ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 3220 de la 12 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursurilor invocate de intimata - pârâtă SC A. SA Botoșani, a admis recursurile declarate, a casat decizia atacată și sentința nr. 1036 din 2 octombrie 2008 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. Împotriva acestei decizii, contestatorii SC A. SA, G.M. și G.I. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și, în principal, anularea în tot a recursurilor atacate, iar, în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate, invocând drept temei dispozițiile art. 317 alin. (l) pct. 1 și art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că procedura de citare a recurenților nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, iar recursul SC A.L. SRL este nemotivat, nefiind indicat nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs). Articolul 317 C. proc.

civ., are în vedere posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare numai de către partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina, pentru că numai aceasta, considerându-se vătămată în drepturile sale, are interes, făcându-se confuzie de către contestatori între existența vătămării și existența interesului de a invoca nulitatea actului. Așadar, pentru a exista motiv de contestație în anulare, este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care, ulterior, uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea relativă, având în vedere interesul particular protejat prin norma legală, care poate fi invocată numai de partea lezată, nu și de celelalte părți din proces sau de instanță din oficiu.

În aceste condiții, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, motivul de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ. Art. 318 C. proc. civ., deschide calea contestației în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se are în vedere o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, precum și pentru nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare. Motivul de contestație privind eronata respingere a excepției nemotivării ambelor recursuri este nefondat, deoarece nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 318 C. proc.

civ., ci urmărește îndreptarea unei greșeli de judecată, care nu se poate îndrepta de instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, ci numai de către instanțele de control judiciar, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Susținerea privind omisiunea instanței de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o. Ceea ce se sancționează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate și răspunsul dat acestora comun.

Neînsușirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestație, instanța de recurs fiind îndreptățită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun. Argumentele instanței de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurenți, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susțineri ale recurentei SC A.L. SRL. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 318 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii SC A. SA Botoșani, G.I. și G.M. împotriva deciziei nr. 3220 de la 12 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii SC A. SA Botoșani, G.I. și G.M. împotriva deciziei nr. 3220 de la 12 octombrie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.