ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1498/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1498/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

A. Prin sentința penală

nr. 296 din data de 08 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în dosarul nr. 24031/3/2009, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.T., zis „N.” la o pedeapsă principală

de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani închisoare după executarea

pedepsei.

A făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., în baza art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen. a dedus prevenția de la 09 aprilie 2009 la zi.

A dispus confiscarea

sumei de 200 lei de la inculpat și l-a obligat la 3500 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:

La data de 2

februarie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R - Biroul de Combatere

a Criminalității Organizate București - S.C.C.O. Ilfov s-au sesizat din oficiu

cu privire la faptul că pe raza municipiului București și a județului Ilfov

există un grup de 5 persoane ce are preocupări pe linia traficului de droguri

de mare risc (cocaină și heroină), grup din care fac parte: M.R.M. zis „B.”, M.T.

zis „N.”, C.L. zisă „S.”, un individ cunoscut cu porecla de S.L., aceștia

aprovizionându-se cu droguri de la o persoană rămasă neidentificată cunoscută

sub numele de „O.”, precum și alte persoane a căror identitatea nu este

cunoscută până în prezent și au legătură cu aceștia.

In urma activităților

specifice desfășurate de către organele de poliție concretizate în

investigații, verificări și supravegheri operative, s-a stabilit că membrii

rețelei constituie un grup infracțional greu penetrabil, astfel încât

D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial București, prin ordonanțele nr. 10A din 05

februarie 2009 și 21A din 12 martie 2009, a dispus introducerea în cauză a unui

investigator sub acoperire cu nume de cod „S.G.” și a doi colaboratori cu nume

de cod „V.M.” și „B.C.”, precum și autorizarea acestora în vederea procurării

cantității de 40 grame de heroină de la numiții B.E.A., D.C., D.E., M.T., L.P.,

D.A.F., D.I.M., C.I.D., M.R.M., L.S.E., „O.”, „S.”, precum și de la alte persoane

care vând heroină pentru aceștia sau împreună cu aceștia. Pentru documentarea

activității infracționale a persoanelor menționate mai sus, investigatorul sub

acoperire cu nume de cod „S.G.” împreună cu colaboratorii săi „B.C.” și „V.M.”

au efectuat mai multe cumpărări autorizate de heroina, acestea fiind

înregistrate audio-video în mediul ambiental, conform autorizației nr. 99AI/2009

din 05 februarie 2009, prelungită prin încheierea de ședință din data de 11

martie 2009 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 243/AI/2009,

după cum urmează:

La data de 09

februarie 2009 colaboratorul cu nume de cod „V.M.”, sub supravegherea

investigatorului sub acoperire „S.G.”, s-a deplasat în Orașul Chitila, pentru a

cumpăra heroină de la inculpatul M.T. A intrat în imobilul cu nr. 59 de pe

strada susmenționată și a luat legătura cu inculpatul M.T. de la care a

cumpărat cu suma de 100 lei două doze de heroină. Imediat după cumpărare,

colaboratorul „V.M.” s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „S.G.”,

căruia i-a predat cele două doze de heroină.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 522513 din 10 februarie 2009 al D.G.C.C.O. -

Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că proba în cauză cântărește

0,10 grame substanță ce conținea heroină în amestec cu cafeina. Proba a fost

consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 15

februarie 2009, colaboratorul cu nume de cod „V.M.”, sub supravegherea

investigatorului sub acoperire „S.G.”, s-a deplasat în orașul Chitila la locuința

inculpatului M.T. pentru a cumpăra heroină. Colaboratorul „V.M.” l-a căutat pe

inculpat la domiciliul său, însă nu l-a găsit acasă. De la o persoană aflată la

locuința inculpatului M.T., colaboratorul „V.M.” a aflat că inculpatul se află

pe un teren viran aflat la colțul străzii sale și s-a deplasat acolo.

Colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul care i-a vândut contra sumei de 100

lei, două doze de heroină. Cu acest prilej, inculpatul i-a precizat

colaboratorului că heroina ce o vinde inculpatul L.P. zis „S.M.” este tot a sa.

Conform raportului de constatare tehnico științifică nr. 522569 din 18

februarie 2009 al D.G.C.C.O - Laboratorul Central de Analiză și Profil al

Drogurilor a rezultat că probele în cauză, cu masa totală de 0,14 grame, conțin heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 21

februarie 2009, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” sub supravegherea

investigatorului sub acoperire „S.G.”, s-a deplasat la locuința inculpatului L.P.

Colaboratorul „V.M.” a strigat la poarta imobilului în care inculpatul L.P.

locuiește, iar din curte a ieșit inculpatul M.T. Acesta i-a spus

colaboratorului că inculpatul L.P. nu este acasă și i-a propus să-i vândă el

heroină. In schimbul a 100 lei, inculpatul i-a dat colaboratorului două doze de

heroină. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 522682 din 25

februarie 2008 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat

că proba în cauză conține 0,06 grame heroină.

La data de 09 aprilie

2009, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București, s-a procedat la

percheziționarea locuințelor inculpaților, constatându-se următoarele:

La locuința

inculpatului M.T. nu au fost descoperite substanțe stupefiante sau psihotrope,

însă s-a ridicat de la acesta un telefon mobil marca NOKIA 63101 cu seria IMEI

351549/00198455/9 cu cartelă COSMOTE seria 8940031008735705340.

Situația de fapt

descrisă mai sus s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă

administrate atât în cursul urmăriri penale cât și în faza cercetării

judecătorești, prima instanță constatând că sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prevăzute de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.

în

ceea ce privește faptele inculpatului M.T., care, în data de 09 februarie 2009,

în timp ce se afla la locuința sa, a vândut colaboratorului „V.M.” 0,10 grame heroină, contra sumei de 100 lei; la data de 15 februarie 2009, i-a vândut colaboratorului

„V.M.” 0,14 grame de heroină contra sumei de 100 lei; la data de 21 februarie 2009

i-a vândut colaboratorului „V.M.” 0,06 grame de heroină contra sumei de 100 lei.

B. Împotriva acestei

soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism – Structura teritorială București și inculpatul M.T., cauza fiind

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, la data de 02 iunie 2010 sub nr. 24031/3/2009

(1415/2010) .

În dezvoltarea

motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism a criticat soluția primei instanțe cu privire la trei aspecte,

respectiv greșita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaților,

greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la recidiva

postcondamnatorie și recidiva postexecutorie (inculpații L.P., D.C., M.R.M. și B.E.A.)

și, respectiv, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare

a încadrării juridice formulată în conformitate cu dispozițiile art. 334 C.

proc. pen. de inculpatul B.E.A.).

În ceea ce privește

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, s-a considerat că

în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților

circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. –

art. 76 lit. a) C. pen., coborând, astfel, pedepsele aplicate acestora cu mult

sub cuantumul minim prevăzut de legiuitor.

Deși a reținut că

inculpații B.E.A., M.R.M., L.P., M.T. și D.C. sunt cunoscuți cu antecedente

penale, acest aspect nu s-a regăsit în cuantumul pedepsei (care oricum trebuia

să fie diferențiat, situația personală a celor cinci inculpați fiind diferită),

ci numai în modul de executare, în sensul că s-a dispus executarea pedepsei în

regim de detenție.

S-a considerat, de

asemenea, că și durata pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei, nu corespunde gravității

infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați.

În privința

celorlalți inculpați - L.S.E., D.I.M., D.A.F., C.I.D. și D.E., instanța de

fond, de asemenea a redus cuantumul pedepsei mult sub limita legală în cazul

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și, mai mult,

a dispus suspendarea sub supraveghere, cu motivarea că aceștia nu sunt

cunoscuți cu antecedente penale.

S-a considerat că o

astfel de apreciere (de altfel întâlnită în practica instanțelor), cum că lipsa

antecedentelor penale trebuie să se regăsească într-un regim sancționator

preferențial, este eronată, întrucât lipsa antecedentelor penale reprezintă o

stare de normalitate, de comportament social în acord cu normele legale. De

altfel, examinând fișele de cazier ale acestor inculpați, s-a constatat că

singura care nu are condamnări este inculpata D.E. (fila 299 - Vol. 2), ceilalți

inculpați fiind sancționați administrativ, respectiv inculpatul C.I.D. - (f.

300, Vol. 2) - a fost sancționat administrativ de 3 ori pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.; inculpatul D.I.M. - (f. 292,

Vol. 2) - a fost sancționat administrativ de 3 ori pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.; inculpatul D.A.F. - (f. 293,

Vol. 2) - a fost sancționat administrativ o dată pentru săvârșirea

infracțiunii. prevăzută de art. 20/208 alin. (1) C. pen.; inculpatul L.S.E. - (f.

306, Vol. 2) - sancționat administrativ o dată pentru săvârșirea infracțiunii.

prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.

S-a considerat că

instanța de fond nu a motivat suficient aplicarea circumstanțelor judiciare

atenuante, limitându-se la afirmații generale, cum ar fi „situația personală a

fiecăruia", „atitudinea sinceră și cooperantă", „cantități reduse de

substanțe interzise pe care le-au traficat".

În acest sens, s-a

solicitat să se aprecieze că inculpații au recunoscut parțial săvârșirea

faptelor, recunoscând numai consumul de droguri și negând sau circumstanțiind

traficul de droguri.

În ceea ce privește

„cantitatea redusă de droguri traficate", actul de sesizare reține ca acte

materiale numai cumpărări autorizate de către colaboratori, dar din probele

existente la dosarul de urmărire penală (în special procese-verbale de

interceptare a convorbirilor telefonice) rezultă că fiecare inculpat a vândut

și în alte rânduri diverse cantități de heroină.

Un alt motiv de apel a

vizat aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la existența

recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a solicitat

instanței de apel să constate că în sentința aplicată s-a reținut numai

săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă în cazul inculpaților M.R.M. [art.

37 lit. b) C. pen.           ], L.P. [art. 37 lit. a) C. pen.], D.C. [art. 37

lit. a) C. pen.], fără să facă aplicarea dispozițiilor referitoare la revocare

în cazul suspendării sub control judiciar (art. 86

4

- 83 și art. 84 C.

pen.) - în privința inculpatului D.C. sau revocare în caz de liberare

condiționată (art. 61 C. pen.) în cazul inculpatului L.P.

De asemenea,

existența recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. în

privința inculpatului M.R.M. - trebuia să se regăsească în aplicarea unui spor

de pedeapsă, având în vedere numărul mare de condamnări (conform fișei de

cazier - fila. 307, Vol. 2 - dosar 24031/3/2009).

Examinând fișa de cazier a

inculpatului B.E.A. s-a constatat că și acesta are două condamnări de 1 ani și

6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de

art. 182 alin. (1) C. pen., ultima fiind dispusă prin sentința penală 319 din 04

martie 2004 a Tribunalului București, secția I-a penală, definitivă prin

nerecurare.

Despre situația acestei condamnări

nu s-au făcut specificații suplimentare referitoare la executarea pedepsei,

aspect relevant în posibilitatea existenței unei stări de recidivă.

Motivele de apel ale inculpatului

au fost expuse oral în ședința publică din data de 06 decembrie 2010, fiind

consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, constând în aprecierea că

în cauză pot fi aplicate dispozițiile art. 320/1 C. pen., față de atitudinea

extrem de sinceră și cooperantă, dovedită cu înscrisuri noi depuse la dosar,

din care rezultă că a făcut două denunțuri.

Totodată, s-a apreciat

că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 68 C. proc. pen., cu privire la

modul de obținere a probelor.

A solicitat să se

dea eficiență sporită dispozițiilor art. 74 – 76 C. pen. și a se aplica noile

dispoziții legale respectiv art. 320/1 C. proc. pen., având în vedere că a

recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, solicitând reducerea

cuantumului pedepsei și aplicarea art. 86/1 C. pen.

În ședința publică

din data de 16 decembrie 2010, instanța de apel a dispus disjungerea

soluționării apelurilor declarate de inculpatul M.T. și de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism– Serviciul Teritorial

București cu privire la acest inculpat, a repus cauza pe rol și a fixat termen

pentru soluționarea celor două apeluri menționate la data de 20 decembrie 2010,

pentru discutarea încadrării juridice privind pe acest inculpat în sensul

reținerii și a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Prin decizia penală

nr. 275/A din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial

București.

S-a desființat în parte sentința

penală nr. 296 din 08 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și,

rejudecând, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru

care a fost trimis în judecată inculpatul M.T. prin reținerea stării de

recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

37 lit. a) și b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.

a fost condamnat inculpatul M.T. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18 din data de 22 ianuarie 2009

pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

mare de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

A respins ca nefondat

apelul formulat de inculpatul M.T. și a menținut starea de arest a

inculpatului.

Pentru a decide în

acest sens, instanța de apel a reținut că din probatoriul administrat în cauză,

respectiv declarațiile colaboratorului cu nume de cod „V.M.”, procesele verbale

de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire „S.G.”, procesele

verbale de transcriere a dialogurilor purtate de inculpatul M.T. cu colaboratorul

cu nume de cod „V.M.”, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptelor

date de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în etapa cercetării

judecătorești, precum și cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifice

întocmite în cauză, a rezultat mai presus de orice îndoială comiterea

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în

modalitățile descrise în actul de inculpare și reținute de prima instanță,

respectiv că, la datele de 09 februarie 2009, 15 februarie 2009 și 21 februarie

2009, colaboratorul cu nume de cod „V.M.”, sub supravegherea investigatorului

sub acoperire „S.G.”, a cumpărat heroină de la inculpatul M.T. în schimbul

sumei totale de 200 lei.

Din fișa de cazier

judiciar a inculpatului existentă în dosarul de fond, fila 295 (vol. 2) a

rezultat că acesta a suferit mai multe condamnări care atrag starea de

recidivă, respectiv condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 18 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea,

definitivă prin nerecurare la data de 10 februarie 2009, ce atrage starea de

recidivă post-condamnatorie față de faptele comise în formă continuată în

prezenta cauză la datele de 9 februarie 2009, 15 februarie 2009 și 21 februarie

De asemenea, prin

sentința penală nr. 212 din data de 09 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria

Buftea inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare din care a executat aproape

3 ani în perioada 21 octombrie 1999 - 27 august 2002, fiind liberat condiționat

la această dată, cu un rest de pedeapsă de 795 zile. Față de aceste date,

instanța de apel a constatat că termenul de reabilitare nu s-a împlinit până la

data de 11 februarie 2007 când inculpatul a comis faptele pentru care a fost

condamnat prin sentința penală 18 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată de

Judecătoria Buftea.

Ca atare, pentru

aceste considerente, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de apel a

dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis

în judecată inculpatul M.T., prin reținerea stării de recidivă prevăzută de

art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Cu privire la

individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că aplicarea unei

pedepse coborâtă sub minim până aproape de limita inferioară este

disproporționată față de gradul ridicat de pericol social al faptelor,

consecințele pe care fapte de acest gen le produc asupra sănătății populației

și conduita anterioară a inculpatului, având în vedere natura faptei comise de

inculpat, forma continuată a acesteia și împrejurarea că inculpatul a comis

infracțiunea continuată în stare de recidivă post-condamnatorie și post

executorie.

Prin urmare, deși instanța

de apel a apreciat că se impune coborârea pedepsei aplicate sub minimul

prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., astfel

cum s-a reținut și de prima instanță, având în vedere conduita bună a

inculpatului după comiterea infracțiunilor - constând într-o atitudine de

cooperare cu organele de anchetă și instanța de judecată și în manifestarea

regretului față de faptele comise -, a apreciat totuși că elementele

nefavorabile inculpatului, menționate anterior, impun aplicarea unei pedepsei

principale de 8 ani închisoare.

Totodată, constatând

că sunt îndeplinite cerințele legale, instanța de apel a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

Referitor la

solicitarea formulată oral cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, prin

apărător, în sensul de a-i fi aplicate dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 la data de 27

noiembrie 2010, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța

de apel a apreciat că această solicitare nu poate fi formulată direct în apel,

având în vedere natura instituției care este esențialmente procesuală, fiind o

normă de imediată aplicare, nefiind incident principiul aplicării legii penale

mai favorabile.

Pe de altă parte, reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă a închisorii în cazul recunoașterii

vinovăției este condiționată de desfășurarea întregii activități de judecată

după procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., nu

doar de declarația de recunoaștere a faptelor de către inculpat; or, în cauză, inculpatul

a invocat și incidența dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.,

contestând o parte din probele strânse în cursul urmăririi penale, fapt ce nu

este posibil în cadrul procedurii menționate, caracterizată printr-o

recunoaștere și însușire totală a probelor administrate în cursul urmăririi

penale.

Referitor la

susținerea în sensul că a formulat două denunțuri, împrejurare ce ar putea fi

valorificată cu ocazia individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat

că din relațiile aflate în dosar nu rezultă că vreunul dintre denunțurile

formulate s-ar fi materializat, solicitarea fiind așadar nefondată.

C.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care,

prin apărătorul ales, a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din apel și menținerea sentinței instanței de

fond.

Examinând recursul

declarat prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., dar și din oficiu, Înalta Curte, constată că acesta este

nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că în cauză instanța de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de gradul

de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpatul M.T. dar și de

circumstanțele personale ale acestuia. Totodată, Înalta Curte constată că

pedeapsa de opt ani închisoare în regim de detenție aplicată în cauză de către

instanța de apel reflectă o justă și completă valorificare a tuturor

criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia

fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este

reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În altă ordine de

idei, împrejurările enumerate exemplificativ în dispozițiile art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele fiind

recunoscute ca atare numai dacă alte stări sau situații nu le anulează această

valoare și dacă, prin raportare la fapta săvârșită și la persoana inculpatului,

sunt suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul

special. În cauză, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului este

situată

sub minimul prevăzut de textul de

lege incriminator, instanța de apel apreciind că se impune coborârea sub acest

minim deși circumstanțele agravante vin în concurs cu o stare de agravare a

pedepsei – recidiva -, iar prin prisma propriului examen Înalta Curte constată

că această pedeapsă este just individualizată atât în raport de circumstanțele

reale ale faptei cât și față de persoana inculpatului,

reducerea

cuantumului pedepsei sub acest nivel, astfel cum a solicitat recurentul

inculpat, lipsind de efect sancțiunea aplicată.

Ca atare, în raport de cele arătate, Înalta

Curte apreciază critica formulată de inculpatul M.T. privind greșita

individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate

în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară,

iar cuantumul pedepsei privative de libertate dispusă față de inculpat de către

instanța de apel asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă,

dând posibilitatea reintegrării sociale a acestuia după executarea pedepsei.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 20

decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C.

proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, iar în baza

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.T., durata arestării preventive

de la 09 aprilie 2009 la 13 aprilie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 aprilie 2011.