ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1986/2011

Deliberând asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 2515 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă,

comercială și contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul M.I. împotriva pârâtei SC P. SA grup OMV; s-au respins excepția

prematurității și excepția prescripției dreptului la acțiune prevăzută de art. 283

alin. (1) lit. e) C. muncii, s-a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima acordată cu ocazia

sărbătorilor de Crăciun aferentă anului 2004 și Paști 2005, pentru intervenția

prescripției dreptului la acțiune; a fost obligată pârâta la plata către

reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima acordată cu ocazia

sărbătorilor de Crăciun aferentă anilor 2005 și 2006 și pentru Paști aferentă

anilor 2006-2007, calculate raportat la salariul de bază mediu pe S.N.P. P. SA,

în sumă de 5.781 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta SC P. SA, membru OMV Grup.

Prin încheierea de

ședință din 26 mai 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a

Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, raportat

la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79

alin. (1) din Constituția României, constatând că nu sunt întrunite cerințele

art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin încheierea de

ședință din data de 4 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a

încheierii sus-menționate, formulată de pârâta SC P. SA – membru OMV Grup, în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea

cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

La data de 10

decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție,

Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 4 decembrie 2009,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun

act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 06 decembrie 2010, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta SC P. SA

împotriva

încheierii de ședință din data de 26

mai 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 martie 2011.