ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3505/2010

Asupra cererii în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Cabinetul Medical Veterinar D.D.C. a chemat în judecată A.N.S.V.S.A. Timiș,

solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 523.841,68 lei reprezentând

contravaloarea prestării serviciilor de identificare și crotalizare animale pe

perioada ianuarie-decembrie 2008.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că

prin contractul nr. 1485 din 14 ianuarie 2005 a convenit cu pârâta prestarea serviciilor de identificare și crotalizare animale în circumscripția

sanitar-veterinară Gătaia. S-a menționat că în executarea convenției de mai

sus, urmare a onorării obligațiilor contractuale asumate, a întocmit lunar

decontul justificativ cuprinzând denumirea activității efectuate, numărul de

capete identificate și crotalizate, tariful/cap de animal, valoarea în lei a

serviciului efectuat, total valoare servicii prestate pe luna de referință. S-a

mai arătat că după momentul însușirii confirmării serviciilor în cauză de către

reprezentanții în teritoriu ai pârâtei prin semnătura directorului executiv, a

directorului adjunct veterinar și a directorului economic al D.S.V.S.A. Timiș a

procedat la întocmirea facturilor.

S-a precizat că între valoarea

specificată în decontul justificativ lunar și valoarea facturată pe luna de

referință în cazul fiecărui decont justificativ și factură, există o

concordanță deplină, factura cuprinzând suma înserată în documentul

justificativ, la care se adaugă TVA.

S-a mai arătat că în executarea

obligațiilor contractuale asumate în vederea recuperării creanței de plată a

prețului serviciilor prestate, a remis pârâtei o serie de facturi pentru suma

de 548.543,74 lei.

Din valoarea totală a acestor facturi au fost

efectuate două plăți: 19.569,06 lei achitați la data de 16 septembrie 2008 și

5.133,00 lei achitați la data d 28 ianuarie 2009, sume reprezentând circa 5%

din obligațiile de plată ale pârâtei.

S-a mai învederat faptul că, în cauză, creanța

este certă, lichidă și exigibilă și că sunt incidente dispozițiile art. 5 alin.

(3) din O.U.G. nr. 119/2007 completată și modificată de Legea nr. 118/2008

coroborate cu dispozițiile art. 969-970 și art. 1073 C. civ., Legea nr. 554/2004

, art. 1 din O.U.G. nr. 113/2002.

Prin întâmpinare A.N.S.V. a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive raportat la faptul că facturile au fost

emise pe numele D.S.V.S.A. Timiș.

Pe fond, A.N.S.V.S.A. a solicitat respingerea

cererii ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 din

O.U.G. nr. 119/2007.

Pârâta D.S.V.S.A. Timiș a formulat, de asemenea,

întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de

faptul că nu este parte contractantă a contractului nr. 1485 din 14 ianuarie

2009.

Reclamantul a depus la dosar completare de

acțiune la cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, solicitând obligarea pârâtelor

la plata sumei de 523.841,68 lei reprezentând contravaloarea prestării

serviciilor de identificare și crotalizare animale, pe perioada

martie-decembrie 2008, precum și a dobânzilor legale aferente acestora.

La rândul său D.S.V.S.A. Timiș a răspuns la

completarea de acțiune invocând excepția inadmisibilității acțiunii pentru

neefectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 401 din 25 noiembrie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V. precum și excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

A admis acțiunea astfel cum a fost precizată de

reclamantul Cabinetul medical veterinar D.D.C. și a obligat pârâtele să achite

reclamantului suma de 517.832,89 lei reprezentând contravaloarea prestării

serviciilor de identificare și crotalizare animale aferente perioadei

martie-decembrie 2008 sumă la care se calculează dobânda legală, de la data

scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a sumei, în termen de 20

de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe de plată.

A obligat pârâtele la plata către reclamant a

sumei de 4.320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu

avocat și taxa judiciară de timbru de timbru.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității

procesuale a A.N.S.V. este neîntemeiată față de împrejurarea că perfectarea

contractului nr. 1485/A.N.S.V.S.A. din 14 ianuarie 2005 care reprezintă temeiul

prestării serviciilor ce fac obiectul litigiului, a avut loc între reclamant și

pârâta A.N.S.V.S.A. În contractul menționat, la art. 6, se prevede expres că

pârâta A.N.S.V.S.A. se obligă să plătească reclamantului (contractului) prețul

convenit la termenele menționate.

Curtea a respins și excepția lipsei calității

procesuale pasive a D.S.V.S.A. Timiș față de împrejurarea că această pârâtă a

semnat prin reprezentanții săi legali deconturile justificative emise de către

reclamant care constată prestarea în concret a serviciilor contractuale.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității

acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant,

Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, în raport cu dispozițiile

exprese ale art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 119/2007.

Pe fondul cererii prima instanță a reținut că

aceasta este întemeiată, din actele depuse la dosar rezultând fără tăgadă că

pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de a achita contravaloarea serviciilor

prestate de către reclamant în beneficiul acestora.

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, respectiv

creanța să fie certă, lichidă și exigibilă precum și faptul că obligația de

plată este constatată atât prin contractul intervenit între părți, facturile

emise de către reclamant acceptate de către reprezentantul legal al debitoarei.

Instanța de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a

formulat cerere în anulare a sentinței de către A.N.S.V.S.A.

În motivarea cererii s-a invocat

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara privind

soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței de plată, excepția lipsei calității

procesuale pasive și de asemenea au fost formulate critici pe fondul

pretențiilor.

Prin întâmpinare, Cabinetul medical

veterinar D.D.C. a susținut excepția necompetenței materiale a Înalte Curți de

Casație și Justiție în soluționarea cererii având ca obiect acțiunea în anulare

a sentinței.

Înalta Curte, în baza art. 137 C.

proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale, constată:

Prin sentința nr. 402 din 25 noiembrie

2009 Curtea de Apel Timișoara a admis cererea de ordonanță de plată formulată

de creditorul Cabinetul medical veterinar D.D.C.

Cadrul procesual al soluționării

acestei cereri este reprezentat de O.U.G. nr. 119/2007.

Potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 119/2007,

împotriva Ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în

termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.

Același text reglementează în alin.

(2) competența materială de soluționare a cererii în anulare.

Astfel, textul dispune că cererea în

anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului în

primă instanță.

În cauza prezentă, cererea

creditorului pentru emiterea ordonanței de plată s-a soluționat de către Curtea

de Apel Timișoara, în considerarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007.

În baza art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr.

119/2007 cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un

contract de achiziție publică sau concesiune de lucrări publice sau servicii se

depune la instanța de contencios administrativ competentă.

Curtea de Apel Timișoara s-a

considerat competentă să soluționeze cererea, astfel că prin aplicarea art. 13 alin.

(2) din O.U.G. nr. 119/2007 această instanță este competentă să soluționeze

cererea în anulare.

În cadrul soluționării cererii în

anulare, judecătorul învestit va proceda la analiza excepțiilor invocate, care

nu pot fi analizate în cadrul procesual al recursului din moment ce legiuitorul

a reglementat o cale specială de cenzură a hotărârii privind ordonanța de

plată.

În consecință, excepția

necompetenței materiale în soluționarea cererii în anulare este fondată, urmând

a fi admisă.

Se va trimite cauza spre competentă

soluționare la Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 iunie

2010.