ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin

sentința penală nr. 75 din 19 februarie 2009, în baza dispozițiilor art. 183 C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. b) din

același cod, a condamnat pe inculpatul S.M., la 2 ani închisoare pentru

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 71 C.

pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea, pe durata executării pedepsei a

exercitării drepturilor prevăzute de art. 6 lit. a) teza II-a și lit. b), C.

pen.

În baza dispozițiilor

art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83 și art. 84 C.

pen.

Pe latura civilă, în

baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea

civilă a Spitalului Clinic Județean Constanța, inculpatul fiind obligat să-i

plătească 9.600 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a respins, ca

nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă H.P.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

- În noaptea de 15

spre 16 februarie 2007, H.V.G., împreună cu concubina sa P.A. și cu C.F. și P.M.,

consumau alcool medicinal prelucrat, într-o baracă din zona portului Constanța.

La un moment dat, sub

pretextul că este deranjat de zgomote, S.M. și A.F., concubina lui, au venit la

cei de mai sus, iar la invitația ce le-a fost adresată de a rămâne și ei, primul

a acceptat și s-a angajat ca el să aducă coniac. După ce a adus băutura, toți

cei indicați au consumat alcool.

În contextul

menționat, între inculpat și H.V.G., s-a iscat o ceartă, acesta din urmă

insistând că-l bănuiește pe inculpat că ar întreține sau ar dori să aibă

relații cu concubina lui și că, din acest motiv, îi va da foc la baracă.

În momentele

certurilor, ceilalți se aflau așezați pe patul din baracă, inculpatul fiind mai

aproape de ușa de acces.

Continuând să se

certe, H.V.G., s-a ridicat de pe pat, s-a îndreptat spre inculpat și la

încercarea de a-l lovi, inculpatul s-a ferit și cu pumnul l-a lovit în față,

lovitura antrenând căderea celui lovit în impactul capului său de peretele din

lemn al barăcii. După ce s-a ridicat de jos, inculpatul și victima s-au împins,

în cele din urmă inculpatul reușind să-l împingă afară pe H.V.G.

După un anumit timp

de la cele relatate, victima a revenit având asupra sa un băț sau o bucată de

fier și când a încercat să lovească, inculpatul l-a dezarmat, l-a lovit cu

pumnii în față și cu picioarele în zona coastelor și în abdomen, din nou cel

lovit căzând la podea.

Văzând că victima a

rămas căzută, concubina sa, P.A., a tras-o și a anunțat ambulanța și poliția.

Actele medico-legale

au reținut că H.V.G., la momentul internării în spital, 16 februarie 2007,

examinată fiind cranio-cerebral, a prezentat o masă hemoragică epidurală

dreaptă cu grosimea de 7-8 mm, cu edem difuz și efect de masă asupra structurilor

medio-sagitale. Intervenția chirurgicală, craniectomie, a constatat existența

unui hematom subdural acut, evacuat parțial spontan sub presiune, care ocupa

întreg emisferul cerebral drept. S-a mai constatat că lovitura la cap, se afla

în partea dreaptă mai sus de tâmplă și că s-a soldat cu pierderea de substanță osoasă.

Probatoriul

administrat a mai relevat că după intervenția chirurgicală, victima a fost externată,

s-a menționat că evoluția neurologică era favorabilă, plaga se cicatrizase,

însă bolnavul era necooperant.

La 25 martie 2007, H.V.G.

a fost găsit de poliție în zona campusului universitar, dar era confuz,

bradipsihic, dezorientat, necolaborant, stare generală alterată, toate acestea

antrenând internarea lui în spital.

La 10 aprilie 2007,

victima a decedat, cauza fiind stop cardio-respirator.

Raportul de expertiză

medico-legală dispus a se efectua în faza judecății a înscris că moartea

victimei a fost violentă și a fost cauzată de o insuficiență respiratorie

acută, consecutivă bronhopneumoniei bilateral, complicație apărută în evoluția

unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural operat, precum și

encefalopatiei posttraumatice evolutivă, între leziunea traumatică inițială și

cauza tanatogeneratoare existând legătură indirectă de cauzalitate.

Împotriva sentinței,

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul.

Parchetul a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a susținut greșita

reținere a circumstanței lor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., și greșita reținere, în ce-l privește pe inculpat, a unor

circumstanțe atenuante ce au avut drept consecință o greșită individualizare a

pedepsei.

Inculpatul a criticat

sentința pentru greșita stabilire a vinovăției sale, lovirea capului victimei

nedatorându-se activității lui, ci propriei atitudini sau

faptului că a fost lovită anterior datei de

16 februarie 2007. Ca atare, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) sau lit. e) C.

proc. pen., în acest din urmă caz el susținând că s-a aflat în legitimă apărare

pentru că victima s-a înarmat cu o bucată de fier și a intenționat să-l

lovească.

Pe latura civilă,

inculpatul a cerut respingerea, ca nedovedite a pretențiilor Spitalului Clinic

Județean Constanța.

Curtea de Apel

Constanța, prin decizia penală nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a admis apelul

declarat de parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplic. art. 73 lit. b),

C. pen., și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la

3 ani și 6 luni închisoare, dispunând executarea acesteia prin privare de

libertate.

Totodată, instanța de

apel a înlăturat aplic. art. 81, art. 82, art. 83 și art. 84 C. pen., precum și

a art. 71 alin. (5) C. pen.

Apelul declarat de

inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, precum și inculpatul.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, în esență, susținându-se

că stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu are acoperire în

realitatea gradului concret de pericol social al faptei, deosebit de ridicat,

iar reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., este greșită în aprecierea

cuantumului pedepsei nedându-se semnificație atitudinii nesincere a

inculpatului, care a relatat constant că victima fusese bătută de alte persoane,

cu mai multe zile în urmă, și nici faptului că el nu a acordat ajutor, fiindu-i

indiferentă starea victimei.

Recursul declarat de

inculpat este motivat pe cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept

consecință greșita sa condamnare, el susținând că se impune achitarea în baza

disp. art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c), sau 10 lit. e), C. proc.

pen., acesta din urmă cu referire la art. 44 C. pen., precum, și pe cel prev. de

art. 385

9

pct. 14, referitor la greșita aplicare a pedepsei în

raport cu prev. art. 72 C. pen.

În dezvoltarea

cazului de casare prev. de pct. 18, inculpatul a susținut că există dubii în

principal, că el ar fi lovit victima în 16 februarie 2007, aceasta a fost

lovită la cap anterior acestei date, iar până la deces, nerespectând

indicațiile terapeutice, oricând i se putea dezvolta un hematom care să conducă

la moarte, la aceasta contribuind consumul de alcool și neglijența.

În cadrul aceluiași

caz de casare, inculpatul a susținut și că s-a aflat în legitimă apărare,

victima l-a provocat, iar atunci când s-a apărat, aceeași victimă a intenționat

să-l lovească cu un obiect apt de a ucide, lovirea cu pumnii fiind urmare a acestei

apărări.

În susținerea cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 inculpatul a motivat că

sentința instanței de fond este temeinică, în subsidiar el arătând că raportat

la persoana sa, la comportamentul avut după comiterea faptei, se impune

aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

Recursurile nu sunt

fondate.

În ce privește

recursul formulat de parchet, se reține că instanța de apel, orientându-se la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare – în regim de privare de

libertate, a avut în vedere textul incriminator, respectiv – limitele de pedeapsă

prevăzute de acesta (închisoare de la 5 la 15 ani), pericolul social al faptei

concretizat în moartea victimei, urmare actului inculpatului, generator de

traumatism cranian cu evoluție înscrisă în actele medicale, împrejurările în

care sa săvârșit fapta, pe fondul unei situații conflictuale amplificată de consumul

de alcool prezent atât la victimă cât și la inculpat, și al unei stări

conflictuale care a degenerat în loviri, acestea conducând la reținerea lor ci

consecința stabilirii unei pedepse situate sub minimul special.

Totodată, din

considerarea tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, raportate și la

persoana inculpatului, dispunerea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare

în regim de detenție, corespunde și scopului, astfel cum este stipulat în art. 52

C. pen.

În ce privește cazurile

de casare invocate de inculpat în recurs, acestea nu sunt fondate.

Examinând materialul

probator, se reține că instanța de apel, în mod judicios a motivat inexistența,

în cauză, a incidenței art. 44 C. pen. privind legitima apărare.

Chiar dacă victima a

fost cea care, la un moment dat, a avut o atitudine de inițiere a conflictului

verbal cu inculpatul, ea nu a generat un atac material, direct, imediat și

injust, inculpatul fiind cel care a lovit, l-a împins pe H.V.G., l-a dezarmat

și a continuat să-l lovească, el nesuferind nici o vătămare.

De asemenea, după ce

l-a dezarmat, inculpatul l-a lovit cu picioarele atunci când era căzut la sol,

deci nu mai prezenta nici un pericol actual sau iminent.

Nu este reală nici

susținerea inculpatului că victima ar fost lovită la cap anterior datei de 16

februarie 2007, actele medicale reținând că aceasta prezenta o escoriație sprâncenoasă,

dar neletală, și fără nici o legătură cu traumatismul cranian concretizat în

hematom subdural.

Referitor modalității

de executare a pedepsei, instanța de apel a pronunțat o soluție legală și

temeinică, așa cum s-a dezvoltat mai sus.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de parchet și de către inculpat nefiind fondate,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse.

Potrivit disp. art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. pen., inculpatul recurent va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de

inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 2 martie 2010.