CtEDO 01.06.2006 Auto

CASE OF SINKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
01.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SINKO v. UKRAINE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU INKO v. UKRAINE (Depunerea nr. 4504/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 1 iunie 2006 FINAL 01/09/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sinko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Camera compusă de: Președintele Lorenzen Doamna Botoucharova Jungwiert Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste dna Jaeger, judecători și grefierul secțiunii Westerdiek, deliberat în privat la 9 mai 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 4504/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Anatoliy Vasilievich Sinko („reclamantul”), la 23 decembrie 2003. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 24 Martie 2005 Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 1 aprilie 2006, acest caz a fost atribuit celui de a cincea secțiune nou constituită (art. 25 § 5 și art. 52 § 1). Reclamantul s-a născut în 1961 și locuiește în orașul Rodinske, regiunea Donetsk. În 1998 reclamantul a inaugurat o procedură în tribunalul orașului Krasnoarmiysk împotriva Minei Rodinska de Stat („MR”), căutând recuperarea achizițiilor salariale și a compensației. Prin decizia din 13 ianuarie 1999, instanța a acordat reclamantului UAH 3.204.07 [1] în achiziții salariale și alte plăți. Februarie 2003 Ministerul Combustibilului și Energiei Ucrainei a lichidat MR și a numit „Krasnoarmiyskvugillya” succesorul MR. La 9 octombrie 2003 Serviciul lui Bailiffs a informat reclamantul că hotărârea în favoarea sa nu a putut fi executată din cauza lipsei de fonduri ale debitorului și că procedura de vânzare forțată a activelor aparținând debitorului a fost blocată de Legea privind introducerea unui Moratoriu privind vânzarea forțată a bunurilor din 29 noiembrie 2001. În 2003 reclamantul a inaugurat o procedură în cadrul Curții de Comun Krasnoarmiysk împotriva întreprinderii de stat „Krasnoarmiyskvugillya” pentru compensare. Prin decizia din 26 noiembrie 2003, instanța a acordat reclamantului UAH 1.312.38 [2] în compensație. 10. La 25 aprilie 2005, hotărârile în favoarea reclamantului au fost executate în întregime. II. Legea internă relevantă este rezumată în hotărârea Romașov/Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). HOTĂRÂREA 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului Convenției cu privire la nerespectarea hotărârilor din 13 ianuarie 1999 și 26 noiembrie 2003 ale autorităților de stat ale Curții de Oraș Krasnoarmiysk. 1 din Convenție prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege ...” ADMISSIBILITATE 13. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului și la epuizarea recoursurilor interne similare celor pe care Curtea le-a respins deja în cazul Romașov c. Ucraina (a se vedea Romashov , citat mai sus §§ 23-33). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 14. Curtea consideră că cererea susține probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului, nu constată niciun motiv pentru declararea acesteia inadmisibilă. II. MERITS 15. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat încălcarea articolului 1 din Convenție, ca și în cazul Romashov v. Ucraina (a se vedea Romashov) 17. Curtea remarcă că hotărârile Curții orașului Krasnoarmiysk din 13 ianuarie 1999 și 26 noiembrie 2003 au rămas neexecute timp de aproximativ șase ani și trei luni și, respectiv, un an și cinci luni. 18. Curtea reamintește că a constatat frecvent încălcări ale articolului 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare la prezenta cerere (de exemplu, Romașov , citat mai sus §§ 42-46). 19. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în consecință a avut loc o încălcare a articolului 1 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 21 Daune 21. Reclamantul a solicitat UAH 5.000 [3] în ceea ce privește prejudiciile morale. 22. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat sumele solicitate în ceea ce privește prejudiciile morale și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 23. În ceea ce privește prejudiciile morale, costurile și cheltuielile 24. Reclamantul nu a depus nici o cerere în temeiul acestui capitol. Prin urmare, Curtea nu are nicio atribuire.Drogul implicit 25. Curtea consideră oportun ca dobânzile neprevăzute să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declară în mod neobișnuit cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenția, EUR 810 (opt sute și zece euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 1 iunie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului [1] Aproximativ 518 euro – „EUR”. [2] Aproximativ 212 EUR. [3] Aproximativ 810 EUR.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă