ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8533/2011

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 17 februarie

2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins

cererea de înaintare, către Curtea Constituțională, a excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, 287, 288 C. muncii, art. 74,

75, 77 din Legea nr. 168/1999 și art. 164 C. proc. civ., invocată la 27

ianuarie 2010, de recurenta-pârâtă SC R.A. S.A. B., prin lichidator judiciar

E.I. Ipurl.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs pârâta.

Prin Încheierea de

ședință din data de 15 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de

recurs a încheierii sus-menționate, formulată de pârâtă SC R.A. SA B. - prin

lichidator judiciar E.I. IPURL, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând că, la strigarea cauzei, nu a răspuns niciuna dintre părți și

că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 26

octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și să fie

cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație determinată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului, în temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 octombrie

2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că, până la data de 17 octombrie 2011, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu, de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul formulat de pârâta SC R.A. S.A. B. - prin lichidator judiciar E.I.

Ipurl - împotriva Încheierii de ședință din 17 februarie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 decembrie 2011.