ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 447/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.V. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC T.L. IFN SA solicitând să se constate existența contractului de leasing financiar din 8 august 2007 să fie obligată pârâta să mențină contractul și să respecte clauzele sale și să emită facturi în vederea plății ratelor. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta i-a notificat rezilierea contractului de leasing pentru neplata a două rate consecutive, înainte de scadența ultimeia, menținându-și această poziție și după plata la scadență (22 august 2008) a celor două rate și penalităților de întârziere.

Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 719 din 27 ianuarie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, care, la rândul său prin sentința comercială nr. 425/C din 15 aprilie 2009, a declinat competența de soluționare la Tribunalul București, în considerarea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 2782 din 9 martie 2001, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată, reținându-se în esență că existența unui pact comisoriu care îndreptățea pe pârâtă să sancționeze neîndeplinirea obligațiilor asumate de reclamantă, cu rezilierea contractului, fără îndeplinirea vreunei formalități.

Astfel, la data scadenței celei de-a 12-a rate de leasing, efectele contractului de leasing au încetat, prin sancțiunea stabilită convențional ce operează de drept. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 367 din 15 iunie 2010, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei constatând că, deși citată cu mențiunea timbrării apelului, apelanta nu a îndeplinit obligația cerută de lege și sancționată cu anularea cererii de art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei astfel pronunțată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. susținând că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită comunicarea actului de procedură realizându-se la o altă adresă decât cea indicată. Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. stabilesc sancțiunea revocării hotărârii pronunțate de instanța care a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sancționează cu nulitatea actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Citația emisă de Curtea de Apel, prin care s-a învederat apelantei termenul de judecată și obligația timbrării cererii, s-a efectuat la o altă adresă decât cea menționată de parte, astfel încât aceasta nu a avut cunoștință nici de termenul de judecată și nici de obligația timbrării.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 15 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București va casa hotărârea judecătorească atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.V. SRL Pitești împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 15 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.