ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 332/D/2010 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul I.V. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 1 decembrie 2009 la zi. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ.

a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: echivalentul în lei la data plății a sumei de 1.500 euro către partea civilă B.A., cu titlu de daune materiale, echivalentul în lei la data plății a sumei de 5.000 euro către partea civilă C.V., din care 2.500 euro daune materiale și 2.500 euro daune morale și echivalentul în lei la data plății a sumei de 2.500 euro către partea civilă G.G.S., cu titlu de daune materiale. S-a luat act că părțile vătămate B.L., R.C., M.S., C.M., B.V. nu s-au constituit părți civile în procesul penal Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 02 iulie 2009 lucrătorii B.C.C.O. Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, numitul I.V.

din com. Gura Văii, județul Bacău, în toamna anului 2008, a racolat prin înșelăciune mai multe persoane de pe raza județului Bacău pe care le-a transportat în Spania și supus, împreună cu altă persoană, la efectuarea unor activități lucrative fără să fie remunerate și fără să fie respectate condițiile legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate. Din cercetările efectuate a rezultat faptul că, începând cu luna iunie 2008 inculpatul I.V., zis V., din comuna Gura Văii, sat Temelia, județul Bacău, a luat hotărârea infracțională de a-și asigura venituri pentru sine și familia sa, într-un mod facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiașe, dispuse să accepte să se deplaseze împreună cu ei într-o țară străină, în baza unor promisiuni mincinoase de angajare.

În realizarea acestei rezoluții infracționale inculpatul I.V., în înțelegere cu învinuitul L.V., aflat în Spania, a desfășurat activități specifice de căutare a potențialelor victime, sens în care s-a deplasat în mai multe comune (Gura Văii, Răcăciuni și Pâncești) de pe raza municipiului Bacău, unde și-a făcut cunoscută așa zisa „ofertă de muncă”. Activitatea de recrutare a persoanelor a presupus, datorită efectului de „zvon public”, și ca alte persoane dezinteresate de activitatea ilicită a inculpatului I.V., să preia și să transmită mai departe această ofertă, fapt ce a avut drept consecință racolarea de persoane prin intermediul acestora.

Pentru a întări convingerea persoanelor recrutate cu privire la realitatea ofertei sale, inculpatul I.V., prin contact direct cu victimele racolate în acest mod, le-a prezentat o situație de fapt neconformă cu realitatea, punând accent în mod deosebit pe importante sume de bani ce pot fi câștigate din activitățile lucrative ce se vor desfășura în Spania. În acest sens, transmițând informații false cu privire la condițiile de muncă în Spania, a reușit să inducă în eroare un număr de 26 persoane, care s-au arătat dispuse să lucreze în această țară. Acestora li s-a prezentat următoarea situație de fapt: În ceea ce privește locul de cazare a menționat că persoanele urmează a fi cazate într-o localitate din Spania, într-un apartament cu mai multe camere, în care aveau toate utilitățile necesare unui trai decent; în ceea ce privește transportul până în Spania, acesta va fi asigurat cu un autocar, iar plata va fi efectuată de el.

Contravaloarea transportului urma să-i fie returnată într-o lună de zile, cu banii câștigați din munca prestată în Spania. Referitor la munca prestată și plata acesteia, a arătat că aceasta se va desfășura la persoane fizice sau juridice din Spania ce livrează fructe pentru export. Principala activitate pe care urmau a o desfășura era culesul de portocale sau mandarine. Plata urma a fi efectuată săptămânal, în funcție de cantitatea de fructe recoltată, precizând că se va primi 1,5 euro pentru o cutie de aproximativ 18 kg de portocale și 3 euro pentru aceeași cantitate de mandarine. Aceste condiții mincinoase au ajuns la cunoștința părților vătămate, fiecare fiind asigurat că va putea realiza, chiar după reținerea cheltuielilor menționate, și sume de până la 1.000 - 1.500 de curo lunar.

Afirmațiile inculpatului I.V. aveau drept scop captarea atenției persoanelor interesate și variau în funcție de situația socială și starea educațională a victimelor. Inculpatul I.V. și numitul L.V., în realizarea scopului lor infracțional, și-au împărțit sarcinile pentru a asigura exploatarea potențialelor victime, în sensul că L.V. a închiriat un imobil din localitatea Corbera – Valencia, Spania, iar inculpatul I.V. s-a ocupat de toate detaliile privind racolarea și transportul din România a victimelor. Astfel, acesta din urmă, anterior lunii septembrie 2008, a achiziționat bilete de călătorie pe ruta Onești – Valencia de la o firmă de transport din România cu filiala în Onești și a contactat persoanele ce au acceptat deplasarea spre Spania cu intenția de a munci în condițiile oferite.

La data stabilită inculpatul I.V. a contactat pe toate persoanele interesate și a efectuat demersurile ca aceștia să fie prezenți în Autogara Onești, loc de unde urmau a se deplasa spre Spania. Astfel, împreună cu inculpatul I.V., au acceptat să se deplaseze, să muncească în Spania, în condițiile expuse de acesta un număr de 26 de persoane printre care enumerăm cele 9 părți vătămate: B.A., C.V., S.G., G.G.S. din comuna Gura Văii, județul Bacău, C.M., B.V. din comuna Răcăciuni, sat Fundu Răcăciunului, M.S., R.C., B.L. din comuna Răcăciuni, sat Gâșteni.

În afara acestora, organele de urmărire penală au mai identificat ca „beneficiari” ai activităților infracționale ale inculpatului alte persoane din comuna Gura Văii, sat Gura Văii (I.V., T.V.), din comuna Răcăciuni, sat Fundu Răcăciunului (B.L., C.P.), din comuna Pâncești (B.I.) și rudele, respectiv consăteni de-ai săi, din comuna Gura Văii, sat Temelia (C.C.-cumnat, I.G.-frate, C.O., M.M.-concubina, V.A., V.I., C.D., O.M., T.L., M.O. – cumnat, M.E. – cumnata, M.R. – cumnat, toți din comuna Gura Văii sat Temelia, județul Bacău. Cheltuielile cu transportul au fost achitate de către inculpatul I.V., în cazul persoanelor ce nu au avut suma necesară transportului. În autogara din Valencia - Spania, inculpatul I.V.

a luat legătura cu L.V., iar persoanele au fost transportate și cazate într-un imobil, casă de locuit, din localitatea Corbera, închiriată de L.V., zis B. Încă de la cazare, persoanele transportate în Spania au constatat că situația prezentată nu era conformă cu realitatea, fiind nevoite să își procure prin forțele proprii obiecte pe care să le folosească la improvizarea unor paturi pentru dormit și să conviețuiască în spații restrânse (mai multe persoane, indiferent de sex, în aceeași cameră). Pe parcursul șederii în acel imobil, inculpatul I.V.

a impus, în mod discreționar, noi rețineri, în sensul obligării fiecărei persoane (ce nu era rudă cu familia sa) de a achita din munca prestată sume de bani disproporționat de mari față de cheltuielile reale cu nevoile zilnice (de ex: 500 de euro/ pe lună de persoană – contravaloare cazare, 5 euro/persoană/zi – transportul către locul de muncă) și a obligării acestora la plata la fiecare săptămână a unei zile de muncă în favoarea sa. Mai mult, întrucât asigura pontarea cantității de fructe culese de fiecare persoană, inculpatul a urmărit permanent să omită trecerea în evidență a cantităților reale recoltate, în scopul de a-și însuși pe nedrept sume de bani. În acest interval, inculpatul le-a asigurat minimul necesar de hrană, respectiv produse alimentare pe care le putea procura gratuit, întrucât erau improprii consumului, urmare a expirării termenului de valabilitate.

În acest sens, inculpatul împreună cu rudele sale mergeau la diferite magazine, luau alimentele scoase de la vânzare pentru motivele expuse mai sus și le aduceau părților vătămate. „Costul” acestora era reținut după calcule proprii din sumele datorate părților vătămate înșelate. În aceste condiții, părțile vătămate pentru a-și asigura hrana au fost obligate să recurgă la obținerea din aceleași surse a hranei. Mai mult, inculpatul I.V., pe perioada șederii în localitatea Corbera, indica persoanelor ce nu le putea asigura în acea zi locul de muncă, să locuiască în imobil, pentru a nu fi depistate de autoritățile judiciare spaniole, iar cheltuielile zilnice ale acestora erau trecute ca datorie ce trebuia achitată.

La un moment dat, la aproximativ 2 luni de zile, între inculpatul I.V. și L.V. a intervenit o dispută legată de modul de împărțire a banilor obținuți de părțile vătămate, urmare a muncii prestate, finalizată prin plecarea inculpatului I.V. din Corbera spre altă zonă a Spaniei, respectiv localitatea Capo de Rodondo, la cules de măsline. Părțile vătămate și martorii C.C., C.O., M.M. au afirmat că, la momentul despărțirii de L.V., inculpatul I.V. a preluat de la acesta o sumă de bani în euro (aproximativ 5.000 euro) reprezentând plata pentru munca prestată până la acea dată de către cei care au luat hotărârea de a-l însoți în Spania. Cele nouă părți vătămate audiate în cauză au arătat că nu le-au fost achitate decât sume modice de bani pentru munca prestată la cules de struguri și mandarine în Corbera.

Inculpatul I.V. împreună cu rudele sale și cu cinci părți vătămate părți civile (B.A., C.M., M.S., B.L., B.V.) s-au deplasat în altă regiune a Spaniei, în localitatea Capo de Rodondo – Arojo de l’Ojanco cu scopul de a continua activitățile lucrative ilicite la cules de măsline, pe terenurile altui cetățean spaniol. În acest sens inculpatul I.V. i-a cazat pe cei care îl însoțeau într-o casă părăsită, fără nici un fel de utilitate sau dotare corespunzătoare unui spațiu de locuit. Datorită condițiilor înjositoare de locuit și a atitudinii inculpatului față de munca prestată până la acea dată (neplata muncii prestate, impunerea unei datorii discreționare și împovărătoare) cele cinci părți vătămate au luat hotărârea de a fugi de sub supravegherea inculpatului, astfel că, după câteva zile, în ciuda amenințărilor proferate de inculpat, fiecare pe cont propriu a părăsit imobilul.

Cercetările efectuate până în prezent au condus la identificarea a patru victime (B.A., C.V., G.G.S., care s-au constituit părți civile în cauză, patru victime (B.L., R.C., M.S., C.M. și B.V.), deși s-au constituit părți civile în faza de urmărire penală au renunțat la pretențiile civile formulate, iar o victimă – S.G. a declarat că nu dorește să participe în cauză ca parte civilă sau parte vătămată. Persoanele vătămate I.G., C.O., M.M., V.A., V.I., C.D., C.C., datorita relațiilor speciale cu inculpatul (provenite din relațiile de rudenie) nu au dorit sa se constituie părți vătămate/părți civile în cauză, astfel că aceștia au fost audiați ca martori. Sintetic, situația părților vătămate ce au fost exploatate de inculpatul I.V.

și L.V., zis B., în perioada septembrie 2009 - martie 2009 se prezintă după cum urmează: Părțile vătămate C.V., S.G. (concubina acestuia) și G.G.S., toți din comuna Gura Văii, sat Gura Văii, au lucrat în împrejurimile localității Corbera la cules de struguri și mandarine conform evidenței depuse la dosarul cauzei (vol. I, filele 28-31). Pentru cele două luni de muncă, C.V. și S.G. au primit doar suma de 136 euro împreună. De la momentul plecării inculpatului I.V. din imobilul din Corbera cei doi au continuat să lucreze sub supravegherea învinuitului L.V. până în jurul datei de 12 ianuarie 2009. Pentru munca prestată C.V. și S.G. au primit doar 20 de euro (în preajma sărbătorilor de iarnă) și suma de 110 euro (în luna ianuarie 2009) pentru a se deplasa în România.

Aceeași sumă de bani, pentru a se întoarce în România a primit-o și G.G.S. în cursul lunii ianuarie 2009. Datorită faptului că suma primită de la L.V. nu acoperea contravaloarea biletelor de transport, partea vătămată C.V. a fost nevoită să cerșească, astfel că, din această activitate, a obținut banii necesari întoarcerii în România. Datorită întreruperii energiei electrice din imobilul unde locuiau, S.G. și-a luxat piciorul și numai agravarea stării sale de sănătate a determinat pe traficanți să o conducă la spital, în vederea acordării în regim de urgență a îngrijirilor medicale necesare. Actele medicale în limba spaniolă, întocmite de personalul medical de la spitalul din Corbera au fost depuse de partea vătămată la dosarul cauzei (vol. I, filele 45-46 dosar urmărire penală).

Părțile vătămate B.A., M.S., B.V., B.L. și C.M., din comuna Răcăciuni, județul Bacău, au lucrat în împrejurimile localității Corbera la cules de struguri și mandarine. La momentul despărțirii de L.V. au primit doar sume modice de bani pentru munca prestată în cele două luni. Ulterior, s-au deplasat cu inculpatul I.V. și rudele acestuia în localitatea Capo de 1 Rodondo-Arojo de l’Ojanco, cu intenția de a culege măsline. Au reușit să scape de sub supravegherea inculpatului I.V. și la diferite intervale de timp, cu ajutorul banilor obținuți de la rudele din România sau din cerșit, s-au întors în țară. Părții vătămate R.C. i s-a făcut promisiunea de a lucra ca șofer în Spania și, în aceste condiții, acesta din urmă a reușit să atragă pentru munca la cules de fructe și alți consăteni de-ai săi din comuna Răcăciuni, județul Bacău, respectiv B.V., B.L., C.M., C.P.

și M.S. Ulterior, în luna septembrie 2008, după plecarea în Spania a consătenilor săi, a ajuns în același imobil din localitatea Corbera, unde erau cazate cele 9 părți vătămate, inculpatul I.V. și rudele sale. Pe parcursul șederii în imobil, indignat de faptul că inculpatul I.V. nu și-a respectat promisiunile, R.C. i-a solicitat acestuia să îmbunătățească condițiile de ședere și plată sau să asigure plecarea în România a victimelor înșelate. Această atitudine a părții vătămate R.C. a condus pe inculpatul I.V. și L.V., să ia decizia aplicării acestuia a unei corecții fizice. Fiind avertizat de celelalte persoane vătămate în privința amenințării cu moartea și cu acte de violență puse la cale de cei doi, partea vătămată R.C., cu sume de bani împrumutate, a părăsit imediat imobilul din Corbera și s-a întors în România.

Aspectele înjositoare de trai și de plată a muncii prestate de către părțile vătămate sunt confirmate și de declarația martorilor audiați în cauză (a se vedea și declarațiile martorilor C.C. – unul din șoferii microbuzelor cu care victimele erau transportate până la locurile de muncă, M.M. - concubina inculpatului, I.I., T.E. (vol. I, filele l33-137, 145, vol.II, filele 164-167 dosar urmărire penală). Începând cu luna noiembrie 2009, inculpatul I.V. a luat hotărârea de a mai racola persoane din județul Bacău, cu care să se deplaseze în Spania pentru a le obliga la desfășurarea de activități lucrative, fără respectarea condițiilor de muncă, salarizare, sănătate și securitate. Fiind contactat telefonic de L.V., zis Bran (vol. II, fila 74) și de alți cunoscuți de-ai săi (ce se află în prezent în Spania vol. II, filele 97-104, 115-118) inculpatul I.V.

a procedat, în luna noiembrie 2009, și la racolarea altor persoane cu care intenționa să se deplaseze în Spania în scopul menționat. Astfel, în ziua de 17 noiembrie 2009, inculpatul I.V., la orele 1420 la numărul de telefon 0728.584.281 este apelat de cumnatul său O. (din Spania) și, în cadrul discuției purtate, îi transmite că va veni în această țară împreună cu alte zece persoane, pe care urma să le supună exploatării prin muncă (vol. II fila 251 dosar). Convorbirile telefonice înregistrate autorizat relevă faptul că inculpatul I.V., din lipsa disponibilităților financiare, a luat hotărârea ca să se deplaseze în Spania doar cu rudele sale (soția sa I.M., sora sa, C.M. și cumnatul său, C.C.), urmând ca celelalte persoane racolate să părăsească țară în cursul zilei de joi 04 decembrie 2009 (vol. II, filele 122 dosar urmărire penală).

În ziua de 01 decembrie 2009, organele de urmărire penală au oprit în trafic autoturismul marca S. de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare condus de martorul I.E., angajat al firmei de transport persoane SC R.T.T.A. SRL Constanța. În autovehicul au fost depistați ca pasageri inculpatul I.V. și rudele sale, I.M., C.M. și C.C. S-a constatat că cei patru se deplasau cu autovehiculul spre Urziceni, loc de unde urmau a fi preluați de un autocar cu destinația Albacete, Spania. În continuarea cercetărilor au fost identificate persoanele ce au fost racolate, în scopul transportării lor în Spania, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni de exploatare prin muncă, respectiv: C.V., C.N., C.D., C.M., O.L.

toți din comuna Gura Văii, sat Temelia, județul Bacău. Deși au fost citați în vederea audierii lor ca persoane vătămate, s-a constatat că aceștia nu se mai aflau pe teritoriul României. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul I.V. a speculat situația socio-familială precară a persoanelor „țintă” și i-a pus pe aceștia într-o stare de dependență (determinată de necunoașterea limbii, lipsa disponibilităților financiare invocarea unor datorii împovărătoare) față de el sau persoanele cu care se afla în legătură.

În acest scop inculpatul s-a ocupat personal de recrutarea părților vătămate sau a determinat alte persoane ca, fără vinovăție, să ia primul contact cu aceștia, a angajat transportatorul și s-a oferit să suporte chiar el sumele de bani necesare pentru acoperirea cheltuielilor de transport ale victimelor, urmând ca acestea să le fie reținute ulterior (cu dobânda de 80% aferentă „împrumutului”) din banii pe care îi vor primi pentru munca prestată în Spania. Activitățile ilicite au condus pe cale de consecință și la crearea de tensiuni între traficanții cu care inculpatul I.V. se află în legătură, tensiuni materializate în amenințări reciproce cu acte de violență ce se vor produce pe teritoriul statului spaniol, pentru preluarea în folos propriu a forței de muncă ținută în stare de sclavie (a se vedea înregistrările autorizate a convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei).

Sugestive pentru foloasele urmărite si obținute de inculpatul I.V. sunt însemnările olografe ale părților vătămate C.V. și M.S. efectuate de aceștia în Spania pentru evidența cantității de fructe culese și a sumelor de bani ce considerau că le vor primi (vol. I, filele 28-31, 104-105). Se constată că, în afara activității desfășurate la cules de struguri, părțile vătămate C.V., S.G. (și sporadic I.V.) au realizat la culesul mandarinelor următoarele cantități; în perioada 08 octombrie 2008 - 23 octombrie 2008 - 387 lăzi, în perioada 26 octombrie 2008 - 31 octombrie 2008 – 166 lăzi; în perioada 01 noiembrie 2008-08 noiembrie 2008 - 522 lăzi, în perioada 10 noiembrie 2008 -18 decembrie 2008 – 622 lăzi; Daca inculpatul își respecta promisiunile din România privind plata a 3 euro lada cu mandarine, cei doi trebuiau să primească pentru întreaga perioadă menționată suma de 5.091 euro pentru cele 1.697 lăzi.

Or, din același evidențe și din declarații, rezulta că, în perioada 14 noiembrie 2008 - 17 noiembrie 2008, C.V. a primit pentru el și concubina sa S.G. doar 136 euro, aproximativ 10% din plată, în condițiile în care cu munca la cules de struguri se apreciază că își achitaseră contravaloarea biletelor de transport către Spania. Importantele sume de bani ce le-au obținut în septembrie 2008 - martie 2009 din exploatarea muncii părților vătămate și a celorlalte persoane vătămate rezultă și din înregistrările autorizate de convorbiri si comunicări telefonice din luna septembrie 2009 în care se preconizează continuarea în același scop a activității infracționale(vol. II, fila 122 dosar urmărire penală).

Inculpatul I.V. nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, precizând că deplasarea în Spania din luna septembrie 2008 a efectuat-o pe cont propriu în scopul de a munci. A precizat că s-a întâlnit cu cele nouă părți vătămate și cu celelalte victime în autocar, dar la sosirea în Spania s-a despărțit de aceștia întrucât s-a deplasat la locul lui de muncă oferit de un prieten spaniol cu prenumele M. Ulterior, față de probele administrate, în scopul de a-și diminua vinovăția sa a încercat să acrediteze ideea că victimele au lucrat pentru învinuitul L.V., zis B., cu care declară că s-a întâlnit o singură dată în Spania. Instanța a constatat că declarațiile inculpatului nu sunt sincere și nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, în condițiile art. 69 C. proc.

pen., ele fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, fraudă sau înșelăciune abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. În conformitate cu art. 2 pct. 2 din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Din modul în care au acționat inculpatul, relevat de probele administrate în cauză, instanța a reținut că infracțiunea de trafic de persoane s-a realizat în modalitățile normative indicate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea, transportarea, cazarea și primirea persoanelor vătămate în Spania, toate aceste activități fiind executate în scopul exploatării acestor persoane.

Astfel, s-a constatat că nu există niciun dubiu asupra vinovăției penale a inculpatului cu privire la comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, atâta vreme cât prin încălcarea dispozițiilor legale, pe timpul aflării în România, inculpatul a recrutat, în intervalul de timp septembrie 2009 – martie 2009, un număr de nouă cetățeni români, pe care i-au transportat Spania, în scopul exploatării acestora prin executarea unor munci, cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, prin încălcarea unor libertăți și drepturi fundamentale. Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii, inculpatul a folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și violența, în partea finală a evenimentelor.

Astfel, din actele dosarului rezultă neîndoielnic că toate părțile vătămate, în momentul recrutării, nu aveau un loc de muncă și erau lipsite de venituri. Totodată, mai rezultă că de la început inculpatul a urmărit punerea părților vătămate într-o stare de dependență față de el și L.V. În legătură cu aceasta, s-a reținut că inculpatul le-a plătit drumul până în Spania urmând ca părțile vătămate să acopere cheltuielile de transport din banii ce-i vor primi pentru munca prestată. În Spania, deși au muncit, li s-a refuzat plata sub pretextul că nu s-au acoperit cheltuielile de transport, iar condițiile de muncă și de sănătate au fost dintre cele mai rele.

Acestea fiind faptele săvârșite de inculpat și cum în România acesta nu a fost autorizat, potrivit Legii nr. 156/2000, să îndeplinească atribuții de agent de recrutare a forței de muncă și nici pentru a desfășura activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate și nici nu era împuternicit să medieze cu angajatorii spanioli încheierea contractelor de muncă respective, întreaga sa activitate îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanța constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale respectiv faptele ilicite prezentate mai sus, raportul de cauzalitate între acestea și prejudiciul produs, existența prejudiciului atât material (sumele de bani care nu au fost primite de părțile vătămate pentru munca prestată) cât și moral (suferința psihică ca urmare a desfășurării unor activități în condiții inumane, fără să le fie asigurată plata și condițiile de securitate a muncii) în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ.

a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: echivalentul în lei la data plății a sumei de 1.500 euro către partea civilă B.A., cu titlu de daune materiale, echivalentul în lei la data plății a sumei de 5.000 euro către partea civilă C.V., din care 2.500 euro daune materiale și 2.500 euro daune morale și echivalentul în lei la data plății a sumei de 2.500 euro către partea civilă G.G.S., cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul I.V., în esență acesta privind două aspecte: - admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât inculpatul nu a avut posibilitatea formulării de apărări, neexistând la dosarul cauzei nicio probă din care să se poată desprinde concluzia că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată; - menținerea inculpatului în stare de arest este nelegală, în condițiile în care acesta a fost arestat pe baza unei hotărâri nelegale (invocând în acest sens Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău). Prin Decizia penală nr. 11 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Instanța de prim control judiciar a reținut că probele administrate dovedesc fără dubiu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Rezultă din întregul probatoriu administrat – declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor, planșele fotografice în care sunt prezentate fotografiile persoanelor traficate, adresele unităților bancare, procesele verbale de transcriere în formă scrisă a înregistrărilor de convorbiri și comunicări telefonice, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 01 decembrie 2009 – că în perioada iunie 2008 – martie 2009, prin înșelăciune, inculpatul I.V.

a recrutat și a asigurat transportul, din localitatea Onești, județul Bacău, în Spania, a unui număr de 16 persoane, loc unde, împreună cu învinuitul L.V., le-a supus exploatării prin muncă, la cules de struguri, mandarine și măsline, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate. Este de observat că atât în cursul urmăririi penale cât și pe tot parcursul cercetării judecătorești, atât partea vătămată cât și martorii și-au menținut poziția procesuală, eventualele „inadvertențe” fiind doar de formă și interpretate doar prin prisma formulării întrebărilor și ulterior a consemnării răspunsurilor, astfel că apărarea formulată pe acest motiv nu poate fi primită.

Lipsită de fundament juridic apare și apărarea inculpatului în sensul că el însuși ar fi o victimă în cauză, fiind supus la muncă în condiții improprii ca și celelalte persoane vătămate de către învinuitul L.V. și că toată vina ar aparține acestuia. În acest sens s-a solicitat audierea numitului L.V. în calitate de martor, instanța de control judiciar respingând această cerere întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, nr. 142/D/2009 din 23 decembrie 2009, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea nr. 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu toate victimele traficate în perioada iunie 2008 - martie 2009, de către inculpatul I.V.

Or, atâta timp cât față de acesta cauza a fost disjunsă pentru considerentele anterior expuse, nu poate avea nicicum calitatea de martor, iar citarea sa în această calitate de către prima instanță nu stabilește nicio obligație în sarcina instanței de apel de a menține acest cadru procesual. Respingerea audierii acestuia în calitate de martor de către instanța de apel, nu conduce nicicum la înlăturarea vinovăției inculpatului I.V., prin eliminarea concomitentă a depozițiilor martorilor care prezintă situația de fapt sub cele două componente esențiale: acțiunea de racolare și transport efectuată de inculpatul I.V. și exploatarea prin muncă de către celălalt învinuit L.V., așa cum s-a solicitat de apărătorul inculpatului, instanța având obligația de a corobora întregul material probator, neputând admite așadar fracționarea acestuia, după cum situația ar fi una mai favorabilă în aceste circumstanțe.

Desigur că prin solicitarea înlăturării tuturor declarațiilor date în cauză ce fac referire la numitul L.V., s-ar putea crea o situație mai favorabilă inculpatului I.V., dar aceasta nu are la bază o argumentare juridică pertinentă, astfel că nici această apărare nu va fi reținută de instanța de apel și pe cale de consecință va fi înlăturată și ideea de victimă în care a încercat să „pozeze” pe tot parcursul cercetării judecătorești. Interesantă apare și explicația inculpatului, cu privire la acțiunea de transport a persoanelor vătămate, arătând că nu a avut un plan cu privire la această operațiune ce urma să aibă loc, ci pur și simplu s-a întâlnit cu persoanele vătămate în autogara din Onești și pentru că aceștia nu aveau bani suficienți pentru achitarea transportului s-a oferit să-i „ajute” în sensul achitării de către el a contravalorii acesteia.

Dacă însă ne raportăm în principal la depozițiile părților vătămate și la convorbirile telefonice transcrise, putem afirma că toate aceste apărări sunt puerile și făcute în încercarea de a înlătura răspunderea sa penală și aceasta în ciuda evidenței vinovăției sale desprinse din întregul material probator care îl plasează fără echivoc în acest lanț infracțional. Analizând așadar prezenta cauză, sub toate elementele sale probatorii, instanța de apel apreciază că vinovăția inculpatului a fost corect reținută de prima instanță și pentru aceste considerente pronunțarea unei hotărâri de condamnare față de acesta este una legală, astfel că motivul invocat sub acest aspect în cadrul prezentului apel nu este întemeiat.

În ceea ce privește nelegala menținere în stare de arest a inculpatului în considerarea elementelor cuprinse în Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, instanța de control judiciar nu poate îmbrățișa o asemenea apărare, din considerente strict de ordin juridic și procedural, ea fiind de altfel invocată în mod repetat pe parcursul soluționării cererilor de recurs formulate de inculpat cu privire la menținerea măsurii arestării sale preventive și de fiecare dată respinsă motivat. În cauză nu poate fi reținută așa zisa „nulitate” invocată de apărătorul inculpatului cu privire la Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, pentru că momentul motivării hotărârii de către judecător și predarea acesteia grefierului (de 24 de ore, așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 1403 alin. (9) C. proc.

pen.) este diferit și anterior în timp față de data la care grefierul de ședință tehnoredactează încheierea de dezbateri, care face parte integrantă din hotărâre, potrivit art. 354 C. proc. pen., alături de expunere și dispozitiv. Or, data trecută pe hotărâre este data la care judecătorul a motivat hotărârea (respectiv în cadrul termenului de 24 de ore) și nu data ulterioară a tehnoredactării hotărârii de către grefier, situație în care unul din membrii completului ar putea lipsi, iar semnătura s-ar complini, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. pen., de președintele de complet. Mai mult decât atât, pot face obiectul apelului doar încheierile interlocutorii pronunțate de prima instanță care nu au prevăzută expres o cale de atac, or în materia măsurilor preventive, în special atunci când se dispune menținerea acesteia, legiuitorul a oferit o protecție specială libertății persoanei prin instituirea separată a căii de atac a recursului într-un termen de 24 de ore.

Prin Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a respins tocmai un recurs formulat de inculpat împotriva încheierii din data de 24 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a menținut starea de arest a acestuia în temeiul art. 3001 alin. (3) C. proc. pen. Fiind soluționate așadar în cadrul recursului, acestea au caracter definitiv și nu mai pot fi analizate ulterior într-o altă cale de atac. Hotărârea apelată este legală și temeinică și în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, cât și a modalității de executare, aspecte ce se circumscriu scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Împotriva Deciziei penale nr. 11 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care o consideră excesivă, în raport cu faptele comise și cu datele care circumstanțiază persoana sa.

Inculpatul a mai solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile, acestea nefiind dovedite. Recursul este nefondat. Instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că în perioada iunie 2008 – martie 2009, prin înșelăciune, a recrutat și transportat din localitatea Onești, județul Bacău în Spania, în localitățile Valencia, Corbera și Arojo de l’Ojanco un număr de 16 persoane, în scopul exploatării acestora prin executarea unor munci, cu nerespectarea normelor privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă. Fapta inculpatului este dovedită cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor, procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice, adresele unităților bancare, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere.

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta comisă a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. pe care inculpatul și-a întemeiat recursul nu sunt incidente în cauză. Inculpatul a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, a recrutat prin înșelăciune un număr mare de părți vătămate, le-a transportat în Spania, unde le-a obligat să muncească în condiții inumane, înjositoare, fără respectarea normelor legale de salarizare, sănătate, securitate, le-a cazat pe părțile vătămate în condiții absolut improprii, le-a adus pentru consum produse al căror termen de valabilitate era expirat. Instanțele au mai avut în vedere la individualizarea pedepsei și numărul de victime traficate, conduita procesuală nesinceră a inculpatului, dar și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. În ceea ce privește latura civilă, în mod întemeiat a fost obligat inculpatul la plata respectivelor sume de bani către părțile civile, fapta inculpatului producându-le acestora atât un prejudiciu material – constând în sumele de bani ce ar fi trebuit încasate pentru munca prestată și pe care inculpatul nu le-a plătit acestora, cât și moral – cauzat de suferințele psihice ale părților vătămate ca urmare a obligării acestora să trăiască și să muncească în condiții inumane, fără asigurarea cerințelor minime de igienă, sănătate și securitate.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, iar potrivit art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă perioada executată începând cu 1 decembrie 2009 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat I.V. reținerea și arestarea preventivă de la 1 decembrie 2009 la 20 aprilie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, precum și sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile B.A., C.V. și G.G.Ș.

și intimatele părți vătămate B.L., R.C., M.S., C.M. și B.V. se vor avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 20 aprilie 2011.