ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3146/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sector 5 București, reclamanta SC „F.C.” SRL, a solicitat emiterea

unei ordonanțe de plată împotriva pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării

Durabile, pentru suma de 83.300 RON, cu titlu de capital, precum și penalități

contractuale de 0,1% din debitul neplătit și dobândă la suma compusă din rata

de referință a BNR, calculată începând cu 18 octombrie 2008 și până la plata

efectivă a debitului.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în baza contractului de lucrări din 16 iunie 2008 și a

actului adițional din 29 septembrie 2008, a fost emisă factura din 14 octombrie

2008, în valoare de 83.300 RON, neachitată.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a invocat excepția tardivității procedurii prealabile

(notificării).

Judecătoria

sectorului 5 București, prin Sentința civilă nr. 7869 din 2 decembrie 2009, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

a cauzei la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

instanțe

Prin Sentința nr.

1753 din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității procedurii prealabile

invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamantă.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 7 alin.

(6) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca

obiect contracte administrative, trebuie făcută în termen de 6 luni de la data

încălcării obligației contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea

contractului.

În cauză, reclamanta

a înregistrat la data de 08 mai 2009 o notificare cu nr. X, prin care a somat

pârâtul la plata contravalorii facturii din 14 octombrie 2008, iar termenul de

6 luni începe să curgă la 3 zile de la data emiterii facturii din 14 octombrie

2008, invocată și de reclamantă prin acțiune.

Concluzionând, prima

instanță a reținut că reclamanta a depășit termenul legal de 6 luni în privința

formulării plângerii prealabile, având în vedere că acest termen a început să

curgă la 17 octombrie 2008, iar acțiunea/notificarea a fost înregistrată la 8

mai 2009.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC „F.C.” SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 punctul 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, apreciindu-se eronat că acțiunea este

inadmisibilă ca urmare a admiterii excepției tardivității procedurii prealabile.

Astfel,

recurenta-reclamantă a susținut că, în cauză, termenul de prescripție de 6 luni

pentru îndeplinirea procedurii plângerii prealabile începe să curgă la 17

noiembrie 2008, când se împlinește termenul de soluționare a cererii sale de

plată a sumelor datorate, în sensul întocmirii și semnării procesului-verbal de

recepție, condiție prealabilă a îndeplinirii obligației de plată, obligația de

întocmire a acestui act constituind o obligație contractuală, caz în care

termenul de 6 luni se împlinește la 17 mai 2009.

Or, în speță,

procedura plângerii prealabile a fost îndeplinită cu scrisoarea recomandată din

6 mai 2009.

Totodată, recurenta a

invocat prevederile pct. 16.5 din contract, susținând că nu s-a făcut dovada la

ce dată a fost acceptată situația de plată de către intimat și faptul că

potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 cursul

prescripției a fost suspendat pe toată perioada de la data depunerii facturii

și până în prezent, dată fiind persistența crizei.

În concluzie, recurenta-reclamantă

a susținut că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, conform art. 129 C.

proc. civ.

intimatului-pârât

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu

prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte reține că

soluția atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a primei

instanțe.

fapt și de drept relevante

Obiectul acțiunii îl

reprezintă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, formulată în temeiul

prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 și în temeiul unei facturi emise în executarea

Contractului de lucrări din 16 iunie 2008 și a actului adițional din 29

septembrie 2008, încheiate de părți în procedura specială reglementată de

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, pentru

obligarea debitorului la plata sumei de 83.300 RON, neachitată, cu titlu de

capital, penalități contractuale și dobândă.

Potrivit art. 286

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție

publică, a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 278/2010, (art. 286 alin. (1

1

) fiind abrogat)

„procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea

prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind

executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea

unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă

instanță de către secția de comercială a tribunalului în circumscripția căruia

se află sediul autorității contractante.”

În raport de obiectul

cererii care vizează executarea unui contract de achiziții publice, Înalta

Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din

O.U.G. nr. 34/2006, modificată prin Legea nr. 278/2010. Având în vedere aceste

dispoziții și faptul că normele de competență materială sunt de ordine publică,

litigiul cade în competența materială, dar și teritorială, a secției comerciale

a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității

contractante.

Așadar, competența

curții de apel, secția contencios administrativ și fiscal de a judeca în primă

instanță este stabilită exclusiv litigiilor privind procedura de atribuire a

contractelor de achiziții publice, nu și celor legate de executarea

contractelor de achiziție publică, cum este și litigiul de față.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată

și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC F.C. SRL împotriva Sentinței nr. 1753 din 19 aprilie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București,

secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN