ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanța, prin
sentința penală nr. 75 din 19 februarie 2009, în baza dispozițiilor art. 183 C.
pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. b) din
același cod, a condamnat pe inculpatul S.M., la 2 ani închisoare pentru
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 71 C.
pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea, pe durata executării pedepsei a
exercitării drepturilor prevăzute de art. 6 lit. a) teza II-a și lit. b), C.
pen.
În baza dispozițiilor
art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe
durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.
proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83 și art. 84 C.
pen.
Pe latura civilă, în
baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea
civilă a Spitalului Clinic Județean Constanța, inculpatul fiind obligat să-i
plătească 9.600 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins, ca
nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă H.P.
Pentru a pronunța
sentința, instanța a reținut următoarele:
- În noaptea de 15
spre 16 februarie 2007, H.V.G., împreună cu concubina sa P.A. și cu C.F. și P.M.,
consumau alcool medicinal prelucrat, într-o baracă din zona portului Constanța.
La un moment dat, sub
pretextul că este deranjat de zgomote, S.M. și A.F., concubina lui, au venit la
cei de mai sus, iar la invitația ce le-a fost adresată de a rămâne și ei, primul
a acceptat și s-a angajat ca el să aducă coniac. După ce a adus băutura, toți
cei indicați au consumat alcool.
În contextul
menționat, între inculpat și H.V.G., s-a iscat o ceartă, acesta din urmă
insistând că-l bănuiește pe inculpat că ar întreține sau ar dori să aibă
relații cu concubina lui și că, din acest motiv, îi va da foc la baracă.
În momentele
certurilor, ceilalți se aflau așezați pe patul din baracă, inculpatul fiind mai
aproape de ușa de acces.
Continuând să se
certe, H.V.G., s-a ridicat de pe pat, s-a îndreptat spre inculpat și la
încercarea de a-l lovi, inculpatul s-a ferit și cu pumnul l-a lovit în față,
lovitura antrenând căderea celui lovit în impactul capului său de peretele din
lemn al barăcii. După ce s-a ridicat de jos, inculpatul și victima s-au împins,
în cele din urmă inculpatul reușind să-l împingă afară pe H.V.G.
După un anumit timp
de la cele relatate, victima a revenit având asupra sa un băț sau o bucată de
fier și când a încercat să lovească, inculpatul l-a dezarmat, l-a lovit cu
pumnii în față și cu picioarele în zona coastelor și în abdomen, din nou cel
lovit căzând la podea.
Văzând că victima a
rămas căzută, concubina sa, P.A., a tras-o și a anunțat ambulanța și poliția.
Actele medico-legale
au reținut că H.V.G., la momentul internării în spital, 16 februarie 2007,
examinată fiind cranio-cerebral, a prezentat o masă hemoragică epidurală
dreaptă cu grosimea de 7-8 mm, cu edem difuz și efect de masă asupra structurilor
medio-sagitale. Intervenția chirurgicală, craniectomie, a constatat existența
unui hematom subdural acut, evacuat parțial spontan sub presiune, care ocupa
întreg emisferul cerebral drept. S-a mai constatat că lovitura la cap, se afla
în partea dreaptă mai sus de tâmplă și că s-a soldat cu pierderea de substanță osoasă.
Probatoriul
administrat a mai relevat că după intervenția chirurgicală, victima a fost externată,
s-a menționat că evoluția neurologică era favorabilă, plaga se cicatrizase,
însă bolnavul era necooperant.
La 25 martie 2007, H.V.G.
a fost găsit de poliție în zona campusului universitar, dar era confuz,
bradipsihic, dezorientat, necolaborant, stare generală alterată, toate acestea
antrenând internarea lui în spital.
La 10 aprilie 2007,
victima a decedat, cauza fiind stop cardio-respirator.
Raportul de expertiză
medico-legală dispus a se efectua în faza judecății a înscris că moartea
victimei a fost violentă și a fost cauzată de o insuficiență respiratorie
acută, consecutivă bronhopneumoniei bilateral, complicație apărută în evoluția
unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural operat, precum și
encefalopatiei posttraumatice evolutivă, între leziunea traumatică inițială și
cauza tanatogeneratoare existând legătură indirectă de cauzalitate.
Împotriva sentinței,
au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul.
Parchetul a criticat
sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a susținut greșita
reținere a circumstanței lor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit.
b) C. pen., și greșita reținere, în ce-l privește pe inculpat, a unor
circumstanțe atenuante ce au avut drept consecință o greșită individualizare a
pedepsei.
Inculpatul a criticat
sentința pentru greșita stabilire a vinovăției sale, lovirea capului victimei
nedatorându-se activității lui, ci propriei atitudini sau
faptului că a fost lovită anterior datei de
16 februarie 2007. Ca atare, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza
dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) sau lit. e) C.
proc. pen., în acest din urmă caz el susținând că s-a aflat în legitimă apărare
pentru că victima s-a înarmat cu o bucată de fier și a intenționat să-l
lovească.
Pe latura civilă,
inculpatul a cerut respingerea, ca nedovedite a pretențiilor Spitalului Clinic
Județean Constanța.
Curtea de Apel
Constanța, prin decizia penală nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a admis apelul
declarat de parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplic. art. 73 lit. b),
C. pen., și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la
3 ani și 6 luni închisoare, dispunând executarea acesteia prin privare de
libertate.
Totodată, instanța de
apel a înlăturat aplic. art. 81, art. 82, art. 83 și art. 84 C. pen., precum și
a art. 71 alin. (5) C. pen.
Apelul declarat de
inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei
instanței de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Constanța, precum și inculpatul.
Parchetul a criticat
hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, în esență, susținându-se
că stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu are acoperire în
realitatea gradului concret de pericol social al faptei, deosebit de ridicat,
iar reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., este greșită în aprecierea
cuantumului pedepsei nedându-se semnificație atitudinii nesincere a
inculpatului, care a relatat constant că victima fusese bătută de alte persoane,
cu mai multe zile în urmă, și nici faptului că el nu a acordat ajutor, fiindu-i
indiferentă starea victimei.
Recursul declarat de
inculpat este motivat pe cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 18
C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept
consecință greșita sa condamnare, el susținând că se impune achitarea în baza
disp. art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c), sau 10 lit. e), C. proc.
pen., acesta din urmă cu referire la art. 44 C. pen., precum, și pe cel prev. de
art. 385
9
pct. 14, referitor la greșita aplicare a pedepsei în
raport cu prev. art. 72 C. pen.
În dezvoltarea
cazului de casare prev. de pct. 18, inculpatul a susținut că există dubii în
principal, că el ar fi lovit victima în 16 februarie 2007, aceasta a fost
lovită la cap anterior acestei date, iar până la deces, nerespectând
indicațiile terapeutice, oricând i se putea dezvolta un hematom care să conducă
la moarte, la aceasta contribuind consumul de alcool și neglijența.
În cadrul aceluiași
caz de casare, inculpatul a susținut și că s-a aflat în legitimă apărare,
victima l-a provocat, iar atunci când s-a apărat, aceeași victimă a intenționat
să-l lovească cu un obiect apt de a ucide, lovirea cu pumnii fiind urmare a acestei
apărări.
În susținerea cazului
de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 inculpatul a motivat că
sentința instanței de fond este temeinică, în subsidiar el arătând că raportat
la persoana sa, la comportamentul avut după comiterea faptei, se impune
aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.
Recursurile nu sunt
fondate.
În ce privește
recursul formulat de parchet, se reține că instanța de apel, orientându-se la
pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare – în regim de privare de
libertate, a avut în vedere textul incriminator, respectiv – limitele de pedeapsă
prevăzute de acesta (închisoare de la 5 la 15 ani), pericolul social al faptei
concretizat în moartea victimei, urmare actului inculpatului, generator de
traumatism cranian cu evoluție înscrisă în actele medicale, împrejurările în
care sa săvârșit fapta, pe fondul unei situații conflictuale amplificată de consumul
de alcool prezent atât la victimă cât și la inculpat, și al unei stări
conflictuale care a degenerat în loviri, acestea conducând la reținerea lor ci
consecința stabilirii unei pedepse situate sub minimul special.
Totodată, din
considerarea tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, raportate și la
persoana inculpatului, dispunerea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare
în regim de detenție, corespunde și scopului, astfel cum este stipulat în art. 52
C. pen.
În ce privește cazurile
de casare invocate de inculpat în recurs, acestea nu sunt fondate.
Examinând materialul
probator, se reține că instanța de apel, în mod judicios a motivat inexistența,
în cauză, a incidenței art. 44 C. pen. privind legitima apărare.
Chiar dacă victima a
fost cea care, la un moment dat, a avut o atitudine de inițiere a conflictului
verbal cu inculpatul, ea nu a generat un atac material, direct, imediat și
injust, inculpatul fiind cel care a lovit, l-a împins pe H.V.G., l-a dezarmat
și a continuat să-l lovească, el nesuferind nici o vătămare.
De asemenea, după ce
l-a dezarmat, inculpatul l-a lovit cu picioarele atunci când era căzut la sol,
deci nu mai prezenta nici un pericol actual sau iminent.
Nu este reală nici
susținerea inculpatului că victima ar fost lovită la cap anterior datei de 16
februarie 2007, actele medicale reținând că aceasta prezenta o escoriație sprâncenoasă,
dar neletală, și fără nici o legătură cu traumatismul cranian concretizat în
hematom subdural.
Referitor modalității
de executare a pedepsei, instanța de apel a pronunțat o soluție legală și
temeinică, așa cum s-a dezvoltat mai sus.
Pentru considerentele
expuse, recursurile declarate de parchet și de către inculpat nefiind fondate,
în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., vor fi respinse.
Potrivit disp. art. 192,
cu referire la art. 189 alin. (1) C. pen., inculpatul recurent va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de
inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat să
plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 2 martie 2010.