CASE OF OMEROVIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
CASE OF OMEROVIC v. CROATIA (CtEDO, 2006)
Reclamantul s-a născut în 1945 și trăiește în Gračanica, Bosnia și Herțegovina. La 18 septembrie 2000, reclamantul a solicitat executarea unei hotărâri care i-au atribuit compensații în urma unei dispute privind ocuparea forței de muncă cu societatea G. („debitorul”). La 6 februarie 2001, Curtea Municipală Slatina (Općinski sud u Slatini) a emis o decizie de executare, care a devenit finală la 21 februarie 2001. La 24 octombrie 2001, Curtea a făcut o listă cu proprietatea mobilă a debitorului în absența reclamantului și a programat o licitație publică pentru 25 ianuarie 2002. La 16 aprilie 2002, o altă licitație publică, care nu a avut succes, deoarece nu s-a făcut nicio ofertă. La 12 august 2002, Curtea a făcut o nouă listă a mobilierului debitorului pe care nu a apărut reclamantul, care a fost convocat corespunzător. 10. La 28 octombrie 2003, reclamantul a solicitat o injuncție de interzicere a debitorului să transfere sau să îngroape acțiunile deținute în alte societăți. 11. La 19 noiembrie 2003, Curtea a deținut încă o licitație publică eșuată. 12. La 6 iulie 2004, reclamantul a solicitat instanței să ordone ca debitorul să își divulge activele (prokazni popis imovine). 13. La 23 iulie 2004, debitorul a plătit reclamantului suma principală a cererii sale, declarând că va satisface restul cererii în termen de opt zile. 14. La 17 august 2004, reclamantul a informat instanța că reclamația nu a fost decontată în totalitate. Curtea a transmis depunerea reclamantului către debitor, pentru observații. 15. La 27 septembrie 2004 și 19 ianuarie 2005, instanța a impus amenzi pentru nerespectarea ordinilor sale. 16. În ultima dată, instanța a refuzat, de asemenea, cererea reclamantului de a divulga activele debitorului. În același timp, instanța a respins, de asemenea, cererea de injuncție a reclamantului care interzice transferul acțiunilor debitorului. În schimb, a instruit reclamantul să furnizeze o listă detaliată și adrese ale societăților în care dețineu aceste acțiuni. La 25 ianuarie 2005, reclamantul a prezentat informațiile solicitate. 17. Acțiunea este încă în așteptare. 18. Între timp, la 10 iunie 2002, reclamantul a depus o plângere constituțională cu privire la durata procedurii. 19. La 2 octombrie 2002, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) a declarat plângerea sa inadmisibilă constatând că ordinul de executare a fost deja emis. 20. Partea relevantă a articolului 63 din Actul Constituțional privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske –Gazette oficială nr. 49/2002 din 3 mai 2002; „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională chiar înainte de a fi epuizate toate măsurile legale în cazurile în care o instanță competentă nu a hotărât într-un timp rezonabil o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia ... (2) În cazul în care plângerea constituțională ... în temeiul alineatului (1) din prezenta secțiune este acceptată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care o instanță competentă hotărăște cazul cu privire la fondul... (3) Într-o hotărâre în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește compensarea adecvată pentru reclamant în ceea ce privește încălcarea constatată cu privire la drepturile sale constituționale ... Compensația se plătește din bugetul de stat într-un termen de trei luni de la data în care partea a depus o cerere de plată.” 21. În temeiul jurisprudenței Curții Constituționale, plângerile constituționale depuse în temeiul articolului 63 în contextul procedurilor de executare ar trebui să fie declarate inadmisibile. U-IIIA/1165/2003 din 12 septembrie 2003 Curtea Constituțională a interpretat art. 63 după cum urmează: „Curtea Constituțională inaugură proceduri în temeiul unei plângeri constituționale depuse în temeiul art. 63 din Actul Constituțional [pentru Curtea Constituțională] pentru durata procedurilor numai în cazurile în care instanța nu a hotărât într-un timp rezonabil în ceea ce privește meritul și obligațiile reclamantului, adică, în cazul în care nu a eliberat o decizie cu privire la fondul într-un termen rezonabil. În acest caz, reclamația constituțională a fost depusă pentru neexecutarea unei decizii finale prin care se hotărăsseră deja drepturile și obligațiile părții. Având în vedere dispozițiile citate mai sus din Actul Constituțional [pentru Curtea Constituțională] ..., Curtea Constituțională este de părere că, în acest caz, condițiile de aplicabilitate ale articolului 63 nu au fost îndeplinite.” În decizia sa nr. U-IIIA/781/2003 din 14 mai 2004, Curtea Constituțională a furnizat o interpretare suplimentară a art. 63: „Tinând în vedere dispozițiile citate mai sus din Actul Constituțional [pentru Curtea Constituțională] și faptul că plângerea constituțională nu a fost depusă pentru nerespectarea unei hotărâri într-un timp rezonabil, ci mai degrabă pentru faptul că executarea nu a fost efectuată, Curtea Constituțională este de părere că, în acest caz, nu s-au îndeplinit condițiile de aplicabilitate a art. 63.” 22. În hotărârea nr. U-IIIA/1128/2004 din 2 februarie 2005, Curtea Constituțională și-a schimbat practicile, acceptând plângerea constituțională a reclamantului și acordându-i compensații, precum și ordonând instanței competente să încheie procedura de executare în termen de șase luni de la decizia sa. În acest sens, Curtea Constituțională a invocat în mod expres jurisprudența Curții în această privință.