ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.10.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5674/2008

HOTĂRÂRE
09.10.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5674/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 136 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Argeș a

admis în parte plângerea formulată de contestatorul D.C., a dispus anularea în

parte a dispoziției nr. 2592/2006 emisă de Primăria municipiului Pitești, în

sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 377,76 mp,

situat în Pitești, și a menținut dispoziția privind acordarea de despăgubiri

pentru diferența de 318 mp teren și pentru construcțiile în prezent demolate.

Pârâții, Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin

primar, au fost obligați la plata sumei de 3500 R

on

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că

petentul, care este moștenitorul fostului proprietar al imobilului, a făcut

dovada că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru bunul preluat

de stat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.

Petentul a formulat notificare pentru imobilul compus din terenul în

suprafață de 696 mp și construcția cu destinație de casă de locuit și magazie.

A reținut prima instanță, că terenul este ocupat de blocul de locuințe

Q3, cămin de canalizare, alei pietonale și spațiu verde. Este liber terenul

conturat cu culoare albastră în schița aferentă raportului de expertiză, având

suprafața de 378 mp, care nu este afectat de construcții sau alte utilități

publice.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 321/A din 19 septembrie

2007, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Primarul municipiului

Pitești împotriva acestei sentințe, reținând că susținerile apelantului sunt de

fapt obiecțiuni ce ar fi trebuit formulate la raportul de expertiză, la prima

instanță, iar cu privire la evaluarea terenului, s-a menținut dispoziția emisă

de primar, prin care s-au acordat despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi

restituit în natură.

S-a mai reținut, că art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată

prevede că persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă pentru terenurile expropriate și că finalitatea reparatorie

a legilor speciale consacră principiul restituirii în natură a imobilelor

preluate abuziv.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul municipiului

Pitești care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că decizia atacată

a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin

Legea nr. 247/2005.

Nu s-a avut în vedere faptul că expertul a arătat că nu poate aprecia

dacă terenul în suprafața de 376 mp este liber de construcții, „indicând în

acest sens un expert, constructor”, pentru faptul că terenul este străbătut de

conducte subterane, alei de acces, spațiu verde, fiind amenajat ca intersecție

între străzile T.I. și Calea B.

S-a mai susținut, că nu au fost luate în seamă dispozițiile legale

privind regimul juridic al proprietății publice, față de afectarea terenului

drept zonă de protecție și spațiu verde, fiind străbătut de conducte subterane.

Conform art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005, pentru suprafețele

afectate de amenajări de utilitate publică măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent, iar sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele

suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității

și anume: căi de comunicație, dotări tehnico utilitare subterane, amenajări de

spații verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri și grădini

publice, piețe, etc.

Recurentul a arătat că H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 cuprinde

dispoziții care privesc aceleași amenajări, iar aceste dispoziții nu au fost

avute în vedere în prezenta cauză.

Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.

Sentința primei instanțe și decizia atacată, prin care a fost păstrată

această sentință, au fost date cu aplicarea greșită a art. 10 din Legea nr.

10/2001, republicată.

Imobilul care face obiectul pricinii a fost preluat de stat prin

naționalizare. După preluare, construcțiile aflate pe teren au fost demolate și

s-a edificat blocul Q3.

De aceea, este incident art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care

dispune „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate

în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va

obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru

suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Prin urmare, în sensul textului citat, nu sunt rămase libere toate

suprafețele de teren neocupate de construcții noi. Pentru a fi liber, terenul

nu trebuie să fie afectat de servituți legale și alte amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, iar sintagma „amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale” privește suprafețele de

teren supuse unor amenajări destinate să servească nevoilor comunicații, cum ar

fi: căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), amenajări de spații

verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri, grădini publice etc.

Or, în prezenta cauză, suprafața de 377,76 mp a cărei restituire în

natură s-a dispus, rezultată în urma măsurătorii făcute de expert până la zidul

blocului de locuințe fără să lase o zonă de siguranță a blocului, este afectată

de amenajări de utilitate publică, deoarece, potrivit constatărilor expertului,

această suprafață de teren este amenajată ca spațiu verde în jurul blocului de

locuințe, bloc construit parțial pe terenul care face obiectul pricinii, este

străbătută de alei de acces și trotuar, iar pe teren se afla un cămin

canalizare.

Față de constatările expertului, nu se impuneau a fi făcute obiecțiuni

la raportul de expertiză de către recurentul-pârât, așa cum s-a reținut prin

decizia atacată.

În raportul de expertiză și schița anexă la acest raport, expertul

precizează că terenul este ocupat în întregime de: blocul de locuințe Q3, cămin

canalizare, alei pietonale, trotuar și spațiu verde.

Terenul fiind ocupat de construcții și amenajări care sunt de utilitate

publică, intimatul-contestator este îndreptățit la măsuri reparatorii prin

echivalent, așa cum corect s-a dispus de către recurent prin dispoziția nr.

2592 din 8 august 2006, atacată în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Pitești, va fi casată decizia atacată, va fi admis apelul

declarat de pârât și va fi schimbată sentința apelată, în sensul că se va

respinge plângerea formulată de contestator împotriva dispoziției nr. 2592 din

10 august 2006, emisă de Primarul municipiului Pitești.

Admite recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 321/A din 19

septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, pe care o casează.

Admite apelul declarat de Primarul municipiului Pitești împotriva sentinței

nr. 136 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o

schimbă, în sensul că respinge plângerea formulată de contestatorul D.C.,

împotriva dispoziției nr. 2592 din 10 august 2006 emisă de Primarul

municipiului Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3772/2010
Deliberând asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 01 februarie 2008, la Tribunalul Argeș, reclamanții N.V., G.L. și G.G. au chemat în judecată pe pârâț
ÎCCJ 2008-11-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7332/2008
Deliberând constată următoarele : Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 269 din 2 octombrie 2007 a admis în parte contestația formulată de reclamanta D.Z., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești și Municipiul
ÎCCJ 2010-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 august 2006 la Tribunalul Argeș, secția civilă, precizată ulterior, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâtul
ÎCCJ 2008-04-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2568/2008
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 3 mai 2006, reclamanta G.L. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Pitești, prin Primar contestând legalitatea dispoziției nr. 1199 emisă de acesta
ÎCCJ 2008-06-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3691/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 165 din 17 mai 2007 Tribunalul Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Piteș
Sursă