ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 75 din 19 februarie 2009, în baza dispozițiilor art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. b) din același cod, a condamnat pe inculpatul S.M., la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În baza art. 71 C. pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea, pe durata executării pedepsei a exercitării drepturilor prevăzute de art. 6 lit. a) teza II-a și lit. b), C. pen. În baza dispozițiilor art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83 și art. 84 C. pen. Pe latura civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă a Spitalului Clinic Județean Constanța, inculpatul fiind obligat să-i plătească 9.600 lei cu titlu de despăgubiri civile. S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă H.P. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: - În noaptea de 15 spre 16 februarie 2007, H.V.G., împreună cu concubina sa P.A. și cu C.F. și P.M., consumau alcool medicinal prelucrat, într-o baracă din zona portului Constanța.

La un moment dat, sub pretextul că este deranjat de zgomote, S.M. și A.F., concubina lui, au venit la cei de mai sus, iar la invitația ce le-a fost adresată de a rămâne și ei, primul a acceptat și s-a angajat ca el să aducă coniac. După ce a adus băutura, toți cei indicați au consumat alcool. În contextul menționat, între inculpat și H.V.G., s-a iscat o ceartă, acesta din urmă insistând că-l bănuiește pe inculpat că ar întreține sau ar dori să aibă relații cu concubina lui și că, din acest motiv, îi va da foc la baracă. În momentele certurilor, ceilalți se aflau așezați pe patul din baracă, inculpatul fiind mai aproape de ușa de acces. Continuând să se certe, H.V.G., s-a ridicat de pe pat, s-a îndreptat spre inculpat și la încercarea de a-l lovi, inculpatul s-a ferit și cu pumnul l-a lovit în față, lovitura antrenând căderea celui lovit în impactul capului său de peretele din lemn al barăcii.

După ce s-a ridicat de jos, inculpatul și victima s-au împins, în cele din urmă inculpatul reușind să-l împingă afară pe H.V.G. După un anumit timp de la cele relatate, victima a revenit având asupra sa un băț sau o bucată de fier și când a încercat să lovească, inculpatul l-a dezarmat, l-a lovit cu pumnii în față și cu picioarele în zona coastelor și în abdomen, din nou cel lovit căzând la podea. Văzând că victima a rămas căzută, concubina sa, P.A., a tras-o și a anunțat ambulanța și poliția. Actele medico-legale au reținut că H.V.G., la momentul internării în spital, 16 februarie 2007, examinată fiind cranio-cerebral, a prezentat o masă hemoragică epidurală dreaptă cu grosimea de 7-8 mm, cu edem difuz și efect de masă asupra structurilor medio-sagitale.

Intervenția chirurgicală, craniectomie, a constatat existența unui hematom subdural acut, evacuat parțial spontan sub presiune, care ocupa întreg emisferul cerebral drept. S-a mai constatat că lovitura la cap, se afla în partea dreaptă mai sus de tâmplă și că s-a soldat cu pierderea de substanță osoasă. Probatoriul administrat a mai relevat că după intervenția chirurgicală, victima a fost externată, s-a menționat că evoluția neurologică era favorabilă, plaga se cicatrizase, însă bolnavul era necooperant. La 25 martie 2007, H.V.G. a fost găsit de poliție în zona campusului universitar, dar era confuz, bradipsihic, dezorientat, necolaborant, stare generală alterată, toate acestea antrenând internarea lui în spital.

La 10 aprilie 2007, victima a decedat, cauza fiind stop cardio-respirator. Raportul de expertiză medico-legală dispus a se efectua în faza judecății a înscris că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de o insuficiență respiratorie acută, consecutivă bronhopneumoniei bilateral, complicație apărută în evoluția unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural operat, precum și encefalopatiei posttraumatice evolutivă, între leziunea traumatică inițială și cauza tanatogeneratoare existând legătură indirectă de cauzalitate. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a susținut greșita reținere a circumstanței lor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și greșita reținere, în ce-l privește pe inculpat, a unor circumstanțe atenuante ce au avut drept consecință o greșită individualizare a pedepsei.

Inculpatul a criticat sentința pentru greșita stabilire a vinovăției sale, lovirea capului victimei nedatorându-se activității lui, ci propriei atitudini sau faptului că a fost lovită anterior datei de 16 februarie 2007. Ca atare, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) sau lit. e) C. proc. pen., în acest din urmă caz el susținând că s-a aflat în legitimă apărare pentru că victima s-a înarmat cu o bucată de fier și a intenționat să-l lovească. Pe latura civilă, inculpatul a cerut respingerea, ca nedovedite a pretențiilor Spitalului Clinic Județean Constanța. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplic.

art. 73 lit. b), C. pen., și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare, dispunând executarea acesteia prin privare de libertate. Totodată, instanța de apel a înlăturat aplic. art. 81, art. 82, art. 83 și art. 84 C. pen., precum și a art. 71 alin. (5) C. pen. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, precum și inculpatul.

Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, în esență, susținându-se că stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu are acoperire în realitatea gradului concret de pericol social al faptei, deosebit de ridicat, iar reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., este greșită în aprecierea cuantumului pedepsei nedându-se semnificație atitudinii nesincere a inculpatului, care a relatat constant că victima fusese bătută de alte persoane, cu mai multe zile în urmă, și nici faptului că el nu a acordat ajutor, fiindu-i indiferentă starea victimei. Recursul declarat de inculpat este motivat pe cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință greșita sa condamnare, el susținând că se impune achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c), sau 10 lit. e), C. proc. pen., acesta din urmă cu referire la art. 44 C. pen., precum, și pe cel prev. de art. 385 9 pct. 14, referitor la greșita aplicare a pedepsei în raport cu prev. art. 72 C. pen. În dezvoltarea cazului de casare prev. de pct. 18, inculpatul a susținut că există dubii în principal, că el ar fi lovit victima în 16 februarie 2007, aceasta a fost lovită la cap anterior acestei date, iar până la deces, nerespectând indicațiile terapeutice, oricând i se putea dezvolta un hematom care să conducă la moarte, la aceasta contribuind consumul de alcool și neglijența.

În cadrul aceluiași caz de casare, inculpatul a susținut și că s-a aflat în legitimă apărare, victima l-a provocat, iar atunci când s-a apărat, aceeași victimă a intenționat să-l lovească cu un obiect apt de a ucide, lovirea cu pumnii fiind urmare a acestei apărări. În susținerea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 inculpatul a motivat că sentința instanței de fond este temeinică, în subsidiar el arătând că raportat la persoana sa, la comportamentul avut după comiterea faptei, se impune aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere. Recursurile nu sunt fondate.

În ce privește recursul formulat de parchet, se reține că instanța de apel, orientându-se la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare – în regim de privare de libertate, a avut în vedere textul incriminator, respectiv – limitele de pedeapsă prevăzute de acesta (închisoare de la 5 la 15 ani), pericolul social al faptei concretizat în moartea victimei, urmare actului inculpatului, generator de traumatism cranian cu evoluție înscrisă în actele medicale, împrejurările în care sa săvârșit fapta, pe fondul unei situații conflictuale amplificată de consumul de alcool prezent atât la victimă cât și la inculpat, și al unei stări conflictuale care a degenerat în loviri, acestea conducând la reținerea lor ci consecința stabilirii unei pedepse situate sub minimul special.

Totodată, din considerarea tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, raportate și la persoana inculpatului, dispunerea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, corespunde și scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen. În ce privește cazurile de casare invocate de inculpat în recurs, acestea nu sunt fondate. Examinând materialul probator, se reține că instanța de apel, în mod judicios a motivat inexistența, în cauză, a incidenței art. 44 C. pen. privind legitima apărare. Chiar dacă victima a fost cea care, la un moment dat, a avut o atitudine de inițiere a conflictului verbal cu inculpatul, ea nu a generat un atac material, direct, imediat și injust, inculpatul fiind cel care a lovit, l-a împins pe H.V.G., l-a dezarmat și a continuat să-l lovească, el nesuferind nici o vătămare.

De asemenea, după ce l-a dezarmat, inculpatul l-a lovit cu picioarele atunci când era căzut la sol, deci nu mai prezenta nici un pericol actual sau iminent. Nu este reală nici susținerea inculpatului că victima ar fost lovită la cap anterior datei de 16 februarie 2007, actele medicale reținând că aceasta prezenta o escoriație sprâncenoasă, dar neletală, și fără nici o legătură cu traumatismul cranian concretizat în hematom subdural. Referitor modalității de executare a pedepsei, instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică, așa cum s-a dezvoltat mai sus. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet și de către inculpat nefiind fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. Potrivit disp. art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.