on Calculating and Upgrading State Pensions (“Pensions Law”). The Pensions Law introduced a new method of upgrading retirement benefits—“Individual Pensioner Coefficient” (“IPC”). The IPC, established for the purpose of calculating individual pensions, was the ratio between the individual’s final wages at retirement and the national average wage, and was meant to maintain a link between a person’s pension and previous earnings. The authority in charge of the applicant’s pension—the Bataysk Social Security Service (“Service”)—decided that the IPC to be applied to her should be 0.48.

The applicant considered this decision arbitrary as it conflicted, in her opinion, with the Pensions Law. On 30 August 1999 she brought an action against the Service. On 1 December 1999 the Bataysk Town Court found in the applicant’s favour. The court held that since the defendant had misinterpreted the Pensions Law, the applicant’s pension should be recalculated with an IPC of 0.7. The judgment came into force on 12 December 1999 as no appeal was lodged against it. On an unspecified date the Service filed an application for re-opening of the judgment. The Service claimed that on 29 December 1999 the Ministry of Labour and Social Development (“Ministry of Labour”) had passed the Instruction on the Application of Limitations established by the Pensions Law (“Instruction”).

The Instruction specified how the Pensions Law should be applied, and its lawfulness was later confirmed by the Supreme Court on 24 April 2000. The Service contended that since it had been unaware of these circumstances at the moment when the judgment was passed, the judgment should be re-considered. On 5 September 2000 the Bataysk Town Court granted the Service’s application. The court applied Article 333 of the Code of Civil Procedure according to which judgments could be re-considered in case of discovery of significant circumstances which were not and could not have been known to the party concerned. No appeal lay against this decision. After a fresh examination on 12 October 2000, the Bataysk Town Court dismissed the applicant’s case.

The court heard the case in the applicant’s absence because she failed to attend the hearing. The judgment was served on the applicant on 28 November 2000. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 of the Convention that the legal acts which had occurred after the judgment of 1 December 1999 should not have been considered as newly discovered circumstances. Therefore, the re-opening of the final judgment was abusive. 2. She also complained under Article 6 that the judgment of 12 October 2000 had been incorrect; that the case had been examined in her absence; and that she could not have filed an appeal against the judgment because it had been served on her after the expiry of a relevant time-limit.

3. The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 that the judgment of 12 October 2000 had deprived her of the right to receive the pension of the desired amount. THE LAW On 27 April 2004 the President of the Court communicated the complaint about the re-opening of proceedings in her case to the respondent Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court. The Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case on 27 July 2004. By letter of the Registry of the Court of 5 August 2004 the applicant was requested to submit, by 7 November 2004, her comments on the Government’s observations. In view of the absence of the applicant’s reply, by letter of the Registry of 8 March 2005, sent by registered mail, the applicant was informed that the period allowed for submission of her observations had expired on 7 November 2004, and that no extension of the time-limit had been requested.

The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention which provided that the Court could strike the case out of its list of cases where the circumstances led to the conclusion that an applicant did not intend to pursue the application. The Court notes that, despite the Registry’s letters of 5 August 2004 and 8 March 2005, the applicant has not submitted her observations on the merits, her position on a friendly settlement of the case or her claims for just satisfaction. Nor has she made any other submissions to the Court since 20 May 2004. Against this background, the Court considers that the applicant has lost interest in pursuing the application. The Court finds no reasons concerning the respect for Human Rights warranting the further examination of the case.

By reference to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the application should be struck out of its list of cases. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President