ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3009/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia comercială nr. 1010 de la 9 martie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 5237/62/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, a respins recursurile declarate de pârâtele SC A. SRL și SC

C.C. SRL, cu motivarea că instanța de apel a interpretat și aplicat corect

dispozițiile legale incidente în cauză, ținând cont de clauzele contractuale

stabilite de părți prin contractele încheiate.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

C.C. SRL a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației,

casarea deciziei contestate, refacerea și administrarea expertizei, precum și

audierea expertului, invocând drept temei dispozițiile art. 317, 318 și 319 C.

proc. civ.

Înalta Curte, examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

de la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării)

și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui

motiv de recurs).

Art. 317 C. proc. civ. are în vedere

posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare

numai de către partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a

judecat pricina, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, deoarece

procedura de citare a fost legal îndeplinită cu contestatoarea.

Art. 318 C. proc. civ. deschide

calea contestației în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale numai dacă se are în vedere o greșeală de ordin procedural, de o

asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite,

precum și pentru nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru

greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de

reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.

Susținerea privind omisiunea

instanței de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată,

întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația

de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv

de nelegalitate, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o.

Ceea ce se sancționează prin această

cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs,

argumentele putând fi grupate și răspunsul dat acestora comun. Neînsușirea unui

motiv de recurs nu constituie motiv de contestație, instanța de recurs fiind

îndreptățită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde

la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun.

Argumentele instanței de recurs sunt

subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa

omisiunea de a cerceta anumite susțineri ale recurentei SC C.C. SRL.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C.C.

SRL Sânpetru împotriva Deciziei nr. 1010 de la 9 martie 2011 pronunțate de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC C.C. SRL Sânpetru împotriva Deciziei nr. 1010 de

la 9 martie 2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 octombrie 2011.