ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5796/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2008, reclamanta P.A.A. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând anularea deciziei nr. 492 din 18 noiembrie 2008 emisă de pârâtă și obligarea sa la emiterea unei noi decizii în sensul acordării despăgubirilor astfel cum au fost solicitate prin notificarea adresată pârâtei. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în mod nelegal, prin decizia emisă, pârâta i-a respins notificarea prin care solicita despăgubiri la valoarea de tranzacționare actualizată pentru acțiunile la purtător pe care le deținea la SC L. SA Bacău, fosta S.R.F.H.

Prin decizia atacată, pârâta în mod greșit a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor după titularii acțiunilor depuse la dosar, sens în care a arătat că este lipsită de relevanță împrejurarea că pe titlurile menționate apăreau înscrise alte persoane, dat fiind caracterul acțiunilor din care derivă dreptul pretins în prezenta procedură, acțiuni la purtător. Or, acțiunile la purtător se transmit prin simpla tradițiune, drepturile ce-și au izvorul din această categorie de acțiuni revenind persoanelor în posesia cărora acestea se află. Numele celor menționați pe verso-ul acțiunilor pretinse, indică persoanele cărora le-au fost emise inițial aceste titluri, transmiterea lor ulterioară, prin tradițiune, nefiind condiționată de efectuarea vreunei formalități de publicitate (consemnare titularului în cuprinsul acestora ori în registrul acționarilor societății).

Aceste cerințe sunt necesare doar în cazul acțiunilor nominative și nu, astfel cum e cazul în speță, a acțiunilor la purtător. Prin sentința nr. 1196 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia emisă de pârâtă care a fost obligată să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cele 222 acțiuni la purtător emise de fosta S.R.F.H. Letea. Prima instanță a reținut, în esență, că în raport de probațiunea administrată în cauză și de prevederile pct. 31.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care prevăd că pentru dovedirea calității de acționar la societăți comerciale care aveau emise acțiuni la purtător, cum este cazul în speță, se vor depune acțiunile în original, în cazul acestui tip de acțiuni, transmiterea dreptului de proprietate operează prin simpla tradițiune.

Cum reclamanta a făcut dovada că este succesoarea în drepturi a autorilor săi și că se află în posesia acțiunilor ce fac obiectul litigiului de față, acțiuni la purtător, și în privința cărora legea specială nu cere alte mijloace de dovadă pentru dovedirea calității de proprietar, tribunalul a reținut temeinicia pretențiilor solicitate prin cererea dedusă judecății. Prin decizia nr. 43 A din 11 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva susmenționatei hotărâri. Instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate pretins în conformitate cu exigențele impuse de legea specială - pct. 31.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, acțiunile deținute - ce poartă titulatura de „acțiuni la purtător” - fiind depuse în original la societatea pârâtă, în calitate de entitate notificată. Este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta ar fi acordat măsuri reparatorii moștenitorilor persoanelor ce erau nominalizate pe documentele ce reprezintă acțiuni la purtător, dreptul reclamantei impunându-se a fi evaluat prin prisma exigențelor legale menționate, care instituie o prezumție legală absolută de acționar titular în favoarea persoanelor care le dețin. Nu au fost primite nici celelalte critici privind necesitatea suplimentării probațiunii, în raport de dispoziția legală evocată care pretinde o singură cerință, îndeplinită în cauză, și nici pe cele privind imposibilitatea determinării cuantumului despăgubirii, chestiune ce excede obiectului litigiului ce a vizat exclusiv calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire în baza legii speciale.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut că reclamanta nu a făcut dovada pretinsă de dispozițiile art. 23 și art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată. S-a arătat că în mod eronat au reținut cele două instanțe că acțiunile în baza cărora se pretind drepturi pe temeiul legii speciale sunt acțiuni nominative și nu la purtător, numele deținătorilor fiind menționați pe verso-ul acțiunilor, față de care reclamanta nu face dovada calității de succesor. Reclamanta nu a făcut nici dovada modului de dobândire a acestora, sens în care, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001, ar fi trebuit să depună înscrisuri suplimentare - borderou, adeverință sau orice alt act care să ateste modul lor de dobândire anterior naționalizării, deși îi revenea sarcina acestei probe.

S-a mai arătat că nu a fost depus nici registrul cu evidența persoanelor care erau acționari la momentul naționalizării - 11 iunie 1948, nici înscrisuri privind numărul de acțiuni corespunzătoare capitalului social la 31 decembrie 1947 și ponderea numărului acțiunilor autorului său în totalul acțiunilor emise de societatea comercială, omisiune ce determină imposibilitatea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii cuvenite în cadrul acestei proceduri.

Au mai învederat că au fost înregistrate cereri și acordate măsuri reparatorii pentru aceleași acțiuni în favoarea moștenitorilor foștilor acționari menționați pe verso-ul acestora și că soluția instanței de fond menținută de curtea de apel este greșită și din perspectiva obligației instituite în sarcina sa, deși potrivit textului legii speciale, are doar obligația de a propune măsuri reparatorii și nu de a le acorda, atribut ce aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care emite titlul de despăgubire. Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată în apel și schimbarea sentinței tribunalului în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă cu consecința menținerii deciziei emisă în procedura administrativă.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv”. Iar potrivit art. 31 alin. (1) din același act normativ „persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”. În interpretarea normei evocate, legiuitorul, prin H.G.

nr. 250/2007 de aprobare a normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 a defalcat prin dispozițiunile pct. 31.2 și, respectiv pct. 31.3, cerințele probațiunii pentru dovedirea calității de acționar la societățile comerciale preluate, pretinzând, în cazul societăților comerciale care aveau emise acțiuni la purtător cerința depunerii acțiunilor în exemplare originale. Aceasta justificat de faptul că în cazul acestui tip de acțiuni transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tradițiune. În acest caz, elementele de identificare a titularului acțiunii nu se menționează în titlu. Titular al acțiunii este posesorul ei iar drepturile aferente acțiunii aparțin și pot fi exercitate de persoana care posedă titlul.

Or, în speță, cum cu temei au reținut instanțele, reclamanta și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale, prin depunerea acțiunilor emise de societatea comercială preluată, SC L. SA, acțiuni la purtător, după chiar titulatura dată acestora, caz în care corect s-a reținut îndreptățirea sa de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială. Prin urmare, sunt nefondate atât criticile privind caracterul acțiunilor menționate, ca și cele de suplimentare a probațiunii, pretinsă de legea specială doar în cazul acțiunilor nominative (pct. 31. 2 din H.G. nr. 250/2007), dar și cele privind limitele răspunderii sale, care a fost dispusă în conformitate cu cerințele art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 43 A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.