ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1404/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1555 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P.M., împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. reprezentat prin D.G.F.P. Caraș-Severin și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 6.000 euro, echivalentă în lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale. În considerente s-a reținut că reclamantul a fost condamnat la 7 luni închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei. În aceste condiții, s-a apreciat că cererea reclamantului de acordare a daunelor morale este întemeiată, iar la stabilirea întinderii acestora s-au avut în vedere consecințele negative suferite de reclamant, atât pe plan fizic cât și psihic importanța valorii morale lezate, intensitatea cu care reclamantul a perceput consecințele vătămării.

Dându-se eficiență criteriului unei satisfacții suficiente și echitabile, cererea a fost admisă pentru suma de 6.000 euro. Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Caraș-Severin, solicitând admiterea acestuia în sensul schimbării hotărârii și respingerii acțiunii. În motivarea apelului s-a arătat că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009 deoarece sentința penală invocată, respectiv nr. 838 din 05 decembrie 1985, definitivă și executorie, nu a fost desființată, anulată sau casată ca urmare a exercitării vreunei căi extraordinare de atac. Această stare de fapt, în opinia apelantului, nu echivalează cu o condamnare și nu ar putea constitui un temei pentru acordarea despăgubirilor morale, reclamantul pretinzând că a trecut înot Fluviul Dunărea în anul 1985, pentru a ajunge în fosta R.S.F.

Iugoslavia. Suma de 6.000 euro, reprezentând despăgubiri morale reprezintă o îmbogățire fără just temei, fiind nejustificată deoarece include o doză mare de aproximare și subiectivism. S-a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii. Prin decizia civilă nr. 547/ A din 10 martie 2011 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii. În considerentele deciziei s-a reținut că motivul pentru care reclamantul nu are dreptul la despăgubiri morale în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este faptul că acest text legal, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii acesteia, a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, decizie publicată în M. Of.

nr. 761 din 15 noiembrie 2010. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței. In motivare și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei și de apreciere a probelor. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. În ce privește motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt limitativ reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În speță, recurentul nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori casare prevăzute de textul menționat anterior și nici dezvoltarea criticilor acestora nu face posibilă încadrarea, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în vreunul din motivele de recurs. Așa-zisele aspecte de nelegalitate au constat în considerații de ordin general referitoare la aprecierea probelor și exprimarea nemulțumirii față de modul de soluționare a apelului, aspecte care nu pot fi reținute drept motive de recurs. Față de cele ce preced, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva deciziei nr. 547/ A din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2012.