ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 487/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată pe data de 1 aprilie 2009, contestatoarea Academia Română s-a adresat instanței, formulând contestație împotriva Dispoziției nr. 94 din 24 februarie 2009 emisă de Primarul comunei Ipatele, jud. Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției respective cu consecința restituirii în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent a imobilului situat în comuna Ipatele, sat Bâcu, jud. Iași, imobil format din construcție cu destinație de conac și teren aferent. Motivându-și în fapt cererea, contestatoarea a arătat că imobilul a cărei restituire o solicită (conac și terenul aferent) i-a fost testat de defunctul V.D.

prin testamentul olograf, întocmit la data de 23 ianuarie 1943, iar prin Decizia nr. 7807/1944 Ministerul Culturii și Cultelor a autorizat-o să accepte legatul sub beneficiu de inventar. Totodată, prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1486 din 8 noiembrie 1948, Academia Română a fost deposedată abuziv de acest imobil care a trecut la Ministerul Agriculturii. S-a mai susținut că, în anul 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 564/2004 - de completare a art. 4 alin. (8) din Legea nr. 752/ 2001 - a formulat notificarea nr. 20 din 16 iunie 2005, solicitând restituirea în natură a imobilului, însă, prin dispoziția contestată i s-a respins cererea de restituire a acestuia. Contestatoarea a mai arătat că dispoziția emisă de intimat este nelegală, motivat de faptul că, pe de o parte, defunctul V.D.

a instituit-o legatară universală, iar pe de altă parte, pentru că, prin decizia civilă nr. 93 din 6 februarie 1952 a Curții de Apel București (prin care s-a menținut sentința civilă nr. 14 din 12 februarie 1945 a Tribunalului Ilfov), s-a stabilit că moștenitorilor defunctului li se cuvenea o cotă de 1/4 din legat, iar Academiei Române o cotă de 3/4. Prin urmare, nu putea fi restituit moștenitorilor autorului defunct V.D., întregul imobil. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1728 din 02 noiembrie 2009, a respins cererea formulată de Academia Română, împotriva dispoziției nr. 94 din 24 februarie 2009 emisă de Primarul comunei Ipatele, jud. Iași, reținându-se că, prin dispoziția respectivă s-a respins notificarea formulată de contestatoarea Academia Română prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului (conac și terenul aferent) situat în comuna Ipatele, jud. Iași, motivat de faptul că bunul a fost atribuit în natură, numiților D.V.G.

și D.R.D., conform Ordinului nr. 910 din 26 octombrie 2000 a emis de Prefectul județului Iași. S-a reținut că este nefondată contestația formulată de către Academia Română sub două aspecte, potrivit cărora, notificarea a fost tardiv formulată, precum și faptul că nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Sub acest aspect, s-a arătat că reclamanta a formulat notificare pe data de 16 iunie 2005, fiind introdusă tardiv câtă vreme s-a depășit termenul prevăzut de dispozițiile legale, termen care este unul de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, iar sancțiunea nerespectării acestuia atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, termen care nu a fost respectat de către reclamantă, notificarea fiind formulată pe data de 16 iunie 2005. În ceea ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în înțelesul legii speciale, s-a considerat că nu se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent și persoanele juridice, fără a include în această categorie și instituții ale statului, iar reclamanta este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat.

S-a mai arătat că prevederile Legii nr. 10/2001 se coroborează cu cele ale Legii nr. 752/2001, modificată, privind organizarea și funcționarea Academiei Române, dispoziții potrivit cărora [art. 1 alin. (3) și art. 9 alin. (1)] Academia Română este instituție de interes public național, de cercetare în domeniile fundamentale ale științei. Împotriva hotărârii respective, la data de 28 ianuarie 2010, a declarat apel contestatoarea Academia Română, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin motivele de apel, s-a susținut că, în mod greșit, s-a reținut că ar fi formulat notificarea tardiv, deoarece, prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 564/2004, a fost reglementată repunerea în termen a acestei instituții.

Astfel, susține apelanta, că termenul limită pentru depunerea notificării a fost 17 decembrie 2005, iar ea a formulat notificarea la data de 16 iunie 2005, deci în termenul prevăzut de lege. S-a mai susținut că prima instanță, în mod greșit a reținut și împrejurarea că ea nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilelor preluate de către stat, întrucât Legea nr. 564/2004 prevede expres că Academia Română poate revendica imobilele care i-au aparținut și care au trecut abuziv în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Legal citată, Comuna Ipatele, prin primar, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 43 din 19 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de Academia Română împotriva sentinței civile nr. 1728 din 2 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că sunt nefondate motivele de apel formulate de reclamantă, constatându-se următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința apelată, a respins contestația formulată de Academia Română împotriva Dispoziției nr. 947 din 24 februarie 2009 a Primarului comunei Ipatele, județul Iași fundamentându-și soluția atât pe împrejurarea că notificarea ar fi fost formulată tardiv, conform art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001, cât și pe împrejurarea ca Academia Română nu ar face parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite la retrocedarea imobilelor preluate de stat, ce sunt reglementate la art. 3 alin. (2) din legea reparatorie.

Curtea a apreciat că soluția primei instanțe de control judiciar este legală, însă a considerat că se impune substituirea considerentelor care au stat la baza acesteia, deoarece, dacă s-ar menține motivarea Tribunalului, s-ar ajunge la o înrăutățire a situației Academici Române în propria cale de atac, contrar principiului „ non reformatio in pejus ”. Curtea a reținut că Primarul comunei Ipatele nu a contestat faptul că notificarea nu ar fi fost formulată în termen și nici faptul că Academia Română nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită la retrocedarea imobilelor preluare de către stat.

Pe de altă parte, prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 564 din 09 decembrie 2004, s-a prevăzut că art. 4 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române se completează prin introducerea alineatului 8, potrivit căruia restituirea altor categorii de imobile - decât cele prevăzute la alin. (2) 1 - care au aparținut Academiei Române se face în condițiile Legii nr. 10/2001, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din lege. Termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 începe să curgă de la data intrării în vigoare a acestei legi.

Din interpretarea acestui text a reținut că, prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Academia Română are calitatea de a solicita acordarea de măsuri reparatorii, reglementate de legea specială în materie, pentru imobilele preluate de către stat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989. De asemenea, potrivit textului, termenul de șase luni, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru formularea notificării a început să curgă la data intrării în vigoare a Legii nr. 564 din 09 decembrie 2004, respectiv la 17 decembrie 2004 și s-a împlinit la 17 iunie 2005. Acest termen a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 si prin O.U.G. nr. 145/2001, iar notificarea Academici Române a fost comunicată prin Biroul Executorilor Judecătorești A.C.

și M.R. la data de 16 iunie 2005 (fila 25 dosar fond), deci înăuntrul termenului prevăzut de lege. Insă, Curtea a constatat că dispoziția Primarului comunei Ipatele este dată cu respectarea Capitolului II din H.G. nr. 250/2007, potrivit căruia entitatea învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate). Conform art. 21.5 din normele metodologice, în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul, respectiv Primarul General al municipiului București, ori, după caz, președintele consiliului județean.

În acest sens, Curtea a reținut că notificarea Academiei Române a fost respinsă motivat de faptul că bunurile notificate - conac și teren aferent - nu se mai aflau în patrimoniul unității administrativ-teritoriale la momentul apariției Legii nr. 10/2001, fiind restituite numiților D.V.G. și D.R.D., în calitate de moștenitori ai defunctului D.V. Susținerea Primarului comunei Ipatele a fost dovedită cu Ordinul Prefectului Județului Iași nr. 910 din 26 octombrie 2000 (fila 51 dosar fond) din care a rezultat că numiților D.V.G. și D.R.D. li s-au atribuit, în natură, construcțiile din sat Bâcu, comuna Ipatele, compuse din 1 casă - 4 camere, 1 magazie, 1 cramă și 1 pivniță, precum și terenul aferent, în suprafață de 725 mp.

S-a concluzionat că, deși reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, iar notificarea a fost formulată în termenul prevăzut de Legea specială nr. 564/2004, pârâtul Primarul Comunei Ipatele nu are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării, întrucât imobilul solicitat nu se mai află în patrimoniul comunei respective câtă vreme prin Ordinul prefectului Județului Iași nr. 910 din 26 octombrie 2000 același imobil s-a restituit, în integralitatea lui, către moștenitorii autorului V.D., respectiv D.V.G. și D.R.D.

Împotriva deciziei respective, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Academia Română, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe care să fie schimbată în totalitate, în sensul admiterii contestației, așa cum a fost formulată, anularea dispoziției nr. 94 din 24 februarie 2009 emisă de Primarul comunei Ipatele, județul Iași, cu consecința restituirii în natură a imobilului ( construcție – conac și teren aferent ) situat pe teritoriul satului Bîcu, comuna Ipatele, județul Iași. Prin motivele de recurs încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanta a criticat decizia recurată, susținându-se că, în mod greșit, Curtea de Apel Iași a constatat că Primăria comunei Ipatele, județul Iași, nu are calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării nr. 20 din 16 iunie 2005, câtă vreme imobilul aflat în litigiu a fost atribuit numiților D.V.G. și D.R.D. ) moștenitorii autorului defunct V.D. ) prin Ordinul prefectului județului Iași nr. 910 din 26 octombrie 2000, ordin care nu a fost atacat de către recurentă, astfel încât se bucură de prezumția de validitate.

S-a susținut că în mod eronat instanța de apel a reținut că nu s-a contestat ordinul respectiv, întrucât a intrat în posesia unei copii a acestuia odată cu întâmpinarea depusă de instituția Primarului comunei Ipatele, județul Iași, în cadrul instanței de fond, la termenul din 15 iunie 2009. Or, raportat la acest ordin nelegal, Curtea de Apel Iași a respins apelul, motivat de faptul că bunurile nu se mai află în patrimoniul comunei Ipatele, iar unitatea administrativ-teritorială nu are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării. S-a mai arătat că imobilul solicitat nu putea fi restituit în integralitatea lui către moștenitorii autorului defunct V.D. câtă vreme aceștia aveau dreptul la o cotă de ¼ din legat, avându-se în vedere testamentul olograf, din data de 23 ianuarie 1943 prin care autorul V.D.

a instituit Academia Română ca legatar universal asupra întregii sale averi, cât și decizia civilă nr. 93 din 6 februarie 1952 a Curții de Apel București, secția a V-a penală, pronunțată în dosarul nr. 576/1951, prin care s-a menținut sentința civilă nr. 14 din 12 februarie 1945 a Tribunalului Ilfov și prin care s-a stabilit că moștenitorilor defunctului V.D. i se cuvine o cotă de ¼ din legat, iar Academiei Române o cotă de ¾. La data de 20 ianuarie 2011 intimata Primăria comunei Ipatele, județul Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă, ca fiind nefondat. Analizând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocate, Înalta Curte constată că este nefondat și-l va respinge ca atare, avându-se în vedere considerentele ce se succed: Astfel, raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se leagă între persoana îndreptățită la restituire și unitatea deținătoare a bunului solicitat sau entitatea învestită cu soluționarea notificării. Potrivit capitolului II din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, unitatea deținătore este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii ( minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică ), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii ( regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).

Iar prin entitate învestită cu soluționarea notificării, se înțelege după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său ( Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate ). În același timp, prevederile art. 21 pct. 5 din aceleași norme metodologice stabilesc faptul că, în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege să emită dispoziție sau decizie este primarul, respectiv Primarul General al municipiului București, ori, după caz, președintele consiliului județean.

Raportat la situația de fapt, reținută de către instanța de apel, în funcție de probatoriul administrat în cauză și care nu mai poate fi cenzurată în cadrul instanței de recurs, se constată faptul că, în mod corect, Curtea de Apel Iași a reținut că Primăria comunei Ipatele nu are calitatea de unitatea deținătoare câtă vreme imobilul solicitat nu se mai află în patrimoniul acestei unități administrativ-teritoriale. Aceasta întrucât, prin Ordinul nr. 910 din 26 octombrie 2000 emis de Prefectul județului Iași în baza prevederilor Legii nr. 1/2000, s-a admis cererea numiților D.V.G. și D.R.D., fiindu-le atribuit acestora imobilul situat în satul Bîcu, comuna Ipatele, județul Iași, imobil format din teren în suprafață de 725 mp și construcții constând într-o casă de locuit cu patru camere, magazie, cramă și pivniță.

Prin acest ordin, imobilul aflat în litigiu a ieșit din patrimoniul unității administrativ-teritoriale și a fost transferat în proprietatea moștenitorilor autorului defunct V.D., constituind titlu de proprietate pentru aceștia, câtă vreme nu a fost contestat în instanță de către persoanele interesate, în speță de către recurenta-reclamantă Academia Română. Sub acest aspect, este lipsit de relevanță faptul că recurenta nu a cunoscut de existența acestui ordin decât în cadrul primei instanțe, fiindu-i adus la cunoștință odată cu întâmpinarea depusă de către pârâta comuna Ipatele, județul Iași, pe data de 15 iunie 2009, câtă vreme aceasta avea posibilitatea să-l atace odată ce a luat cunoștință de acesta, în condițiile în care a fost evident prejudiciată prin emiterea sa.

Aceasta întrucât, prin înscrisurile depuse la dosar, moștenitorilor defunctului V.D. li se cuvenea doar o cotă de ¼ din legatul instituit de acesta prin testamentul olograf întocmit pe data de 23 ianuarie 1943, iar Academiei Române o cotă de ¾ din acest legat, iar prin ordinul respectiv s-a atribuit către cei doi moștenitori legali, întregul imobil. Câtă vreme, însă, ordinul respectiv nu a fost contestat în instanță de către recurenta-reclamantă, imobilul aflat în litigiu nu mai poate fi solicitat de la unitatea administrativ-teritorială, în condițiile în care bunul respectiv nu se mai afla în patrimoniul acesteia la data formulării notificării, astfel încât, Primăria comunei Ipatele, județul Iași, prin Primar nu mai are calitatea de unitatea deținătoare, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 752/2001, privind organizarea și funcționarea Academiei Românie, modificată și completată prin Legea nr. 564/2004.

În consecință, față de cele arătate, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat de către recurentă, respectiv prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Academia Română împotriva deciziei civile nr. 43 din 19 martie2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.