ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 447/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC B.V. SRL, a chemat în judecată

pe pârâta SC T.L. IFN SA solicitând să se constate existența contractului de

leasing financiar din 8 august 2007 să fie obligată pârâta să mențină

contractul și să respecte clauzele sale și să emită facturi în vederea plății

ratelor.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta i-a notificat rezilierea contractului

de leasing pentru neplata a două rate consecutive, înainte de scadența

ultimeia, menținându-și această poziție și după plata la scadență (22 august

2008) a celor două rate și penalităților de întârziere.

Judecătoria Pitești,

prin sentința civilă nr. 719 din 27 ianuarie 2009 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, care, la rândul

său prin sentința comercială nr. 425/C din 15 aprilie 2009, a declinat

competența de soluționare la Tribunalul București, în considerarea

dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința

comercială nr. 2782 din 9 martie 2001, pronunțată de Tribunalul București, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată, reținându-se în esență că

existența unui pact comisoriu care îndreptățea pe pârâtă să sancționeze

neîndeplinirea obligațiilor asumate de reclamantă, cu rezilierea contractului,

fără îndeplinirea vreunei formalități. Astfel, la data scadenței celei de-a

12-a rate de leasing, efectele contractului de leasing au încetat, prin

sancțiunea stabilită convențional ce operează de drept.

Curtea de Apel

București, prin decizia comercială nr. 367 din 15 iunie 2010, a anulat ca

netimbrat apelul reclamantei constatând că, deși citată cu mențiunea timbrării

apelului, apelanta nu a îndeplinit obligația cerută de lege și sancționată cu

anularea cererii de art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei astfel

pronunțată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

5, 8 și 9 C. proc. civ. susținând că instanța de apel a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat

pricina, nu a fost legal îndeplinită comunicarea actului de procedură

realizându-se la o altă adresă decât cea indicată.

Recursul este fondat

și va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 304 pct.

5 C. proc. civ. stabilesc sancțiunea revocării hotărârii pronunțate de instanța

care a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. sancționează cu nulitatea actele îndeplinite cu neobservarea

formelor legale, dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate

înlătura decât prin anularea lor.

Citația emisă de Curtea

de Apel, prin care s-a învederat apelantei termenul de judecată și obligația

timbrării cererii, s-a efectuat la o altă adresă decât cea menționată de parte,

astfel încât aceasta nu a avut cunoștință nici de termenul de judecată și nici

de obligația timbrării.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

declarat împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 15 iunie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București va casa hotărârea judecătorească atacată și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC B.V. SRL Pitești împotriva deciziei comerciale nr. 367

din 15 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2011.