ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7358/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 136 C din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții I.V.C. și U.L., precum și de pârâții Municipiul Constanța prin primar și Primarul municipiului Constanța împotriva Sentinței civile nr. 744/C din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat, cu referire la apelul reclamanților, că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că atelierul care ocupă în parte terenul din Constanța, nu este o construcție ușoară sau demontabilă, ci o construcție definitivă care a fost edificată anterior datei de 1 ianuarie 1990 și pentru care deținătorul nu trebuie să prezinte probe.

Terenul ocupat de o construcție definitivă nu poate fi considerat un teren liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001 și nu poate fi restituit în natură. Legat de apelul pârâților, s-a arătat că obligația ce a fost stabilită în sarcina acestora este corectă în condițiile în care a avut ca temei Legea nr. 247/2005. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanții au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici: Hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică pentru că, deși ambele instanțe au reținut corect împrejurările de fapt privind caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat și calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire au apreciat în mod greșit caracterul de construcție definitivă a atelierului care se află pe teren.

Raportul de expertiză efectuat în cauză nu este fundamentat pe constatări directe și proprii ale expertului tehnic, prin obiecțiunile formulate reclamanții contestând caracteristicile tehnice ale construcției. Expertul tehnic nu a descris detaliat fiecare corp de clădire și a omis să arate că cel puțin o parte din construcție este alcătuită din materiale care permit demolarea rapidă. Au fost încălcate dispozițiile pct. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin care s-a stabilit ca norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) din lege să fie interpretată în sensul că dacă se constată că o construcție a fost edificată fără autorizații legale trebuie să se emită decizie de restituire în natură persoanei îndreptățite.

2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Împrejurarea că o construcție are sau nu caracter definitiv constituie o situație de fapt, la aprecierea exclusivă a instanțelor de fond. În speță, ambele instanțe de fond au stabilit, în baza dovezilor administrate, faptul că pe terenul situat la adresa din str. Cibinului nr. 14B a fost edificată o construcție cu caracter definitiv, aparținând SC C.U. SRL, evidențiată în capitalul societății și în inventarul mijloacelor fizice ale acesteia. Obligând pârâții să propună reclamanților, pentru acest teren, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, instanțele de fond nu au nesocotit prevederile pct. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Conform acestui text, norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja edificate și în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptățite potrivit legii. Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară).

În acest ultim caz proprietarul este ținut a respecta prevederile art. 14 din lege. Întrucât nu s-a probat faptul că imobilul-construcție aflat pe terenul în litigiu a fost edificat, în anul 1971, fără autorizație - pentru a putea fi considerat a fi fost edificat ilegal - și s-a dovedit, în schimb, caracterul de construcție definitivă, instanța de recurs va reține că, prin soluția pronunțată instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză. Așadar, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I.V.C. și U.L. împotriva Deciziei nr. 136C din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.