ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 27 ianuarie

2011 Tribunalul Tulcea în temeiul art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul A.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o durată de 2 ani (fapta din decembrie 2007). În temeiul art. 329

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul

A.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani (fapta din aprilie

2008). în temeiul art. 180 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul A.M. la o pedeapsă

de 3 luni închisoare (fapta din 21 ianuarie 2009).

În temeiul

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În conformitate

cu art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul

art. 118 lit. e) C. pen. și art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpat

suma de 5.227 euro.

A înlăturat

măsura indisponibilizării autoturismului marca D., ridicat de la inculpat și lăsat

în custodia victimei.

În baza

art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ. a admis în parte pretențiile

părții civile P.V.F. A obligat inculpatul să plătească părții civile P.V.F. suma

de 5.000 RON reprezentând daune morale.

În temeiul

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

Instanța de

fond a reținut că partea vătămată P.V.F. din localitatea S.N., comuna M.B., județul

Tulcea, lucra în luna septembrie 2007, ca ospătar într-un restaurant din orașul

B., unde l-a cunoscut ca și client pe inculpatul A.M. Până atunci, P.V.F. a avut

o legătură de concubinaj cu numitul G.N., care a durat aproximativ 4 ani, din conviețuirea

lor rezultând și un copil, respectiv minora G.I.A., în vârstă de 4 ani.

În zilele în

care partea vătămată lucra la restaurant, o lăsa pe minoră în grija mamei sale,

care la rândul său lucra ca menajeră în locuința inculpatului, din orașul B., luând-o

uneori și pe copilă cu ea. Astfel, într-o seară, după terminarea programului, partea

vătămată P.V.F., dorind să-și recupereze copilul, s-a interesat unde locuiește inculpatul,

fiind îndrumată la locuința de pe str. V.L., unde inculpatul a poftit-o în casă

la o cafea, spunându-i că mama sa nu mai este acolo, iar soția lui este plecată

în Spania, la muncă. Inculpatul a insistat ca partea vătămată să rămână, motivând

că o va petrece. Și în zilele următoare, inculpatul a invitat-o pe P.V.F. la locuința

sa, relația lor devenind astfel mai apropiată, implicând și întreținerea de relații

sexuale. Această situație a durat până la sfârșitul lunii noiembrie 2007, când s-a

întors la domiciliu concubina inculpatului, numita T.L.R.

În una din zile,

partea vătămată P.V.F. a fost invitată la locuința inculpatului și i s-a propus

plecarea împreună cu A.M. în Anglia, unde acesta urma să-i aranjeze un loc de muncă,

într-o florărie. Inițial, P.V.F. a refuzat, motivând că nu are cu cine să-și lase

copilul, dar concubina inculpatului s-a oferit să îl ia ea, urmând ca la întoarcerea

din Anglia să-i plătească o anumită sumă pentru creșterea și îngrijirea acestuia.

În aceste condiții,

în luna decembrie 2007, P.V.F. s-a hotărât să plece cu inculpatul în Anglia și,

în acest context, cei doi s-au deplasat mai întâi în Constanța unde inculpatul,

pe cheltuiala sa, i-a cumpărat o pereche de blugi, o geacă, o pereche de adidași,

lenjerie intimă și alte bunuri necesare deplasării, preocupându-se totodată și de

procurarea biletelor de avion.

Astfel, cei

doi au ajuns în localitatea L. din Anglia, cazându-se într-un imobil în care mai

locuiau două fete și doi bărbați, toți români, despre care P.V. a susținut că nu-și

amintește cum se numesc.

Întrebându-l

pe A.M. când poate să înceapă munca, acesta i-a spus că trebuie să mai aștepte,

iar într-o seară, când se afla în camera celor două fete, partea vătămată a observat

că acestea, la plecare, își puneau în poșetă mai multe prezervative și lenjerie

intimă, dându-și seama că ceva nu este în regulă, mai ales că între timp aflase

că acestea lucrează la un salon de masaj. Chestionându-l pe inculpat despre toate

aceste aspecte, acesta i-au răspuns că va trebui să lucreze în același salon de

masaj pentru a-i putea plăti cheltuielile pe care le-a făcut cu deplasarea în Anglia.

în plus, victima a susținut că a acceptat să se prostitueze în clubul de noapte

întrucât inculpatul i-a sugerat să se gândească bine dacă mai vrea să-și mai vadă

copilul. Conform declarației victimei, în clubul respectiv lucrau aproximativ 20

de fete, printre care și trei românce, fiind instruită asupra programului și a manierei

în care trebuie să se poarte, să vorbească pentru a-și racola clienții. Astfel,

a practicat prostituția aproximativ 70 de zile, timp în care i-a predat zilnic lui

A.M. sume cuprinse între 100-580 de lire sterline, iar atunci când îi aducea sume

modice, era agresată fizic și verbal de inculpat. A mai precizat victima că o parte

din banii astfel obținuți, inculpatul i-a trimis în țară concubinei sale T.L.R.

prin sistemul Western-Union.

În luna februarie

2008, P.V.F. și inculpatul A.M. s-au întors în țară, victima rămânând să locuiască

cu inculpatul în imobilul acestuia din orașul B.. Inculpatul și soția acestuia i-au

înmânat părții vătămate suma de 900 euro spunând că aceștia erau o parte din banii

care i se cuveneau pentru cât a muncit în Anglia, din sumele cuvenite fiind reținută

suma de 1.600 euro pe care partea vătămată îi datora pentru creșterea și îngrijirea

copilului său. În locuința inculpatului, partea vătămată a rămas până la sosirea

tatălui său, iar apoi, luându-și copilul a revenit în casa părintească cu intenția

de a rupe orice legătură atât cu inculpatul, cât și cu T.L.R.. Cu toate acestea,

partea vătămată a susținut că în perioada februarie - martie 2008, era contactată

telefonic în mod frecvent de către inculpat, care îi cerea să nu se împace cu concubinul

său G.N. și să meargă din nou în Anglia.

În luna aprilie

2008, partea vătămată a susținut că a fost oprită pe o stradă din localitatea S.N.

de către inculpatul A.M., care a coborât dintr-un autoturism. Acesta a lovit-o și

a urcat-o cu forța în mașină, ducând-o pe câmp în zona localității Zebil, unde a

amenințat-o că o va omorî dacă nu renunță la relația cu G.N. și dacă nu pleacă cu

el în Anglia. Partea vătămată a motivat că nu poate pleca din țară neavând actul

de identitate, care se află la tatăl său. în aceste condiții, inculpatul a condus-o

la organele de politie, a obligat-o să dea o declarație în acest sens și, în cele

din urmă, a recuperat cartea de identitate a victimei dintr-un magazin din localitatea

S.N., unde victima avea o datorie de 100 RON, aceasta fiind achitată de inculpat.

P.V.F. a fost

condusă în municipiul Constanța împreună cu copilul său, însoțită de inculpat și

concubina acestuia T.L.R., de aici, inculpatul și victima s-au deplasat din nou

în Anglia, în aceeași localitate Lester, cazându-se în același imobil în care au

locuit din luna aprilie până în luna decembrie 2008, perioadă în care victima a

fost constrânsă, prin amenințări și violențe fizice să se prostitueze în aceeași

manieră, predându-i zilnic inculpatului sume cuprinse între 200-250 lire sterline.

La începutul

lunii decembrie 2009, cei doi au hotărât să se întoarcă în tară, iar din banii obținuți

din practicarea prostituției, inculpatul i-a cumpărat victimei un autoturism marca

D., autoturism pentru care a plătit suma de 400 lire sterline. Cu acest autoturism,

cei doi au revenit în România și la 22 decembrie 2008 inculpatul a mai depus pe

numele victimei la Banca T. din B. suma de 8.000 RON, spunându-i că aceștia sunt

banii ce i se cuvin, iar autoturismul i-l va preda mai târziu. În cursul urmării

penale, acest autoturism a fost ridicat de la inculpat și lăsat în custodia victimei

până la soluționarea definitivă a cauzei.

Revenind în

țară, partea vătămată P.V.F. a reluat relația cu fostul său concubin G.N., locuind

la acesta împreună cu minora I.A.. Deși partea vătămată dorea să rupă orice legătură

cu inculpatul, acesta o contacta telefonic, o urmărea și o amenința încercând să

o determine să se întoarcă la el. Toate acesta au culminat în ziua de 21 ianuarie

2009, când P.V.F. cu G.N. s-au deplasat la dispensarul din localitatea S.N., împreună

cu minora, pentru ca aceasta din urmă să fie consultată de medic. Aici, inculpatul

a urmărit-o și a agresat-o fizic, trăgând-o de păr, încercând să o scoată din dispensar.

Numai intervenția medicului de serviciu, a asistentelor și a persoanelor ce se aflau

în dispensar l-a determinat pe inculpat să renunțe la agresiune.

În raport de

probatoriul administrat în cauză, dar și de prevederile deciziei din 19 martie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care admițându-se recursul în interesul

legii, s-a stabilit că distincția dintre infracțiunea de proxenetism și aceea de

trafic de persoane este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări,

respectiv de valoarea socială diferită protejată - prin încheierea din 30 noiembrie

2010 Tribunalul Tulcea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului

A.M. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru care a fost trimis

în judecată, în două infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (2)

tezele

I

și

II

C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și o

infracțiune de loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

A constatat

instanța de fond în ceea ce privește existența faptei de lovire și vinovăția inculpatului

că aceasta rezultă fără nici un dubiu din declarațiile părții vătămate și ale martorilor

G.N., A.D., L.G. din cursul cercetării judecătorești, dar și în cursul urmăririi

penale, cu precizarea că martora A.D., în mod evident a încercat să denatureze adevărul

atunci când a fost audiată în fața instanței. Dimpotrivă, declarația dată de aceasta

în cursul urmăririi penale, se coroborează cu declarațiile celorlalți martori și

cu declarațiile părții vătămate, dar și cu declarațiile tatălui părții vătămate,

date în cursul urmăririi penale.

Faptul că în

cursul cercetării judecătorești s-a urmărit și s-a reușit influențarea unor martori

rezultă în mod evident din compararea declarației olografe dată de tatăl părții

vătămate, martorul P.P. în cursul urmăririi penale și cele date în fața instanțelor

de judecată în cursul cercetării, acestea din urmă neputând a fi avute în vedere

deoarece sunt nesincere.

S-a reținut

că fapta inculpatului A.M. care la data de 21 ianuarie 2009, a urmărit-o pe partea

vătămată P.V.F. aplicându-i, cu intenție directă, mai multe lovituri, în dispensarul

localității S.N., comuna M.B., județul Tulcea, cauzându-i astfel suferințe fizice,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 180 alin.

(1) C. pen.

Relativ la celelalte

fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța de fond a constatat

că nu există probe certe cu privire la constrângerile exercitate de acesta pentru

a o determina pe P.V.F. să îl însoțească în Anglia, pentru a practica prostituția.

Chiar declarațiile părții vătămate nu au fost neechivoce sub acest aspect, mai ales

că aceasta a acceptat să îl însoțească în Anglia și a doua oară, în luna aprilie

și verbale nu rezultă decât din declarațiile unor martori, care nu au perceput în

mod direct comportamentul inculpatului, ci au aflat din relatările părții vătămate.

Nici motivul violențelor din 21 ianuarie 2009 nu a putut fi stabilit, din declarațiile

martorei T.L. rezultând că inculpatul nu era de acord cu împăcarea părții vătămate

cu fostul său concubin. Această situație a justificat aplicarea prevederilor

art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru

care a fost trimis în judecată A.M. prin încheierea din 30 noiembrie 2010.

Din examinarea

conjugată a probelor administrate în cauză, instanță a constatat că poate fi reținută,

fără nici un dubiu, existența infracțiunilor de proxenetism prevăzută de art. 329

alin. (2) C. pen. și vinovăția inculpatului.

Elementele de

fapt rezultate din probatoriul administrat dovedesc faptul că, în decembrie 2007,

inculpatul a recrutat-o pe P.V.F. și, după ce i-a cumpărat mai multe obiecte de

îmbrăcăminte și încălțăminte necesare, s-a deplasat cu aceasta în orașul L. din

Anglia, în scopul obținerii de foloase prin practicarea prostituției. Astfel, inculpatul

a cazat-o pe P.V.F. într-un imobil în care locuiau alte două românce, care făceau

același lucru într-un „salon de masaj". P.V.F. a practicat prostituția aproximativ

70 de zile, până în februarie 2008, sumele obținute predându-le zilnic inculpatului.

În aprilie 2008,

inculpatul din nou a racolat-o pe P.V.F. și în aceeași manieră, s-a deplasat cu

acesta în Anglia, în localitatea L., unde partea vătămată a practicat prostituția

până în decembrie 2008, deci aproximativ 7 luni, iar banii obținuți i-a predat inculpatului.

S-a reținut

de către instanța de fond că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

a două infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., neexistând

temeiuri pentru a se putea considera că în aprilie 2008 inculpatul a acționat în

baza aceleași rezoluții infracționale.

Cu privire la

banii dobândiți de inculpat, s-a constatat că suma exactă nu poate fi stabilită

deoarece nici partea vătămată nu a ținut o evidență și nu a putut preciza cât i-a

predat inculpatului zilnic. Totuși, din actele existente în dosarul de urmărire

penală, rezultă că inculpatul a trimis în țară prin sistemul Western-Union diferite

sume de bani, care însumează 5.227 euro.

La individualizarea

pedepselor, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al

faptelor comise de inculpat, modul concret de săvârșire, urmările acestora și atitudinea

inculpatului în cursul procesului penal, faptul că este recidivist, nu a manifestat

regret și a încercat denaturarea adevărului.

Referitor la

pretențiile civile formulate de P.V.F., instanța a apreciat ca fiind întemeiate

în parte, deoarece suma pretinsă este exagerată. Fără inițiativa și contribuția

concretă a inculpatului, P.V.F. nu s-ar fi deplasat în Anglia pentru a practica

prostituția. Faptele inculpatului au adus în viața părții vătămate, experiențe neplăcute

care au marcat-o iremediabil. La acestea se adaugă suferințele cauzate prin fapta

de lovire din 21 ianuarie și împreună justifică obligarea inculpatului la plata

unei despăgubiri morale în sumă de 5.000 RON.

Împotriva sentinței

penale nr. 33 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea a declarat apel

inculpatul A.M. și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, cu motivarea că

din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăția sa.

Prin decizia

penală nr. 49/P din 19 aprilie 2011 Curtea de Apel Constanța în baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul A.M., în baza

art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și,

rejudecând a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul A.M.

către partea civilă P.V.F. de la suma de 5.000 RON la suma de 500 RON. A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. în baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

A reținut instanța

de apel că prima instanță a analizat în mod coroborat mijloacele de probă administrate

în cauză, stabilind o stare de fapt ce corespunde probelor administrate, în sensul

că inculpatul A.M. a racolat-o pe partea vătămată P.V.F. în luna decembrie 2007,

în vederea practicării prostituției în Anglia, astfel că cei doi s-au deplasat cu

avionul, ajungând în localitatea L. din Anglia (denumirea corectă a localității

de destinație rezultă din înscrisurile privind contul bancar al părții vătămate),

unde au locuit împreună, într-o locuință cunoscută de inculpat. Pe perioada șederii

în Anglia, timp de 70 zile, partea vătămată a practicat prostituția într-un club,

iar sumele de bani obținute le preda inculpatului A.M.

De asemenea

a mai reținut că suportul probator în dovedirea vinovăției inculpatului privind

racolarea părții vătămate, în vederea practicării prostituției, se bazează în principal

pe declarațiile părții vătămate, dar condițiile în care s-a desfășurat activitatea

infracțională, locul unde partea vătămată a practicat prostituția - Anglia - justifică

imposibilitatea de identificare a unor persoane care să relateze în mod direct despre

activitatea desfășurată de partea vătămată în Anglia și contribuția avută de inculpat.

Trebuie avut în vedere că practicarea prostituției în Anglia de partea vătămată

și obținerea de foloase materiale de către inculpat din această activitate sunt

susținute în mod direct de declarațiile părții vătămate P.V.F.. Cu toate acestea,

declarațiile părții vătămate cuprind referiri la diferite momente ale relației cu

inculpatul A.M., plecând de la prima deplasare în Anglia, revenirea în țară în februarie

2008 și continuând cu a doua deplasare în perioada aprilie 2008 - decembrie 2008,

dar și încercarea inculpatului de a o determină să plece din nou în Anglia în luna

ianuarie 2009, iar parte din susținerile părții vătămate sunt confirmate de celelalte

mijloace de probă administrate în cauză, context în care este justificată și reținerea

altor împrejurări din cuprinsul declarațiilor părții vătămate, din care rezultă

activitatea de racolare desfășurată de inculpat, dar și obținerea de foloase materiale

din practicarea prostituției de către partea vătămată.

A apreciat instanța

de apel că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, care a

racolat partea vătămată în vederea practicării prostituției, activitatea de pe urma

căreia inculpatul a obținut sume de bani, iar referitor la încadrarea juridică,

întrucât inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituției de partea

vătămată, ar fi trebuie reținut și aliniatul 1 al art. 329 C. pen., dar, în considerarea

dispozițiilor art. 372 C. proc. pen., nu se poate agrava situația inculpatului în

propria cale de atac prin reținerea și a unei alte modalități de comitere a faptei.

A mai constatat

că fapta de lovire a părții vătămate în data de 21 ianuarie 2009 este dovedită cu

certitudine prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor G.N., A.D., L.G..

Deși partea vătămată nu a prezentat un certificat medico-legal, din declarațiile

menționate rezultă că inculpatul a agresat partea vătămată de o manieră care să

îi producă suferințe fizice. Pentru oprirea inculpatului a fost necesară intervenția

mai multor persoane aflate în cabinetul medical, martorului L.G. fiindu-i ruptă

borseta și spart telefonul mobil; acest martor a declarat că partea vătămată era

căzută la podea, când era lovită de inculpat, în aceste condiții, loviturile aplicate

părții vătămate i-au cauzat în mod vădit suferințe fizice, fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

A mai reținut

instanța de apel că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.M. prima

instanță a dat o eficiență corespunzătoare criteriilor generale prev. de art. 72

C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările de comitere

a faptelor, urmările produse, forma de vinovăție, limitele speciale de pedeapsă,

persoana inculpatului, apreciind că pedepsele stabilite de prima instanță sunt în

măsură să asigure realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, motiv pentru care

nu se constată neregularități în procesul de individualizare a pedepselor stabilite

inculpatului, care să impună reducerea pedepselor.

Sub aspectul

laturii civile, a constatat că partea vătămată P.V.F. este îndreptățită la acordarea

daunelor morale exclusiv prin raportare la infracțiunea de lovire sau alte violențe

prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., motivat de suferințele fizice cauzate prin

acțiunea de lovire exercitată de inculpat în data de 21 ianuarie 2009 și a redus

astfel cuantumul daunelor morale la 500 RON.

Împotriva deciziei

instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M. și temeiul

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit a) C. proc. pen. având în vedere că

întreg materialul probator se bazează pe declarațiile părții vătămate, aceasta fiind

singura proba din dosar.

În subsidiar,

în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. a solicitat reducerea pedepsei, arătând că pedeapsa aplicată este prea mare

în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de modul concret de săvârșire

a faptei, astfel încât nu au fost identificate elemente care să justifice aplicarea

unei pedepse așa de mare. A solicitat aplicarea unei pedepse orientată spre minimul

special prevăzut de lege.

A mai invocat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. cu privire

la greșita aplicare a legii, în sensul că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei

de 5.227 euro, întrucât nu s-a făcut dovada că acei bani proveneau din prostituția

părții vătămate.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și

din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod,

Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul A.M. este nefondat pentru

următoarele considerente:

Cu privire la

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care

inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat

la art. 10 lit a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că prima instanță și instanța

de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt,

făcând și o corespunzătoare încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpat.

Faptele inculpatului

A.M. constând în aceea că prin promisiuni mincinoase a racolat-o pe partea vătămată

P.V.F. în luna decembrie 2007 și ulterior în aprilie 2008 în vederea practicării

prostituției în Anglia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism

sub forma prev de art. 329 C. pen., astfel cum în mod corect au reținut instanța

de fond și instanța de apel.

Astfel, din

materialul probator administrat, rezultă situația de fapt așa cum a fost reținută

de ambele instanțe, respectiv din declarațiile părții vătămate P.V.F., și declarațiile

martorilor P.P., G.N., care a declarat „ P.V. mi-a spus ce a făcut în Anglia, mai

exact mi-a explicat că a fost obligată de inculpatul A.M. să se prostitueze, mi-a

spus că a fost amenințată de inculpat în sensul că dacă nu merge îi va face rău

copilului", D.C., L.G., Ț.P., rezultă că faptele săvârșite de inculpat întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen.

Într-adevăr, suportul probator în dovedirea vinovăției inculpatului se bazează în

principal pe declarațiile părții vătămate, martorii nepercepând în mod direct situația

de fapt decât infracțiunea de loviri, dar în ceea ce privește conținutul constitutiv

al infracțiunii de proxenetism, rezultă elementul material al acestei infracțiuni

din mijloace de probă administrate. Astfel, activitatea de racolare desfășurată

de inculpat, este dovedită prin atitudinea acestuia față de partea vătămată, respectiv

inculpatul pe cheltuiala sa i-a cumpărat părții vătămate diferite obiecte de îmbrăcăminte,

biletele de avion, preocupându-se de copilul părții vătămate care a rămas în grija

concubinei inculpatului, dar și obținerea de foloase materiale din practicarea prostituției

de către partea vătămată, inculpatul trimițând suma de 5.227 euro în țară, acesta

neaducând dovezi că ar fi obținut licit această sumă de bani.

Totodată, incidentul

din data de 21 ianuarie 2009, când inculpatul a agresat fizic partea vătămată, martora

A.D. a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul susținea în cursul incidentului

că tot o va lua pe partea vătămată, care reluase relația sa cu concubinul G.N.,

ce demonstrează constrângerea fizică și psihică a părții vătămate de către inculpat,

spunând că tot o va lua pe P.V.F., pentru că îi datora niște bani

Înalta

Curte constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului astfel cum a fost

solicitată de apărare, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat

la art. 10 lit a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există și nici nu este aplicabil

în speță principiul in dubio pro reo, având în vedere întreg materialul probator

administrat în cauză, din care rezultă activitatea inculpatului de racolare a părții

vătămate în vederea practicării prostituției, activitatea de pe urma căreia inculpatul

a obținut sume de bani, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

Cu privire la

cazul de casare prev de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte

constată că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța

de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere

și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit

art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială

a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului

și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de

fond prin hotărârea pronunțată a contopit pedepsele aplicate și a dispus aplicarea

unei pedepse de 5 ani închisoare, avându-se în vedere cele două infracțiuni de proxenetism

prev de art. 329 alin. (2) C. pen., infracțiunea de loviri prev de art. 180

alin. (1) C. pen., cât și faptul că inculpatul este recidivist având patru condamnări

la pedepse cu închisoare pentru diferite infracțiuni, conform fișei de cazier, fiind

reținute în sarcina sa dispozițiile art. 37 lit b) C. pen.

Astfel, Înalta

Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, și pedeapsa

de 5 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile

art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare

și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată

față de dispozițiile mai sus menționate.

Înalta

Curte constată că faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol

social, scopul urmărit de inculpat a fost acela de a obține foloase materiale din

activitatea prestată de partea vătămată, iar față de persoana inculpatului se observă

perseverență infracțională, avându-se în vedere că mai are patru condamnări anterioare,

conform fișei de cazier.

Din analiza

elementelor ce conturează circumstanțele reale de comitere a faptei, conduita procesuală

și circumstanțele personale ale inculpatului, Înalta Curte apreciază că pedeapsa

stabilită de prima instanță de 5 ani închisoare și menținută de instanța de apel

este în măsură să asigure realizarea scopului și funcțiilor pedepsei și nu se impune

reducerea acesteia.

Cu privire la

cazul de casare prev de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. Înalta Curte

constată că în mod corect au fost aplicate disp art. 118 lit e) C. pen., întrucât

din actele dosarului rezultă că inculpatul a trimis în țară suma de 5.227 euro și

nu a făcut dovada că ar fi obținut venituri din surse licite, iar suma de bani este

avantajul material abținut de inculpat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

Înalta

Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă

a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge

recursul inculpatului A.M., potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit b) C. proc. pen.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 49/P

din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial

al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă P.V.F., în sumă

de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 aprilie 2012.