ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2769/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2769/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului penal de

față:

Prin sentința penală nr. 66 din 17

martie 2011, Tribunalul Vaslui a fost condamnat inculpatului T.C.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare și o pedeapsă

complementară de 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) și lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C. pen.

- pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea

mai grea, urmând ca inculpatul T.C. să execute pedeapsa rezultantă de 20

(douăzeci) ani închisoare și o pedeapsă complementară de 9 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. e) (dreptul

de a fi tutore sau curator) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, s-au

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice), lit. b) C. pen. și lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C.

pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a

dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de

reținere și arest preventiv a inculpatului, de la data de 23 septembrie 2010 la

zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului T.C.

S-a admis acțiunea civilă formulată de

partea civilă G.E. și în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art.

999 C. civ., a obligat pe inculpatul T.C., să plătească cu titlu de despăgubiri

civile suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznicele

ulterioare ale victimei T.M.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul T.C. o bâtă din lemn și o secure-corpuri

delicte, care au fost înregistrate la poziția 63/2011 în Registrul de corpuri

delicte al instanței.

În baza art. 189 și art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.C. la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat în sumă totală de 1200 lei, din care suma de 900 lei

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală

și suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza

de cercetare judecătorească, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru

avocat oficiu (av. B.G.) avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Victima T.M. a locuit în satul Valea

Mare - or. Negrești împreună cu fiul său T.I., vis-a-vis de locuința lor este

un teren folosit de ciobanii din sat drept pășune.

Inculpatul T.C. locuiește în com.

Ipatele, jud. Iași însă, din

anul 2009, a

venit în com. Oșești pentru a lucra ca și cioban la stâna numitului

E.S..

Inculpatul păștea, de obicei, oile pe raza satului Valea Mare iar, pentru a

ajunge pe pășunea din fața locuinței victimei, trebuia să treacă printr-o

pădure.

In dimineața zilei de 21 septembrie 2010,

în jurul orelor 09.00, inculpatul a coborât cu oile pe pășunea din satul Valea

Mare, împreună cu martorul A.M., care îl ajuta la treabă. Au stat cu oile pe

pășunea situată vis-a-

vis de locuința

victimei și au consumat, în tot cursul zilei, atât vin roșu cât și vin

alb.

In jurul orelor 17.00, pe drum a

trecut victima T.M., în vârstă de 81 de ani, ținând o sacoșă pe umăr atârnată

de un băț.

Inculpatul s-a dus la el și i-a luat

din sacoșă o sticlă de 2 l cu vin alb. Victima i-a cerut să-i dea înapoi vinul,

dar inculpatul nu a vrut. Inculpatul s-a întors la oile sale și a băut vinul

împreună cu martorul A.M., în timp ce victima s-a dus acasă.

In jurul orelor 19.00, inculpatul s-a

hotărât să-l omoare pe T.M. întrucât, după propriile afirmații, acesta îl

înjurase atunci când i-a luat sticla cu vin.

A luat o secure de la A.M., secure pe

care acesta o găsise în timpul aceleiași zile și care avea doar jumătate din

partea metalică (lipsea

tăișul), și a luat

și bâta cu care mâna oile, precum și o sticlă cu vin, și a plecat la

locuința

victimei. Aici a găsit ușa neasigurată și a intrat în casă. Victima stătea în

șezut la marginea patului în momentul în care inculpatul a intrat în cameră.

Inculpatul T.C. a turnat vin într-o

cană aflată pe masă iar, în acest moment, victima s-a ridicat în picioare vrând

să vină înspre inculpat.

Fără a-i spune

ceva, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta în

față, T.M. căzând la pământ cu fața în

jos. în această poziție, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri la ceafă cu

partea metalică a securii și și-a dat seama că l-a omorât. A tras peste victimă

plapuma și niște haine ce se aflau pe pat, pentru a o acoperi, apoi a luat de

după pat o sticlă de 2 l cu vin alb, a băut vinul ce-l pusese chiar el în cană

și a ieșit din casă.

In fața casei s-a întâlnit cu A.M.

care venise să vadă de ce întârzie inculpatul la locuința victimei. A.M. a

văzut toporul și bâta din mâinile inculpatului, pline de sânge și l-a întrebat

ce s-a întâmplat. Inculpatul i-a spus că l-a omorât pe T.M., moment în care A.M.

s-a speriat și a spus că va merge la poliție să anunțe. Atunci, inculpatul s-a

enervat și i-a spus că o să-l omoare și pe el.

Inculpatul T.C. s-a dus în spatele

casei victimei unde a aruncat securea, după care i-a spus lui A.M. să meargă la

stână să ducă oile. De frică, A.M. a mers.

Când treceau prin pădure, inculpatul

i-a aplicat martorului două lovituri cu bâta, una la ceafă și una în spate, A.M.

căzând la pământ amețit.

Inculpatul a crezut că l-a omorât și a

plecat, continuându-și drumul către stână. Când a ajuns aici, E.S. 1-a întrebat

unde este A.M., iar inculpatul i-a spus că vine din urmă.

A doua zi dimineață, când s-a trezit,

inculpatul a observat că bâta folosită la comiterea faptei era murdară de sânge

și a șters-o cu un prosop.

A luat apoi oile și a coborât pe

pășunea din fața locuinței victimei.

Când a trecut prin pădure, a constatat

că A.M. nu mai era în locul în care-l lăsase și s-a gândit că „nu l-a lovit

bine" (declarația lui) și că e posibil ca acesta să se fi dus la poliție.

A ajuns cu oile pe pășune iar aici s-a

întâlnit cu fiul victimei, martorul T.I. și au băut împreună un pahar cu țuică,

după care cei doi s-au despărțit.

Inculpatul l-a văzut pe martorul A.M.

cum a venit cu căruța la locuința victimei și a început să strige atât la

victimă cât și la fiul acesteia. Văzând că nu primește răspuns, martorul a plecat.

După plecarea acestuia, inculpatul T.C.

s-a dus la locuința victimei și a constatat că victima este în aceeași poziție

în care o lăsase el, după care a mers în spatele casei și a șters securea de

sânge, folosind haina sa. S-a întors apoi la oi iar, la scurt timp s-a întâlnit

cu T.I. și i-a spus acestuia că a trecut pe la el A.M. și că tatăl său nu a

răspuns când a fost strigat.

T.I. a mers acasă și a constatat că

tatăl său decedase și avea sânge în zona capului, astfel încât a anunțat

organele de poliție.

După venirea polițiștilor, inculpatul

a observat că aceștia au mers la o stână din apropiere de unde au ridicat o

bâtă ce avea urme de sânge și atunci s-a gândit să-și arunce bâta, pentru că e

posibil să mai fi rămas urme pe ea. A așezat-o într-un gard aflat în spatele

locuinței victimei și și-a confecționat altă bâtă.

Potrivit raportului de expertiză

medico-legală de autopsie nr. 288/N/2010 întocmit de SML Jud. Vaslui, moartea

numitului T.M. a fost violentă și s-a putut instala în seara zilei de 21 septembrie

2010.

Moartea a avut drept cauză hemoragia

și dilacerarea meningo-cerebrală, urmare a unui traumatism cranio-cerebral

deschis, cu fractură cominutivă cu înfundare, occipital stânga, cu iradieri la

baza craniului (plăgi cranio-cerebrale: plăgi confuze ale epicraniului,

fractură multieschiloasă, rupturi ale durei mater, contuzie și dilacerare

cerebrală).

Traumatismul cranio-cerebral s-a

produs prin loviri active cu obiect contondent cu suprafață relativ mică (în

jur de 16 cm pătrați), cu viteză relativ mare de impact.

Au fost inventariate două lovituri

occipital, acestea determinând fractura cominutivă cu înfundare, cu dilacerare

meningo-cerebrală și hemoragie

meningo-cerebrală;

de la fractura cu înfundare au iradiat linii de fractură la baza

craniului,

spre gaura occipitală și jumătatea dreaptă.

A fost inventariată și o lovitură

fronto-orbitar dreapta, cu fractură cu înfundare la nivelul osului frontal și

fractură de plafon orbitar, cu leziune a ochiului drept (ruptură sclerală la

nivelul unghiului extern); în acest context s-a produs și fractura piramidei

nazale.

A fost

inventariată și o lovitură la nivelul hemifaciesului drept, cu fractură

de os malar și infiltrat sanguin

subiacent.

Cadavrul prezenta și frontal stânga o

plagă confuză.

Victima prezenta și o fractură costală

pe dreapta, produsă prin lovire cu

sau de

corp dur, precum și o echimoză deltoidian stânga, posterior, cu excoriație

adiacentă,

precum și o excoriație postero-lateral dreapta la nivelul toracelui.

Intre traumatismul cranio-cerebral și

moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

In ceea ce privește poziția

victimă-agresor, s-a apreciat ca fiind cea mai probabilă varianta cu agresorul

și victima față în față, agresorul aplicând la nivelul feței două lovituri cu

corp contondent alungit, urmată de căderea victimei, poziție în care victima a

recepționat alte două lovituri în regiunea occipitală stângă, lovituri ce au

produs plăgile cranio-cerebrale; nu se poate exclude cu certitudine o altă

succesiune a loviturilor; nu s-au identificat leziuni de apărare.

Leziunile de la nivelul hemifaciesului

drept (fractura de malar) s-a produs prin lovire activă cu un obiect contondent

alungit; leziunile fronto-orbitare (fractura fronto-orbitară dreaptă, fractura

de piramidă nazală și ruptura sclerală) s-au putut produce prin lovitură cu

corp contondent alungit, lovitură cu capătul acelui obiect.

Leziunile din regiunea occipitală s-au

putut produce prin loviri cu corp dur, posibil muchia unei securi.

Sângele recoltat de la cadavru conținea

0,80 g %o alcool; urina recoltată de la cadavru conține 1,00 g %o alcool.

Sângele recoltat de la cadavru

aparține grupei sanguine A

(II).

Inculpatul, în faza de urmărire

penală, a recunoscut că a lovit partea vătămată T.M. cu un par și o secure,

după ce anterior pătrunsese fără drept în locuința acestuia, fapte pe care

acesta le regretă. Justificarea adusă de inculpat faptei sale nu poate să fie

primită întrucât în nici moment nu este admisibil ca cineva să se folosească de

aceste motive pentru a răpi viața unui om și de a pătrunde fără drept în

locuința vreunei persoane. Aceste drepturi fundamentale sunt recunoscute de

Constituția României în art. 22 alin. (1), art. 27 alin. (1) precum și în art.

2 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Omului.

Prin aceste infracțiuni se

incriminează orice atingere adusă relațiilor sociale referitor la dreptul la

viață, drept recunoscut și ocrotit de lege. Acest drept este protejat în egală

măsură indiferent de titular, vârstă, starea sănătății, originea socială.

Totodată se protejează relațiile

sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului, adică la dreptul

persoanei de a-și desfășura viața privată, într-un loc ales în mod liber, fără

vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.

Domiciliul și reședința sunt

inviolabile, nimeni nu poate pătrunde în domiciliul ori reședința unei persoane

fără învoirea acesteia.

În comunitatea rurală din care victima

și inculpatul făceau parte de mai mult timp s-a creat o stare de neliniște,

nemulțumire privind comportamentul pe care 1-a avut inculpatul prin comiterea

acestor infracțiuni îndreptate împotriva unei persoane cu posibilități reduse

de a se apăra de agresiune, având în vedere faptul că inculpatul era înarmat cu

o bâtă și o secure iar victima era fără nici un fel de armă sau obiecte

contondente asupra sa.

Toți martorii audiați în cauză au

arătat vinovăția inculpatului.

Faptele și vinovăția inculpatului T.C.

sunt dovedite prin: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la

fața locului și planșa foto anexă; raport de expertiză medico-legală de

autopsie nr. 288/N/2010 întocmit de SML Jud. Vaslui și planșa foto anexă; declarațiile

inculpatului; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 1/11013/2010

întocmit de INML „Mina Minovici" și declarațiile martorilor; proces-verbal

de reconstituire și planșa foto anexă;

Având în vedere aceste aspecte, prima

instanță, a dispus conform dispozițiilor art. 52 C. pen. aplicarea unor pedepse

inculpatului, ținându-se seama și de art. 72 C. pen. Astfel inculpatul, este

cunoscut ca recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat anterior de patru ori

pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave printre care și

infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., viol, tâlhărie furt calificat

și violare de domiciliu, ceea ce atestă faptul că acesta este o persoană

deosebit de violentă cu înclinații criminale .

Deși față de acesta s-a dat dovadă de

clemență de instanțele judecătorești fiind liberat condiționat anterior de

patru ori cu rest de pedeapsă neexecutat, acesta a dat dovadă de perseverență

infracțională devenind un infractor de obicei prin repetarea comiterii de

același gen de infracțiuni lucru ce atestă o deosebită periculozitate a acestui

inculpat.

Din referatul de evaluare nr. 51 din 15

februarie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași,

au rezultat faptul că factor pozitiv care susțin conduita socială a

inculpatului se evidențiază interesul manifestat de acesta pentru implicarea în

activități lucrative licite care să asigure necesarul traiului zilnic.

Pe de altă parte nivelul scăzut de

conștientizare a consecințelor negative ale faptei sale, atât din punct de

vedere moral, cât și din punct de vedere penal, nivelul scăzut de empatie față

de capacitatea de autocontrol și îi accentuează comportamentul agresiv,

imprimând puternice accente de sadism, perpetuarea comportamentului

infracțional corelat cu răspunsul negativ față de autoritate reprezintă aspecte

care favorizează reiterarea comportamentului infracțional prin săvârșirea de

fapte grave.

De asemenea frustrările afective

puternice prezente la inculpat în legătură cu imaginea de sine compensate care

pot susține pe viitor menținerea comportamentului infracțional diminuând astfel

capacitatea de răspuns pozitiv la factorii de mediu și de reintegrare socială a

acestuia.

Analizând cele enumerate s-a apreciat

că inculpatul T.C. prezintă dificultăți de integrare și adaptare la mediul

social, evidențiate prin comportamentele adoptate până în prezent.

În acest context s-a apreciat ca fiind

benefică pentru inculpat asigurarea unei supravegheri stricte de către o

instituție specializată,precum și includerea sa în programe de psihoterapie în

vederea susținerii sale în rezolvarea conflictelor și tensiunilor personale,

dezvoltarea unei imagini de sine adecvate, dezvoltarea empatiei față de semenii

săi, precum și conștientizarea caracterului moral și penal al faptelor sale.

Totodată s-a apreciat ca fiind

esențială includerea sa în programe de dezintoxicare în vederea eliminării

consumului de alcool, precum și a conștientizării consecințelor negative ale

unei astfel de comportament, atât în sfera personală, cât și în sfera socială.

Având în vedere aceste aspecte, prima

instanța a apreciat că o pedeapsă de 20 ani închisoare este de natură să

asigure realizarea scopului pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen.

In cursul urmăririi penale G.E., fiica

victimei T.M., s-a constituit partea civilă cu suma de 2500 lei reprezentând

cheltuieli ocazionate cu înmormântarea și praznicele ulterioare, ale tatălui

său.

Inculpatul a consimțit la plata

acestor despăgubiri civile față de partea civilă G.E.

In termen legal hotărârea primei

instanțe a fost apelată de inculpatul T.C. ca netemeinică.

Prin decizia

penală nr. 84 din 21 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Iași s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul T.C. împotriva sentinței penale nr. 66 din 17 martie

2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a menținut starea de arest a acestuia

și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt

corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului T.C. în comiterea

faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de

dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

În cauză s-a dat eficiență

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. privind aprecierea probelor,

stabilindu-se în mod corect că inculpatul T.C., la data de 21 septembrie 2010,

în jurul orelor 19,00, a pătruns fără drept, în locuința victimei T.M. și i-a

aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă în zona feței și apoi, cu partea

metalică a unei securi în zona cefei, cauzându-i leziuni traumatice care au condus

la decesul victimei, activitate infracțională ce întrunește atât din punct de

vedere obiectiv cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii de

violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și omor deosebit de grav prev. și ped. de

art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., comise în

condițiile concursului real de infracțiuni

prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Verificând hotărârea apelată și sub

aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, criticat de acesta

prin apelul promovat, curtea de apel a constatat că prima instanță a dat

eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea

unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește

cuantumul, cât și modalitatea de executare.

In operațiunea de

individualizare a pedepsei, instanța, potrivit dispozițiilor

art. 72 C. pen., analizează

complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective

și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea

făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

S-a reținut că în conformitate cu

criteriile generale de individualizare

prev.

de art. 72 C. pen., în raport de condițiile concrete în care au fost comise

faptele și de împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului, prima

instanță

a apreciat în mod just că aplicarea unor pedepse privative de

libertate în cuantum orientat spre maximul special prevăzut de textul

sancționator înfăptuiește în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de

reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție

socială.

S-a arătat că la individualizarea

pedepsei, instanța de fond a ținut seama de gravitatea deosebită a faptelor

săvârșite, prin care s-a adus atingere uneia din cele mai importante valori

sociale ocrotite de legea penală - viața persoanei - de modalitatea în care au

fost comise, de urmarea ireversibilă produsă, de limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - atitudinea

sinceră procesuală adoptată, caracterizată prin recunoaștere și regret, dar și

perseverența infracțională manifestată de inculpat care deși a fost condamnat

anterior pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave (omor, viol,

tâlhărie) și liberat condiționat și-a continuat conduita ilicită, fiind

recidivist.

Toate aceste aspecte au fost avute în

vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului,

pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare răspunzând cerințelor legale, fiind o

replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și

făptuitorului, și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ

și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de

comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei

aplicate. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

redozarea pedepsei.

Recursul

inculpatului nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen.,

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

In cauza de față, pedeapsa aplicată

inculpatului, orientată către maximul special prevăzut de lege, vine în

concordanță cu prevederile art. 72 C. pen., având în vedere condițiile concrete

în care au fost comise faptele și datele care caracterizează persoana

inculpatului, fiind atins astfel și scopul sancțiunii penale ca mijloc de reeducare,

de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare socială.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că inculpatul T.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art.

174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a)

C. pen., reținându-se că la data de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 19,00,

a pătruns iară drept, în locuința victimei T.M.

și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă în zona feței și

apoi, cu partea metalică a unei securi în zona cefei, cauzându-i leziuni

traumatice care au

condus la decesul acesteia.

Situația de fapt a fost corect

stabilită de instanța de fond cu probele administrate în cauză, situație care

nu a fost contestată de inculpat, acesta recunoscând faptele pentru care a fost

cercetat, iar la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere nu numai gravitatea

deosebită a infracțiunilor săvârșite, ci și modalitatea, împrejurările

faptelor, precum și comportamentul inculpatului.

Astfel din probele existente rezultă

că inculpatul a pătruns în locuința victimei, un bătrân de 81 ani, ucigând-o

fără nici un motiv, după care și-a văzut mai departe de activitățile sale

zilnice, a revenit a doua zi pentru a vedea dacă victima se află în aceeași

stare în care a lăsat-o, a încercat să ascundă obiectele cu care a lovit

victima și a amenințat cu moartea pe martorul A.M., dacă merge la organul de

poliție.

In plus, inculpatul poate fi în stare

de recidivă, fiind condamnat anterior de patru ori pentru comiterea unor infracțiuni

deosebit de grave printre care și infracțiunea de omor prev. de art. 174 C.

pen., viol, tâlhărie furt calificat și violare de domiciliu, ceea le atestă faptul

că acesta este o persoană deosebit de violentă cu înclinații criminale.

Deși față de acesta s-a dat dovadă de

clemență de instanțele judecătorești fiind liberat condiționat anterior de

patru ori cu rest de pedeapsă neexecutat, acesta a dat dovadă de perseverență

infracțională devenind un infractor de obicei prin repetarea comiterii

aceluiași gen de infracțiuni, lucru ce atestă o periculozitate deosebită a

acestui inculpat.

Împrejurarea că în fața instanței,

inculpatul a recunoscut și a regretat faptele săvârșite nu este de natură a

convinge instanța că poate fi reeducat cu o pedeapsă mai mică, această

atitudine părând mai degrabă formală în raport cu personalitatea deosebit de

violentă a acestuia și cu împrejurările în care a comis faptele.

Având în vedere cele menționate, Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată în

raport de prevederile art. 72 și art.

52 C.

pen., iar decizia instanței de apel este legală și temeinică, astfel că

recursul

inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

In temeiul art. 88 alin. (1) C. pen.

se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea

preventivă de la 23 septembrie 2010 la zi.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 84 din 21 aprilie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 23 septembrie

2010 la 27 iulie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 27 iulie 2011.