ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia

comercială nr. 3220 de la 12 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins excepția nulității recursurilor invocate de intimata -

pârâtă SC A. SA Botoșani, a admis recursurile declarate, a casat decizia

atacată și sentința nr. 1036 din 2 octombrie 2008 a Tribunalului Botoșani,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza

spre rejudecare la același tribunal.

Împotriva

acestei decizii, contestatorii SC A. SA, G.M. și G.I. au formulat contestație

în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și, în

principal, anularea în tot a recursurilor atacate, iar, în subsidiar,

respingerea recursurilor ca nefondate, invocând drept temei dispozițiile art.

317 alin. (l) pct. 1 și art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorii au arătat că procedura de citare a

recurenților nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, iar recursul SC

A.L. SRL este nemotivat, nefiind indicat nici un motiv de nelegalitate prevăzut

de art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Contestația în

anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv

pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând

procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau

nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

Articolul 317

C. proc. civ., are în vedere posibilitatea exercitării căii extraordinare de

atac a contestației în anulare numai de către partea care nu a fost legal

citată pentru termenul când s-a judecat pricina, pentru că numai aceasta,

considerându-se vătămată în drepturile sale, are interes, făcându-se confuzie

de către contestatori între existența vătămării și existența interesului de a

invoca nulitatea actului. Așadar, pentru a exista motiv de contestație în

anulare, este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc

judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care,

ulterior, uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea

dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea

relativă, având în vedere interesul particular protejat prin norma legală, care

poate fi invocată numai de partea lezată, nu și de celelalte părți din proces

sau de instanță din oficiu. În aceste condiții, Înalta Curte va respinge, ca

nefundat, motivul de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 317

C. proc. civ.

Art. 318 C.

proc. civ., deschide calea contestației în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se are în vedere o greșeală de

ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea

unei soluții greșite, precum și pentru nepronunțarea asupra unui motiv de

recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care

sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în

contestația în anulare.

Motivul de

contestație privind eronata respingere a excepției nemotivării ambelor

recursuri este nefondat, deoarece nu se încadrează în cazurile limitativ

prevăzute de art. 318 C. proc. civ., ci urmărește îndreptarea unei greșeli de

judecată, care nu se poate îndrepta de instanța învestită cu soluționarea

contestației în anulare, ci numai de către instanțele de control judiciar, în

cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Susținerea

privind omisiunea instanței de recurs de examinare a unui motiv de recurs este

nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea

neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs,

ci fiecare motiv de nelegalitate, obligație pe care instanța de recurs și-a

îndeplinit-o.

Ceea ce se

sancționează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării

unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate și răspunsul dat acestora

comun. Neînsușirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestație,

instanța de recurs fiind îndreptățită să grupeze argumentele care i-au format

convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un

considerent comun.

Argumentele

instanței de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurenți,

neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susțineri ale recurentei

SC A.L. SRL.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 318 C. proc. civ., va respinge

contestația în anulare formulată de contestatorii SC A. SA Botoșani, G.I. și

G.M. împotriva deciziei nr. 3220 de la 12 octombrie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorii SC A. SA Botoșani, G.I. și

G.M. împotriva deciziei nr. 3220 de la 12 octombrie 2010 pronunțată de înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 martie 2011.