ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5796/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

12 decembrie 2008, reclamanta P.A.A. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S.

solicitând anularea deciziei nr. 492 din 18 noiembrie 2008 emisă de pârâtă și

obligarea sa la emiterea unei noi decizii în sensul acordării despăgubirilor

astfel cum au fost solicitate prin notificarea adresată pârâtei.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că în mod nelegal, prin decizia emisă, pârâta i-a respins notificarea

prin care solicita despăgubiri la valoarea de tranzacționare actualizată pentru

acțiunile la purtător pe care le deținea la SC L. SA Bacău, fosta S.R.F.H.

Prin decizia atacată, pârâta în mod

greșit a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor după

titularii acțiunilor depuse la dosar, sens în care a arătat că este lipsită de

relevanță împrejurarea că pe titlurile menționate apăreau înscrise alte

persoane, dat fiind caracterul acțiunilor din care derivă dreptul pretins în

prezenta procedură, acțiuni la purtător.

Or, acțiunile la purtător se

transmit prin simpla tradițiune, drepturile ce-și au izvorul din această

categorie de acțiuni revenind persoanelor în posesia cărora acestea se află.

Numele celor menționați pe verso-ul

acțiunilor pretinse, indică persoanele cărora le-au fost emise inițial aceste

titluri, transmiterea lor ulterioară, prin tradițiune, nefiind condiționată de

efectuarea vreunei formalități de publicitate (consemnare titularului în

cuprinsul acestora ori în registrul acționarilor societății). Aceste cerințe

sunt necesare doar în cazul acțiunilor nominative și nu, astfel cum e cazul în

speță, a acțiunilor la purtător.

Prin sentința nr. 1196 din 2

noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea

reclamantei și a anulat decizia emisă de pârâtă care a fost obligată să emită

în favoarea reclamantei o nouă decizie de acordare a măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru cele 222 acțiuni la purtător emise de fosta S.R.F.H. Letea.

Prima instanță a reținut, în esență,

că în raport de probațiunea administrată în cauză și de prevederile pct. 31.3

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care prevăd că pentru

dovedirea calității de acționar la societăți comerciale care aveau emise

acțiuni la purtător, cum este cazul în speță, se vor depune acțiunile în

original, în cazul acestui tip de acțiuni, transmiterea dreptului de

proprietate operează prin simpla tradițiune.

Cum reclamanta a făcut dovada că

este succesoarea în drepturi a autorilor săi și că se află în posesia

acțiunilor ce fac obiectul litigiului de față, acțiuni la purtător, și în privința

cărora legea specială nu cere alte mijloace de dovadă pentru dovedirea

calității de proprietar, tribunalul a reținut temeinicia pretențiilor

solicitate prin cererea dedusă judecății.

Prin decizia nr. 43 A din 11

februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtă împotriva susmenționatei hotărâri.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate pretins în

conformitate cu exigențele impuse de legea specială - pct. 31.3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007,

acțiunile deținute - ce poartă titulatura de „acțiuni la purtător” - fiind depuse

în original la societatea pârâtă, în calitate de entitate notificată.

Este lipsită de relevanță

împrejurarea că pârâta ar fi acordat măsuri reparatorii moștenitorilor

persoanelor ce erau nominalizate pe documentele ce reprezintă acțiuni la

purtător, dreptul reclamantei impunându-se a fi evaluat prin prisma exigențelor

legale menționate, care instituie o prezumție legală absolută de acționar

titular în favoarea persoanelor care le dețin.

Nu au fost primite nici celelalte

critici privind necesitatea suplimentării probațiunii, în raport de dispoziția

legală evocată care pretinde o singură cerință, îndeplinită în cauză, și nici

pe cele privind imposibilitatea determinării cuantumului despăgubirii,

chestiune ce excede obiectului litigiului ce a vizat exclusiv calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la restituire în baza legii speciale.

Împotriva susmenționatei hotărâri a

declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care,

invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut

că reclamanta nu a făcut dovada pretinsă de dispozițiile art. 23 și art. 31 din

Legea nr. 10/2001 republicată.

S-a arătat că în mod eronat au

reținut cele două instanțe că acțiunile în baza cărora se pretind drepturi pe

temeiul legii speciale sunt acțiuni nominative și nu la purtător, numele

deținătorilor fiind menționați pe verso-ul acțiunilor, față de care reclamanta

nu face dovada calității de succesor.

Reclamanta nu a făcut nici dovada

modului de dobândire a acestora, sens în care, în conformitate cu prevederile

art. 31 din Legea nr. 10/2001, ar fi trebuit să depună înscrisuri suplimentare -

borderou, adeverință sau orice alt act care să ateste modul lor de dobândire

anterior naționalizării, deși îi revenea sarcina acestei probe.

S-a mai arătat că nu a fost depus

nici registrul cu evidența persoanelor care erau acționari la momentul

naționalizării - 11 iunie 1948, nici înscrisuri privind numărul de acțiuni

corespunzătoare capitalului social la 31 decembrie 1947 și ponderea numărului

acțiunilor autorului său în totalul acțiunilor emise de societatea comercială,

omisiune ce determină imposibilitatea stabilirii cuantumului măsurilor

reparatorii cuvenite în cadrul acestei proceduri.

Au mai învederat că au fost înregistrate

cereri și acordate măsuri reparatorii pentru aceleași acțiuni în favoarea

moștenitorilor foștilor acționari menționați pe verso-ul acestora și că soluția

instanței de fond menținută de curtea de apel este greșită și din perspectiva

obligației instituite în sarcina sa, deși potrivit textului legii speciale, are

doar obligația de a propune măsuri reparatorii și nu de a le acorda, atribut ce

aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care emite

titlul de despăgubire.

Au solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei pronunțată în apel și schimbarea sentinței tribunalului în

sensul respingerii contestației formulată de reclamantă cu consecința

menținerii deciziei emisă în procedura administrativă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 10/2001 „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la

măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin

echivalent persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea

imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod

abuziv”.

Iar potrivit art. 31 alin. (1) din

același act normativ „persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul

la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.

În interpretarea normei evocate,

legiuitorul, prin H.G. nr. 250/2007 de aprobare a normelor metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 a defalcat prin dispozițiunile pct. 31.2

și, respectiv pct. 31.3, cerințele probațiunii pentru dovedirea calității de

acționar la societățile comerciale preluate, pretinzând, în cazul societăților

comerciale care aveau emise acțiuni la purtător cerința depunerii acțiunilor în

exemplare originale. Aceasta justificat de faptul că în cazul acestui tip de

acțiuni transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tradițiune.

În acest caz, elementele de

identificare a titularului acțiunii nu se menționează în titlu. Titular al acțiunii

este posesorul ei iar drepturile aferente acțiunii aparțin și pot fi exercitate

de persoana care posedă titlul.

Or, în speță, cum cu temei au

reținut instanțele, reclamanta și-a justificat calitatea de persoană

îndreptățită în sensul legii speciale, prin depunerea acțiunilor emise de

societatea comercială preluată, SC L. SA, acțiuni la purtător, după chiar titulatura

dată acestora, caz în care corect s-a reținut îndreptățirea sa de a beneficia

de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.

Prin urmare, sunt nefondate atât

criticile privind caracterul acțiunilor menționate, ca și cele de suplimentare

a probațiunii, pretinsă de legea specială doar în cazul acțiunilor nominative

(pct. 31. 2 din H.G. nr. 250/2007), dar și cele privind limitele răspunderii

sale, care a fost dispusă în conformitate cu cerințele art. 31 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 43 A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

noiembrie 2010.