ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1934/2011

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 28

aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3777/109/2010 s-a dispus, printre

altele, menținerea stării de arest a inculpatului

E.F.V.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut, în esență, că lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul E.F.V., solicitând casarea și, în cadrul rejudecării,

revocarea măsurii arestării preventive.

S-a invocat existența unui dubiu

în ceea ce privește comiterea faptei de către inculpat, aplicarea de către

instanța de fond a unei pedepse orientată spre minim dar și faptul că nu există

riscul influențării martorilor de către inculpat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă judecății,

instanța de apel, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul E.F.V.,

a constatat, în mod corect, că temeiurile de fapt și de drept [art. 148 lit. f)

C. proc. pen.] se mențin în continuare, impunând privarea de libertate a

inculpatului.

Rezultă, din actele cauzei, că

prin sentința penală nr. 2/MF din 17 martie 2011, pronunțată de Tribunalul

Argeș s-a dispus condamnarea inculpatului E.F.V. la o pedeapsă de 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prev. de art. 20

C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că în data

de 26 septembrie 2010, fiind sub influența băuturilor alcoolice, prin

constrângere, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu victima P.M.R., în

vârstă de 13 ani.

Corelând împrejurările comiterii pretinsei

fapte - agresiunea sexuală fiind exercitată împotriva unui minor - cu

pronunțarea unei hotărâri de condamnare – în primă instanță – Înalta Curte

apreciază că există temeiurile cerute de lege, pentru menținerea, în continuare

a stării de arest a inculpatului.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul E.F.V., împotriva încheierii de ședință din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.F.V. împotriva încheierii din 28

aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3777/109/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2011.