ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1934/2011

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 28 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3777/109/2010 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului E.F.V. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul E.F.V., solicitând casarea și, în cadrul rejudecării, revocarea măsurii arestării preventive. S-a invocat existența unui dubiu în ceea ce privește comiterea faptei de către inculpat, aplicarea de către instanța de fond a unei pedepse orientată spre minim dar și faptul că nu există riscul influențării martorilor de către inculpat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauza dedusă judecății, instanța de apel, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul E.F.V., a constatat, în mod corect, că temeiurile de fapt și de drept [art. 148 lit. f) C. proc.

pen.] se mențin în continuare, impunând privarea de libertate a inculpatului. Rezultă, din actele cauzei, că prin sentința penală nr. 2/MF din 17 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș s-a dispus condamnarea inculpatului E.F.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că în data de 26 septembrie 2010, fiind sub influența băuturilor alcoolice, prin constrângere, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu victima P.M.R., în vârstă de 13 ani. Corelând împrejurările comiterii pretinsei fapte - agresiunea sexuală fiind exercitată împotriva unui minor - cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare – în primă instanță – Înalta Curte apreciază că există temeiurile cerute de lege, pentru menținerea, în continuare a stării de arest a inculpatului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.F.V., împotriva încheierii de ședință din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.F.V. împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3777/109/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.