ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h)

din Legea nr. 119/2010.

În motivarea acțiunii

se arată că hotărârea de Guvern este nelegală întrucât contravine atât

prevederilor art. 15 din Constituția României cât și prevederilor art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece este o normă retroactivă, în condițiile

în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în

vigoare, ceea ce contravine dispozițiilor art. 15 din Constituție.

A menționat

reclamantul că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și

necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente. Astfel a arătat

reclamantul că prin aplicarea imediată a H.G. nr. 37/2010 acesta ar fi lipsit

de pensia obținută în mod legal pentru perioada în care a desfășurat funcția de

controlor financiar și auditor extern la Curtea de Conturi a României.

S-a susținut că H.G.

nr. 737/2010 contravine și dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru că

impune o privare de proprietate discriminatorie și lipsită de

proporționalitate.

Prin raportare la

art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că este îndeplinită cerința

cazului bine justificat, a pagubei iminente și a procedat la îndeplinirea

procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul

Guvernului României.

de fond.

Prin sentința nr.

1248 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.M., a

dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea pe fond a

acțiunii și a respins cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În motivarea soluției

de admitere a cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, cu privire la condiția

cazului bine justificat, instanța de fond a constatat că reclamantul a

solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 invocând încălcarea art. 15 din

Constituție și a art. 1 din Protocolul nr. 1, a arătat faptul că H.G. nr.

737/2010 este o normă retroactivă, critici care au creat instanței o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, fiind îndeplinită

cerința.

Referitor la paguba

iminentă, instanța de fond a apreciat că executarea actului este de natură a-i

provoca acestuia pagube importante de ordin material prin reducerea pensiei cu

mai multe procente, acest venit constituind pentru reclamant unicul mijloc de

subzistență.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Guvernul României.

În recursul

Guvernului României

s-a

solicitat de către recurent, admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate și pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În ceea ce privește

prima condiție s-a arătat în motivarea căii de atac că limitele în perimetru

cărora instanța de contencios administrativ este îndrituită să se pronunțe

vizează exclusiv legalitatea hotărârii de Guvern supuse controlului, prin

raportare la dispozițiile primare în baza cărora hotărârea a fost emisă. Or, în

speța dedusă spre soluționare în niciun caz nu s-ar putea reține existența unei

„îndoieli serioase cu privire la legalitatea hotărârii”, în condițiile în care

H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul expres al dispozițiilor art. 3 alin.

(3) din Legea nr. 119/2010 care autoriza Guvernul să aprobe prin hotărâre

metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 din lege.

În ceea ce privește

cea de a doua condiție cumulativă, privind existența „pagubei iminente”,

cuantumul pensiei, rezultat în urma recalculării nu constituie, în opinia

recurentului, prin el însuși, un motiv suficient pentru admiterea cererii de

suspendare, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu

cât elementele și criteriile luate în considerare la recalculare prin metodologia

prevăzută de H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin lege, și anume prin

Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost adoptată această hotărâre.

de recurs.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și va fi admis,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

H.G. nr. 737/2010

stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale

personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor.

Actele normative care

reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia

de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai

pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se

stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului

public.

Prin metodologia de

recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din

Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în

elaborarea și adoptarea H.G. nr. 737/2010.

În ceea ce privește

cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal

magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și

de aceea se impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin

formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurentul urmărește

menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o

discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea

aceleiași legi.

Nu se poate reține o

încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la

interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră

doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept

garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate

reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități

prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a

pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din

Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea

dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în

speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai

sus invocate.

În ceea ce privește

paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui

prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult

cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută

de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele

expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul declarat de Guvernul României, va

modifica sentința atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare

formulată de reclamant ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea

celorlalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 1248 din 21 februarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2011.