ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 771 din 6 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 6, s-a dispus în baza art. 221 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 C. pen. condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa închisorii de 4 ani. S-a reținut astfel, că la data de 4 octombrie 2010, în jurul orei 14,45, inculpatul, în timp ce se afla în sector 6, București, în spatele blocului 9, a observat-o pe partea vătămată P.E., care era însoțită de copii săi minori, iar în momentul în care a ajuns în dreptul acesteia i-a smuls de la gât un lănțișor de aur cu medalion, după care a fugit pe o alee.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II a penală, sub nr. 21492/303/2010. Prin încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală, în dosarul nr. 21492/303/2010, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive față de inculpatul M.C. Astfel, Curtea de Apel verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., a constat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nu au intervenit elemente noi care să justifice încetarea acesteia.

S-a reținut, totodată că în cauză nu s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, inculpații fiind arestați din ianuarie 2010. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.C. fără a arăta în scris motivele de casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 februarie 2011 sub numărul 1082/1/2011. La termenul fixat pentru soluționarea recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat instanței să ia act de manifestarea de voință a inculpatului, care i-a învederat că înțelege să își retragă recursul.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Înalta Curte, constată că potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., "părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător". Până la închiderea dezbaterilor (...) oricare din părți își poate retrage apelul declarat, potrivit dispozițiilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen. Față de cele mai sus relevate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., urmează să ia act de manifestarea de voință liber exprimată de recurentul inculpat M.C., în sensul retragerii recursului formulat de inculpatul M.C.

împotriva încheierii din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 21492/303/2010 (3473/2010). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.C. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 21492/303/2010 (3473/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2011