ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. În motivarea acțiunii se arată că hotărârea de Guvern este nelegală întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția României cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece este o normă retroactivă, în condițiile în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, ceea ce contravine dispozițiilor art. 15 din Constituție.

A menționat reclamantul că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente. Astfel a arătat reclamantul că prin aplicarea imediată a H.G. nr. 37/2010 acesta ar fi lipsit de pensia obținută în mod legal pentru perioada în care a desfășurat funcția de controlor financiar și auditor extern la Curtea de Conturi a României. S-a susținut că H.G. nr. 737/2010 contravine și dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru că impune o privare de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate. Prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că este îndeplinită cerința cazului bine justificat, a pagubei iminente și a procedat la îndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 1248 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.M., a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea pe fond a acțiunii și a respins cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În motivarea soluției de admitere a cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, cu privire la condiția cazului bine justificat, instanța de fond a constatat că reclamantul a solicitat anularea H.G.

nr. 737/2010 invocând încălcarea art. 15 din Constituție și a art. 1 din Protocolul nr. 1, a arătat faptul că H.G. nr. 737/2010 este o normă retroactivă, critici care au creat instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, fiind îndeplinită cerința. Referitor la paguba iminentă, instanța de fond a apreciat că executarea actului este de natură a-i provoca acestuia pagube importante de ordin material prin reducerea pensiei cu mai multe procente, acest venit constituind pentru reclamant unicul mijloc de subzistență. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României. În recursul Guvernului României s-a solicitat de către recurent, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În ceea ce privește prima condiție s-a arătat în motivarea căii de atac că limitele în perimetru cărora instanța de contencios administrativ este îndrituită să se pronunțe vizează exclusiv legalitatea hotărârii de Guvern supuse controlului, prin raportare la dispozițiile primare în baza cărora hotărârea a fost emisă. Or, în speța dedusă spre soluționare în niciun caz nu s-ar putea reține existența unei „îndoieli serioase cu privire la legalitatea hotărârii”, în condițiile în care H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul expres al dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 care autoriza Guvernul să aprobe prin hotărâre metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 din lege.

În ceea ce privește cea de a doua condiție cumulativă, privind existența „pagubei iminente”, cuantumul pensiei, rezultat în urma recalculării nu constituie, în opinia recurentului, prin el însuși, un motiv suficient pentru admiterea cererii de suspendare, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât elementele și criteriile luate în considerare la recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin lege, și anume prin Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost adoptată această hotărâre. 4. Soluția instanței de recurs. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și va fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

H.G. nr. 737/2010 stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor. Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public. Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea H.G.

nr. 737/2010. În ceea ce privește cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune un tratament juridic diferit. Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurentul urmărește menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi. Nu se poate reține o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale. Prin urmare, în speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate. În ceea ce privește paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G.

nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de Guvernul României, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 1248 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2011.