ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în dosar nr.472/59/2011, în baza art. 160

8a

alin. (6) C.

proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul T.I.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 12 aprilie 2011, inculpatul T.I., a solicitat punerea

în libertate sub control judiciar,

arătând

că sunt incidente prevederile art. 160

2

alin. (1) și (2) cu privire

la

pedeapsa prevăzută de lege, care se

încadrează în limitele

prevăzute pentru

acordarea liberării provizorii, neexistând date

potrivit cărora petentul

ar încerca zădărnicirea adevărului.

De asemenea, a

solicitat să se aibă în vedere faptul că a avut un comportament exemplar la

serviciu și în societate anterior arestării, nu este vinovat de săvârșirea

faptelor imputate, iar familia acestuia are o situație gravă, fiind în

imposibilitate de a o ajuta în condițiile stării de arest.

La dosarul

cauzei a fost atașat în copie certificată dosarul de urmărire penală nr. 269/P/2010

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției.

Analizând

materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut în fapt

următoarele:

Prin

încheierea din data de 09 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București

în dosar nr. 1250/2/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.I. pe

o perioadă de 29 zile, măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea din 02

martie 2011, respectiv 04 aprilie 2011 a Curții de Apel București pronunțată în

doar nr. 3022/2/2011 pe o perioadă de 30 de zile.

S-a constatat

că inculpatul în perioada noiembrie - decembrie 2010, T.I. a aderat la grupul

infracțional

organizat constituit din

lucrători de poliție de P.T.F. Moravița, vameși

din cadrul Biroului

Vamal Moravița și alte persoane implicate în

activități

de introducere frauduloasă de țigări în România, acționând,

în mod

coordonat, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de contrabandă,

pentru a obține beneficii materiale, care erau împărțite între membrii grupării

infracționale.

Sus-numitul,

în calitate de agent de poliție la I.P.J. Timiș -

Poliția Rutieră Deta, a consimțit ca împreună cu ceilalți polițiști să

nu

își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare la

prevenirea și combaterea faptelor penale, îndeosebi a celor de contrabandă

săvârșite în zona de competență, urmărind să

primească,

în schimb, diferite foloase cu titlu de mită.

De asemenea, pe fondul conivenței infracționale

privitoare la

omisiunea de a-și exercita corespunzător atribuțiile

profesionale,

inculpatul s-a integrat în

grupul infracțional organizat, asigurând, prin

aportul său, corelarea

acțiunilor celorlalți membri ai grupării criminale, care presupuneau, în

esență: asigurarea realizării contactului cu traficanții de țigări, colectarea

sumelor de bani date de către aceștia, cu titlu de mită, împărțirea

respectivelor foloase și protecția traficanților pe traseul de deplasare până

la locurile de depozitare a mărfii.

Pe de altă

parte, în perioada anterior menționată, T.I., acționând în cadrul grupului

infracțional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în

baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 800 Euro,

pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa

de agent de poliție în cadrul I.P.J. Timiș - Poliția Rutieră Deta, fapta fiind

compusă din următoarele acte materiale:

În ziua de 19

noiembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin

intermediul lucrătorului vamal D.F. și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V.,

suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional

organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la

persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în

România;

În ziua de 08

decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin

intermediul lucrătorului vamal S.A.I. și a șefului de tură, ofițerul de poliție

D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului

infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în

respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea

frauduloasă de țigări în România;

În ziua de 16

decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin

intermediul lucrătorului vamal S.A.I. și a șefului de tură, ofițerul de poliție

D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional

organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la

persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în

România;

În ziua de 20

decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localității Deta, a primit, prin

intermediul lucrătorului vamal S.A.I. și a șefului de tură, ofițerul de poliție

D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului

infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în

respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea

frauduloasă de țigări în România.

Instanța a

constatat că faptele inculpatului așa cum au fost reținute întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de grup infracțional organizat și luare de

mită, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și

art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

Acțiunea

penală a fost extinsă pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă

calificată, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 254 alin. (1)

C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 86/2006 și la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit.

f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a).

Având a

analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpat, instanța a constatat că aceasta este admisibilă în principiu,

îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute, de art. 160

8

C.

proc. pen., însă este neîntemeiată pe fond și va fi respinsă ca atare, din

următoarele considerente:

Prima condiție

privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar,

prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. este îndeplinită în

cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpatul a fost trimis

în judecată în stare de arest, sunt

pedepsite

de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani. Condiția prevăzută de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen. nu este însă

îndeplinită.

În ceea ce

privește noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, aceasta se raportează la

dispozițiile art. 141

1

C. pen., potrivit cărora prin această noțiune

se înțelege pedeapsa prevăzută în

textul de

lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în

considerare a cauzelor de reducere sau de majorarea

pedepsei, astfel

încât susținerile procurorului privind neîndeplinirea condiției referitoare la

cuantumul pedepsei sunt nefondate, în acest sens pronunțându-se și ÎCCJ

printr-un recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 7/2009.

Inculpatul a

fot arestat preventiv cu motivarea reținută mai sus, pentru săvârșirea unor

infracțiuni de corupție cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța

publică. în plus, există indicii că inculpatul, împreună cu ceilalți

coinculpați ar fi desfășurat activități care se circumscriu în sfera

infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au

fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în

prezent,

înlocuirea măsurii arestării

preventive cu cea a liberării provizorii sub

control judiciar,

putându-se dispune de către instanță în contextul în care arestarea preventivă

ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii

publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate,

sub control judiciar.

În speță însă,

pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă

a inculpatului T.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună

înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control

judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune

menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului și respingerea

cererii sale de liberare provizorie sub

control judiciar, ca neîntemeiată.

Este adevărat

că inculpatul nu are antecedente penale și a

obținut

calificativul „foarte bine" până în prezent, dar aceste aspecte

nu

sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere

infracțiunile grave pentru care este cercetat, respectiv cele de corupție și

grup infracțional organizat, precum și

faptul

că în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor

penale,

comportamentul personal și profesional reprezintă condiții intrinseci pentru

desfășurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru

societate în ceea ce privește comportamentul lor, pentru ca cetățenii să aibă

încredere în aceste persoane. Nu trebuie de asemenea ignorate consecințele faptelor

comise, având în vedere că potrivit atribuțiilor pe care le au, atât polițiștii

de frontieră, cât și lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea

controlului specific de frontieră asupra persoanelor și,

respectiv, mărfurile, precum și să constate eventualele

fapte penale

sau contravenții, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare,

fiind responsabili de securitatea tuturor cetățenilor.

Pe de-o parte prin neîndeplinirea acestor

sarcini, polițiștii de

frontieră și lucrătorii vamali, pe de o parte,

vitregesc bugetul consolidat al statului de importante resurse, rezultate din

neplata taxelor vamale pentru țigările introduse în țară iar pe de altă parte,

așa cum rezultă din actele de la dosar, pentru traficanții de țigări care

făceau parte din gruparea criminală, polițiști de frontieră și vameșii nu

efectuau practic nici un fel de control de frontieră, iar singura interacțiune

consta în primirea sumei de bani prestabilită pentru a fi remisă, ca obiect al

faptei de corupție. Față de această atitudine, se putea întâmpla oricând ca un

traficant din această grupare criminală să introducă în țară pe lângă țigări,

orice alte bunuri periculoase sau interzise la deținere, cum ar fi droguri,

materiale explozive sau toxice, arme și muniție,

etc.

Potrivit disp.

art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control

judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea

de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau

că acesta ar încerca să

zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori

sau experți, alterarea

ori distrugerea unor mijloace de probă, sau prin alte asemenea fapte.

Faptul că în

cauză față de alți inculpați s-a dispus punerea

în libertate provizorie sub control judiciar, nu este de natură să ducă

implicit la admiterea cererii și pentru

inculpatul T.I., deoarece

fiecare caz trebuie analizat în parte,

raportat la activitatea desfășurată de inculpat și la toate circumstanțele

cauzei.

Instanța a

înlăturat apărarea inculpatului, întrucât administrarea probelor nu este încă

finalizată, iar dosarul fiind complex nu au fost audiați toți martorii și

identificate toate persoanele, astfel încât instanța apreciază că lăsarea

acestuia în libertate ar putea avea influențe asupra aflării adevărului, precum

și la posibilitatea săvârșirii altor infracțiuni. De asemenea, instanța a avut

în vedere și contribuția însemnată a inculpatului la întreaga

activitate infracțională, raportat la faptele

pentru care a fost trimis în

judecată, precum și la activitatea

celorlalți coinculpați.

Este adevărat

că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și cu liberarea provizorie sub

control judiciar sau pe cauțiune, potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen.,

dar în prezenta cauză raportat la gradul de pericol social al infracțiunii, la

circumstanțele concrete ale cauzei și de circumstanțele personale ale

inculpatului, nu sunt

îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru punerea în libertate a

inculpatului.

În ceea ce privește situația familială a inculpatului,

respectiv

faptul că este căsătorit, are un copil în întreținere și pe

mama sa care este invalidă, și soacra care este paralizată, este absolvent de

studii superioare, are credit de 37 mii Euro, instanța a constatat că aceste

aspecte au fost analizate de către instanță la luarea măsurii arestării

preventive potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât

neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu determină punerea în

libertate a inculpatului T.I.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse

în partea introductivă a hotărârii.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Potrivit art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate

acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să

zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor părți, martori

sau experți, alterarea ori distrugerea

mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura

și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de corupție - patru

acte materiale, săvârșite în cadrul unui grup infracțional organizat, în formă

continuată - reflectat de calitatea inculpatului, de agent de poliție în cadrul

I.P.J. Timiș - Poliția Rutieră Deta, pentru care nu a fost trimis în judecată

și privitor la care acțiunea penală a fost extinsă pentru complicitate la

infracțiunea de contrabandă calificată, în formă continuată,

precum și de faptul că urmărirea penală nu a fost

finalizată, lăsarea

inculpatului în libertate ar putea afecta buna

desfășurare a procesului penal.

Pe de altă

parte, se impune a fi respinsă cererea inculpatului de liberare provizorie sub

control judiciar, în raport de calitatea sa, în care ar putea să zădărnicească

aflarea adevărului,

precum și de

complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o

gravitate

sporită și de numărul inculpaților.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat T.I.

împotriva încheierii nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva încheierii

nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în dosar nr. 472/59/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

25 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie

2011.