ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7358/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Decizia nr. 136

C din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamanții I.V.C. și U.L., precum și de pârâții Municipiul

Constanța prin primar și Primarul municipiului Constanța împotriva Sentinței

civile nr. 744/C din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția

civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat, cu referire la apelul reclamanților, că

potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că atelierul care

ocupă în parte terenul din Constanța, nu este o construcție ușoară sau

demontabilă, ci o construcție definitivă care a fost edificată anterior datei

de 1 ianuarie 1990 și pentru care deținătorul nu trebuie să prezinte probe.

Terenul ocupat de o

construcție definitivă nu poate fi considerat un teren liber în accepțiunea

Legii nr. 10/2001 și nu poate fi restituit în natură.

Legat de apelul

pârâților, s-a arătat că obligația ce a fost stabilită în sarcina acestora este

corectă în condițiile în care a avut ca temei Legea nr. 247/2005.

2.1. Motive

Reclamanții au

declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:

Hotărârea instanței

de apel este nelegală și netemeinică pentru că, deși ambele instanțe au reținut

corect împrejurările de fapt privind caracterul abuziv al preluării imobilului

de către stat și calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire

au apreciat în mod greșit caracterul de construcție definitivă a atelierului

care se află pe teren.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză nu este fundamentat pe constatări directe și proprii ale

expertului tehnic, prin obiecțiunile formulate reclamanții contestând

caracteristicile tehnice ale construcției. Expertul tehnic nu a descris

detaliat fiecare corp de clădire și a omis să arate că cel puțin o parte din

construcție este alcătuită din materiale care permit demolarea rapidă.

Au fost încălcate

dispozițiile pct. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

prin care s-a stabilit ca norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) din lege să fie

interpretată în sensul că dacă se constată că o construcție a fost edificată

fără autorizații legale trebuie să se emită decizie de restituire în natură

persoanei îndreptățite.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Împrejurarea că o

construcție are sau nu caracter definitiv constituie o situație de fapt, la

aprecierea exclusivă a instanțelor de fond.

În speță, ambele

instanțe de fond au stabilit, în baza dovezilor administrate, faptul că pe

terenul situat la adresa din str. Cibinului nr. 14B a fost edificată o

construcție cu caracter definitiv, aparținând SC C.U. SRL, evidențiată în

capitalul societății și în inventarul mijloacelor fizice ale acesteia.

Obligând pârâții să

propună reclamanților, pentru acest teren, acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale, instanțele de fond nu au nesocotit prevederile pct.

10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Conform acestui

text, norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea

restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află

edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie

construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu

soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja

edificate și în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau,

după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în

natură persoanei îndreptățite potrivit legii. Se vor restitui în natură

terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile

(garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost

autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii,

numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară). În acest ultim

caz proprietarul este ținut a respecta prevederile art. 14 din lege.

Întrucât nu s-a

probat faptul că imobilul-construcție aflat pe terenul în litigiu a fost

edificat, în anul 1971, fără autorizație - pentru a putea fi considerat a fi

fost edificat ilegal - și s-a dovedit, în schimb, caracterul de construcție

definitivă, instanța de recurs va reține că, prin soluția pronunțată instanțele

de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente

în cauză.

Așadar, criticile

formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru

care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții I.V.C. și U.L. împotriva Deciziei nr. 136C din 23 iunie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.