ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5674/2008

Deliberând asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 136 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Argeș a admis în parte plângerea formulată de contestatorul D.C., a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 2592/2006 emisă de Primăria municipiului Pitești, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 377,76 mp, situat în Pitești, și a menținut dispoziția privind acordarea de despăgubiri pentru diferența de 318 mp teren și pentru construcțiile în prezent demolate. Pârâții, Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin primar, au fost obligați la plata sumei de 3500 R on cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul, care este moștenitorul fostului proprietar al imobilului, a făcut dovada că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru bunul preluat de stat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950. Petentul a formulat notificare pentru imobilul compus din terenul în suprafață de 696 mp și construcția cu destinație de casă de locuit și magazie. A reținut prima instanță, că terenul este ocupat de blocul de locuințe Q3, cămin de canalizare, alei pietonale și spațiu verde. Este liber terenul conturat cu culoare albastră în schița aferentă raportului de expertiză, având suprafața de 378 mp, care nu este afectat de construcții sau alte utilități publice.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 321/A din 19 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Primarul municipiului Pitești împotriva acestei sentințe, reținând că susținerile apelantului sunt de fapt obiecțiuni ce ar fi trebuit formulate la raportul de expertiză, la prima instanță, iar cu privire la evaluarea terenului, s-a menținut dispoziția emisă de primar, prin care s-au acordat despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură. S-a mai reținut, că art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată prevede că persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă pentru terenurile expropriate și că finalitatea reparatorie a legilor speciale consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Pitești care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. Nu s-a avut în vedere faptul că expertul a arătat că nu poate aprecia dacă terenul în suprafața de 376 mp este liber de construcții, „indicând în acest sens un expert, constructor”, pentru faptul că terenul este străbătut de conducte subterane, alei de acces, spațiu verde, fiind amenajat ca intersecție între străzile T.I. și Calea B. S-a mai susținut, că nu au fost luate în seamă dispozițiile legale privind regimul juridic al proprietății publice, față de afectarea terenului drept zonă de protecție și spațiu verde, fiind străbătut de conducte subterane.

Conform art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005, pentru suprafețele afectate de amenajări de utilitate publică măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității și anume: căi de comunicație, dotări tehnico utilitare subterane, amenajări de spații verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri și grădini publice, piețe, etc. Recurentul a arătat că H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 cuprinde dispoziții care privesc aceleași amenajări, iar aceste dispoziții nu au fost avute în vedere în prezenta cauză. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este fondat. Sentința primei instanțe și decizia atacată, prin care a fost păstrată această sentință, au fost date cu aplicarea greșită a art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată. Imobilul care face obiectul pricinii a fost preluat de stat prin naționalizare. După preluare, construcțiile aflate pe teren au fost demolate și s-a edificat blocul Q3. De aceea, este incident art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care dispune „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Prin urmare, în sensul textului citat, nu sunt rămase libere toate suprafețele de teren neocupate de construcții noi.

Pentru a fi liber, terenul nu trebuie să fie afectat de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” privește suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate să servească nevoilor comunicații, cum ar fi: căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri, grădini publice etc. Or, în prezenta cauză, suprafața de 377,76 mp a cărei restituire în natură s-a dispus, rezultată în urma măsurătorii făcute de expert până la zidul blocului de locuințe fără să lase o zonă de siguranță a blocului, este afectată de amenajări de utilitate publică, deoarece, potrivit constatărilor expertului, această suprafață de teren este amenajată ca spațiu verde în jurul blocului de locuințe, bloc construit parțial pe terenul care face obiectul pricinii, este străbătută de alei de acces și trotuar, iar pe teren se afla un cămin canalizare.

Față de constatările expertului, nu se impuneau a fi făcute obiecțiuni la raportul de expertiză de către recurentul-pârât, așa cum s-a reținut prin decizia atacată. În raportul de expertiză și schița anexă la acest raport, expertul precizează că terenul este ocupat în întregime de: blocul de locuințe Q3, cămin canalizare, alei pietonale, trotuar și spațiu verde. Terenul fiind ocupat de construcții și amenajări care sunt de utilitate publică, intimatul-contestator este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum corect s-a dispus de către recurent prin dispoziția nr. 2592 din 8 august 2006, atacată în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești, va fi casată decizia atacată, va fi admis apelul declarat de pârât și va fi schimbată sentința apelată, în sensul că se va respinge plângerea formulată de contestator împotriva dispoziției nr. 2592 din 10 august 2006, emisă de Primarul municipiului Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 321/A din 19 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Admite apelul declarat de Primarul municipiului Pitești împotriva sentinței nr. 136 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o schimbă, în sensul că respinge plângerea formulată de contestatorul D.C., împotriva dispoziției nr. 2592 din 10 august 2006 emisă de Primarul municipiului Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.