ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

Prin sentința penală nr. 332/D/2010 din 5

noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul I.V. la 7 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform

dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și

arestării preventive de la 1 decembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 14, art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. a fost obligat

inculpatul la plata următoarelor sume: echivalentul în lei la data plății a

sumei de 1.500 euro către partea civilă B.A., cu titlu de daune materiale,

echivalentul în lei la data plății a sumei de 5.000 euro către partea civilă C.V.,

din care 2.500 euro daune materiale și 2.500 euro daune morale și echivalentul

în lei la data plății a sumei de 2.500 euro către partea civilă G.G.S., cu

titlu de daune materiale.

S-a luat act că

părțile vătămate B.L., R.C., M.S., C.M., B.V. nu s-au constituit părți civile

în procesul penal

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 02 iulie

2009 lucrătorii B.C.C.O. Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că,

numitul I.V. din com. Gura Văii, județul Bacău, în toamna anului 2008, a

racolat prin înșelăciune mai multe persoane de pe raza județului Bacău pe care

le-a transportat în Spania și supus, împreună cu altă persoană, la efectuarea

unor activități lucrative fără să fie remunerate și fără să fie respectate

condițiile legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Din cercetările

efectuate a rezultat faptul că, începând cu luna iunie 2008 inculpatul I.V.,

zis V., din comuna Gura Văii, sat Temelia, județul Bacău, a luat hotărârea

infracțională de a-și asigura venituri pentru sine și familia sa, într-un mod

facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiașe, dispuse

să accepte să se deplaseze împreună cu ei într-o țară străină, în baza unor

promisiuni mincinoase de angajare.

În realizarea acestei

rezoluții infracționale inculpatul I.V., în înțelegere cu învinuitul L.V.,

aflat în Spania, a desfășurat activități specifice de căutare a potențialelor

victime, sens în care s-a deplasat în mai multe comune (Gura Văii, Răcăciuni și

Pâncești) de pe raza municipiului Bacău, unde și-a făcut cunoscută așa zisa

„ofertă de muncă”.

Activitatea de

recrutare a persoanelor a presupus, datorită efectului de „zvon public”, și ca

alte persoane dezinteresate de activitatea ilicită a inculpatului I.V., să

preia și să transmită mai departe această ofertă, fapt ce a avut drept

consecință racolarea de persoane prin intermediul acestora.

Pentru a întări

convingerea persoanelor recrutate cu privire la realitatea ofertei sale,

inculpatul I.V., prin contact direct cu victimele racolate în acest mod, le-a

prezentat o situație de fapt neconformă cu realitatea, punând accent în mod

deosebit pe importante sume de bani ce pot fi câștigate din activitățile

lucrative ce se vor desfășura în Spania.

În acest sens,

transmițând informații false cu privire la condițiile de muncă în Spania, a

reușit să inducă în eroare un număr de 26 persoane, care s-au arătat dispuse să

lucreze în această țară.

Acestora li s-a

prezentat următoarea situație de fapt:

În ceea ce privește

locul de cazare a menționat că persoanele urmează a fi cazate într-o localitate

din Spania, într-un apartament cu mai multe camere, în care aveau toate

utilitățile necesare unui trai decent; în ceea ce privește transportul până în

Spania, acesta va fi asigurat cu un autocar, iar plata va fi efectuată de el.

Contravaloarea transportului urma să-i fie returnată într-o lună de zile, cu

banii câștigați din munca prestată în Spania.

Referitor la munca

prestată și plata acesteia, a arătat că aceasta se va desfășura la persoane

fizice sau juridice din Spania ce livrează fructe pentru export. Principala

activitate pe care urmau a o desfășura era culesul de portocale sau mandarine.

Plata urma a fi efectuată săptămânal, în funcție de cantitatea de fructe

recoltată, precizând că se va primi 1,5 euro pentru o cutie de aproximativ 18

kg de portocale și 3 euro pentru aceeași cantitate de mandarine.

Aceste condiții

mincinoase au ajuns la cunoștința părților vătămate, fiecare fiind asigurat că

va putea realiza, chiar după reținerea cheltuielilor menționate, și sume de

până la 1.000 - 1.500 de curo lunar.

Afirmațiile

inculpatului I.V. aveau drept scop captarea atenției persoanelor interesate și

variau în funcție de situația socială și starea educațională a victimelor.

Inculpatul I.V. și

numitul L.V., în realizarea scopului lor infracțional, și-au împărțit sarcinile

pentru a asigura exploatarea potențialelor victime, în sensul că L.V. a

închiriat un imobil din localitatea Corbera – Valencia, Spania, iar inculpatul

I.V. s-a ocupat de toate detaliile privind racolarea și transportul din România

a victimelor.

Astfel, acesta din

urmă, anterior lunii septembrie 2008, a achiziționat bilete de călătorie pe

ruta Onești – Valencia de la o firmă de transport din România cu filiala în

Onești și a contactat persoanele ce au acceptat deplasarea spre Spania cu

intenția de a munci în condițiile oferite.

La data stabilită

inculpatul I.V. a contactat pe toate persoanele interesate și a efectuat

demersurile ca aceștia să fie prezenți în Autogara Onești, loc de unde urmau a

se deplasa spre Spania.

Astfel, împreună cu

inculpatul I.V., au acceptat să se deplaseze, să muncească în Spania, în

condițiile expuse de acesta un număr de 26 de persoane printre care enumerăm

cele 9 părți vătămate: B.A., C.V., S.G., G.G.S. din comuna Gura Văii, județul

Bacău, C.M., B.V. din comuna Răcăciuni, sat Fundu Răcăciunului, M.S., R.C., B.L.

din comuna Răcăciuni, sat Gâșteni.

În afara acestora,

organele de urmărire penală au mai identificat ca „beneficiari” ai

activităților infracționale ale inculpatului alte persoane din comuna Gura

Văii, sat Gura Văii (I.V., T.V.), din comuna Răcăciuni, sat Fundu Răcăciunului

(B.L., C.P.), din comuna Pâncești (B.I.) și rudele, respectiv consăteni de-ai

săi, din comuna Gura Văii, sat Temelia (C.C.-cumnat, I.G.-frate, C.O., M.M.-concubina,

V.A., V.I., C.D., O.M., T.L., M.O. – cumnat, M.E. – cumnata, M.R. – cumnat,

toți din comuna Gura Văii sat Temelia, județul Bacău.

Cheltuielile cu

transportul au fost achitate de către inculpatul I.V., în cazul persoanelor ce

nu au avut suma necesară transportului.

În autogara din

Valencia - Spania, inculpatul I.V. a luat legătura cu L.V., iar persoanele au

fost transportate și cazate într-un imobil, casă de locuit, din localitatea

Corbera, închiriată de L.V., zis B.

Încă de la cazare,

persoanele transportate în Spania au constatat că situația prezentată nu era

conformă cu realitatea, fiind nevoite să își procure prin forțele proprii

obiecte pe care să le folosească la improvizarea unor paturi pentru dormit și

să conviețuiască în spații restrânse (mai multe persoane, indiferent de sex, în

aceeași cameră).

Pe parcursul șederii

în acel imobil, inculpatul I.V. a impus, în mod discreționar, noi rețineri, în

sensul obligării fiecărei persoane (ce nu era rudă cu familia sa) de a achita

din munca prestată sume de bani disproporționat de mari față de cheltuielile

reale cu nevoile zilnice (de ex: 500 de euro/ pe lună de persoană –

contravaloare cazare, 5 euro/persoană/zi – transportul către locul de muncă) și

a obligării acestora la plata la fiecare săptămână a unei zile de muncă în

favoarea sa.

Mai mult, întrucât

asigura pontarea cantității de fructe culese de fiecare persoană, inculpatul a

urmărit permanent să omită trecerea în evidență a cantităților reale recoltate,

în scopul de a-și însuși pe nedrept sume de bani.

În acest interval,

inculpatul le-a asigurat minimul necesar de hrană, respectiv produse alimentare

pe care le putea procura gratuit, întrucât erau improprii consumului, urmare a

expirării termenului de valabilitate. În acest sens, inculpatul împreună cu

rudele sale mergeau la diferite magazine, luau alimentele scoase de la vânzare

pentru motivele expuse mai sus și le aduceau părților vătămate. „Costul”

acestora era reținut după calcule proprii din sumele datorate părților vătămate

înșelate.

În aceste condiții,

părțile vătămate pentru a-și asigura hrana au fost obligate să recurgă la

obținerea din aceleași surse a hranei.

Mai mult, inculpatul

I.V., pe perioada șederii în localitatea Corbera, indica persoanelor ce nu le

putea asigura în acea zi locul de muncă, să locuiască în imobil, pentru a nu fi

depistate de autoritățile judiciare spaniole, iar cheltuielile zilnice ale

acestora erau trecute ca datorie ce trebuia achitată.

La un moment dat, la

aproximativ 2 luni de zile, între inculpatul I.V. și L.V. a intervenit o

dispută legată de modul de împărțire a banilor obținuți de părțile vătămate,

urmare a muncii prestate, finalizată prin plecarea inculpatului I.V. din

Corbera spre altă zonă a Spaniei, respectiv localitatea Capo de Rodondo, la

cules de măsline.

Părțile vătămate și

martorii C.C., C.O., M.M. au afirmat că, la momentul despărțirii de L.V.,

inculpatul I.V. a preluat de la acesta o sumă de bani în euro (aproximativ

5.000 euro) reprezentând plata pentru munca prestată până la acea dată de către

cei care au luat hotărârea de a-l însoți în Spania.

Cele nouă părți

vătămate audiate în cauză au arătat că nu le-au fost achitate decât sume modice

de bani pentru munca prestată la cules de struguri și mandarine în Corbera.

Inculpatul I.V.

împreună cu rudele sale și cu cinci părți vătămate părți civile (B.A., C.M., M.S.,

B.L., B.V.) s-au deplasat în altă regiune a Spaniei, în localitatea Capo de

Rodondo – Arojo de l’Ojanco cu scopul de a continua activitățile lucrative

ilicite la cules de măsline, pe terenurile altui cetățean spaniol. În acest

sens inculpatul I.V. i-a cazat pe cei care îl însoțeau într-o casă părăsită,

fără nici un fel de utilitate sau dotare corespunzătoare unui spațiu de locuit.

Datorită condițiilor

înjositoare de locuit și a atitudinii inculpatului față de munca prestată până

la acea dată (neplata muncii prestate, impunerea unei datorii discreționare și

împovărătoare) cele cinci părți vătămate au luat hotărârea de a fugi de sub

supravegherea inculpatului, astfel că, după câteva zile, în ciuda amenințărilor

proferate de inculpat, fiecare pe cont propriu a părăsit imobilul.

Cercetările efectuate

până în prezent au condus la identificarea a patru victime (B.A., C.V., G.G.S.,

care s-au constituit părți civile în cauză, patru victime (B.L., R.C., M.S., C.M.

și B.V.), deși s-au constituit părți civile în faza de urmărire penală au

renunțat la pretențiile civile formulate, iar o victimă – S.G. a declarat că nu

dorește să participe în cauză ca parte civilă sau parte vătămată.

Persoanele vătămate I.G.,

C.O., M.M., V.A., V.I., C.D., C.C., datorita relațiilor speciale cu inculpatul

(provenite din relațiile de rudenie) nu au dorit sa se constituie părți

vătămate/părți civile în cauză, astfel că aceștia au fost audiați ca martori.

Sintetic, situația

părților vătămate ce au fost exploatate de inculpatul I.V. și L.V., zis B., în

perioada septembrie 2009 - martie 2009 se prezintă după cum urmează:

Părțile vătămate C.V.,

S.G. (concubina acestuia) și G.G.S., toți din comuna Gura Văii, sat Gura Văii,

au lucrat în împrejurimile localității Corbera la cules de struguri și

mandarine conform evidenței depuse la dosarul cauzei (vol. I, filele 28-31).

Pentru cele două luni de muncă, C.V. și S.G. au primit doar suma de 136 euro

împreună. De la momentul plecării inculpatului I.V. din imobilul din Corbera

cei doi au continuat să lucreze sub supravegherea învinuitului L.V. până în

jurul datei de 12 ianuarie 2009.

Pentru munca prestată

C.V. și S.G. au primit doar 20 de euro (în preajma sărbătorilor de iarnă) și

suma de 110 euro (în luna ianuarie 2009) pentru a se deplasa în România.

Aceeași sumă de bani,

pentru a se întoarce în România a primit-o și G.G.S. în cursul lunii ianuarie

2009.

Datorită faptului că

suma primită de la L.V. nu acoperea contravaloarea biletelor de transport,

partea vătămată C.V. a fost nevoită să cerșească, astfel că, din această

activitate, a obținut banii necesari întoarcerii în România.

Datorită întreruperii

energiei electrice din imobilul unde locuiau, S.G. și-a luxat piciorul și numai

agravarea stării sale de sănătate a determinat pe traficanți să o conducă la

spital, în vederea acordării în regim de urgență a îngrijirilor medicale

necesare.

Actele medicale în

limba spaniolă, întocmite de personalul medical de la spitalul din Corbera au

fost depuse de partea vătămată la dosarul cauzei (vol. I, filele 45-46 dosar

urmărire penală).

Părțile vătămate B.A.,

M.S., B.V., B.L. și C.M., din comuna Răcăciuni, județul Bacău, au lucrat în

împrejurimile localității Corbera la cules de struguri și mandarine. La

momentul despărțirii de L.V. au primit doar sume modice de bani pentru munca

prestată în cele două luni. Ulterior, s-au deplasat cu inculpatul I.V. și

rudele acestuia în localitatea Capo de 1 Rodondo-Arojo de l’Ojanco, cu intenția

de a culege măsline.

Au reușit să scape de

sub supravegherea inculpatului I.V. și la diferite intervale de timp, cu

ajutorul banilor obținuți de la rudele din România sau din cerșit, s-au întors

în țară.

Părții vătămate R.C.

i s-a făcut promisiunea de a lucra ca șofer în Spania și, în aceste condiții,

acesta din urmă a reușit să atragă pentru munca la cules de fructe și alți

consăteni de-ai săi din comuna Răcăciuni, județul Bacău, respectiv B.V., B.L.,

C.M., C.P. și M.S. Ulterior, în luna septembrie 2008, după plecarea în Spania a

consătenilor săi, a ajuns în același imobil din localitatea Corbera, unde erau

cazate cele 9 părți vătămate, inculpatul I.V. și rudele sale.

Pe parcursul șederii

în imobil, indignat de faptul că inculpatul I.V. nu și-a respectat

promisiunile, R.C. i-a solicitat acestuia să îmbunătățească condițiile de

ședere și plată sau să asigure plecarea în România a victimelor înșelate.

Această atitudine a

părții vătămate R.C. a condus pe inculpatul I.V. și L.V., să ia decizia

aplicării acestuia a unei corecții fizice.

Fiind avertizat de

celelalte persoane vătămate în privința amenințării cu moartea și cu acte de

violență puse la cale de cei doi, partea vătămată R.C., cu sume de bani

împrumutate, a părăsit imediat imobilul din Corbera și s-a întors în România.

Aspectele înjositoare

de trai și de plată a muncii prestate de către părțile vătămate sunt confirmate

și de declarația martorilor audiați în cauză (a se vedea și declarațiile

martorilor C.C. – unul din șoferii microbuzelor cu care victimele erau

transportate până la locurile de muncă, M.M. - concubina inculpatului, I.I., T.E.

(vol. I, filele l33-137, 145, vol.II, filele 164-167 dosar urmărire penală).

Începând cu luna

noiembrie 2009, inculpatul I.V. a luat hotărârea de a mai racola persoane din

județul Bacău, cu care să se deplaseze în Spania pentru a le obliga la

desfășurarea de activități lucrative, fără respectarea condițiilor de muncă,

salarizare, sănătate și securitate.

Fiind contactat

telefonic de L.V., zis Bran (vol. II, fila 74) și de alți cunoscuți de-ai săi

(ce se află în prezent în Spania vol. II, filele 97-104, 115-118) inculpatul I.V.

a procedat, în luna noiembrie 2009, și la racolarea altor persoane cu care

intenționa să se deplaseze în Spania în scopul menționat.

Astfel, în ziua de 17

noiembrie 2009, inculpatul I.V., la orele 1420 la numărul de telefon 0728.584.281

este apelat de cumnatul său O. (din Spania) și, în cadrul discuției purtate, îi

transmite că va veni în această țară împreună cu alte zece persoane, pe care

urma să le supună exploatării prin muncă (vol. II fila 251 dosar).

Convorbirile

telefonice înregistrate autorizat relevă faptul că inculpatul I.V., din lipsa

disponibilităților financiare, a luat hotărârea ca să se deplaseze în Spania

doar cu rudele sale (soția sa I.M., sora sa, C.M. și cumnatul său, C.C.),

urmând ca celelalte persoane racolate să părăsească țară în cursul zilei de joi

04 decembrie 2009 (vol. II, filele 122 dosar urmărire penală).

În ziua de 01

decembrie 2009, organele de urmărire penală au oprit în trafic autoturismul

marca S. de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare condus de martorul I.E.,

angajat al firmei de transport persoane SC R.T.T.A. SRL Constanța.

În autovehicul au

fost depistați ca pasageri inculpatul I.V. și rudele sale, I.M., C.M. și C.C.

S-a constatat că cei patru se deplasau cu autovehiculul spre Urziceni, loc de

unde urmau a fi preluați de un autocar cu destinația Albacete, Spania.

În continuarea

cercetărilor au fost identificate persoanele ce au fost racolate, în scopul

transportării lor în Spania, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni de

exploatare prin muncă, respectiv: C.V., C.N., C.D., C.M., O.L. toți din comuna

Gura Văii, sat Temelia, județul Bacău. Deși au fost citați în vederea audierii

lor ca persoane vătămate, s-a constatat că aceștia nu se mai aflau pe

teritoriul României.

Din probele

administrate în cauză rezultă că inculpatul I.V. a speculat situația

socio-familială precară a persoanelor „țintă” și i-a pus pe aceștia într-o

stare de dependență (determinată de necunoașterea limbii, lipsa

disponibilităților financiare invocarea unor datorii împovărătoare) față de el

sau persoanele cu care se afla în legătură.

În acest scop

inculpatul s-a ocupat personal de recrutarea părților vătămate sau a determinat

alte persoane ca, fără vinovăție, să ia primul contact cu aceștia, a angajat

transportatorul și s-a oferit să suporte chiar el sumele de bani necesare

pentru acoperirea cheltuielilor de transport ale victimelor, urmând ca acestea

să le fie reținute ulterior (cu dobânda de 80% aferentă „împrumutului”) din

banii pe care îi vor primi pentru munca prestată în Spania.

Activitățile ilicite

au condus pe cale de consecință și la crearea de tensiuni între traficanții cu

care inculpatul I.V. se află în legătură, tensiuni materializate în amenințări

reciproce cu acte de violență ce se vor produce pe teritoriul statului spaniol,

pentru preluarea în folos propriu a forței de muncă ținută în stare de sclavie

(a se vedea înregistrările autorizate a convorbirilor telefonice aflate la

dosarul cauzei).

Sugestive pentru

foloasele urmărite si obținute de inculpatul I.V. sunt însemnările olografe ale

părților vătămate C.V. și M.S. efectuate de aceștia în Spania pentru evidența

cantității de fructe culese și a sumelor de bani ce considerau că le vor primi

(vol. I, filele 28-31, 104-105).

Se constată că, în

afara activității desfășurate la cules de struguri, părțile vătămate C.V., S.G.

(și sporadic I.V.) au realizat la culesul mandarinelor următoarele cantități;

în perioada 08 octombrie 2008 - 23 octombrie 2008 - 387 lăzi, în perioada 26

octombrie 2008 - 31 octombrie 2008 – 166 lăzi; în perioada 01 noiembrie 2008-08

noiembrie 2008 - 522 lăzi, în perioada 10 noiembrie 2008 -18 decembrie 2008 –

622 lăzi;

Daca inculpatul își

respecta promisiunile din România privind plata a 3 euro lada cu mandarine, cei

doi trebuiau să primească pentru întreaga perioadă menționată suma de 5.091

euro pentru cele 1.697 lăzi.

Or, din același

evidențe și din declarații, rezulta că, în perioada 14 noiembrie 2008 - 17

noiembrie 2008, C.V. a primit pentru el și concubina sa S.G. doar 136 euro,

aproximativ 10% din plată, în condițiile în care cu munca la cules de struguri

se apreciază că își achitaseră contravaloarea biletelor de transport către

Spania.

Importantele sume de

bani ce le-au obținut în septembrie 2008 - martie 2009 din exploatarea muncii

părților vătămate și a celorlalte persoane vătămate rezultă și din

înregistrările autorizate de convorbiri si comunicări telefonice din luna

septembrie 2009 în care se preconizează continuarea în același scop a

activității infracționale(vol. II, fila 122 dosar urmărire penală).

Inculpatul I.V. nu a

recunoscut faptele reținute în sarcina sa, precizând că deplasarea în Spania

din luna septembrie 2008 a efectuat-o pe cont propriu în scopul de a munci. A

precizat că s-a întâlnit cu cele nouă părți vătămate și cu celelalte victime în

autocar, dar la sosirea în Spania s-a despărțit de aceștia întrucât s-a

deplasat la locul lui de muncă oferit de un prieten spaniol cu prenumele M.

Ulterior, față de

probele administrate, în scopul de a-și diminua vinovăția sa a încercat să

acrediteze ideea că victimele au lucrat pentru învinuitul L.V., zis B., cu care

declară că s-a întâlnit o singură dată în Spania. Instanța a constatat că

declarațiile inculpatului nu sunt sincere și nu pot servi la aflarea adevărului

în cauză, în condițiile art. 69 C. proc. pen., ele fiind contrazise de

celelalte probe administrate în cauză.

Potrivit art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane

recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane,

prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, fraudă sau

înșelăciune abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane

de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea

sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului

persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării

acestei persoane.

În conformitate cu art.

2 pct. 2 din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între

altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, cu

încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și

securitate.

Din modul în care au

acționat inculpatul, relevat de probele administrate în cauză, instanța a

reținut că infracțiunea de trafic de persoane s-a realizat în modalitățile

normative indicate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în

recrutarea, transportarea, cazarea și primirea persoanelor vătămate în Spania,

toate aceste activități fiind executate în scopul exploatării acestor persoane.

Astfel, s-a constatat

că nu există niciun dubiu asupra vinovăției penale a inculpatului cu privire la

comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, atâta vreme cât

prin încălcarea dispozițiilor legale, pe timpul aflării în România, inculpatul

a recrutat, în intervalul de timp septembrie 2009 – martie 2009, un număr de

nouă cetățeni români, pe care i-au transportat Spania, în scopul exploatării

acestora prin executarea unor munci, cu nerespectarea normelor legale privind

salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, prin încălcarea unor libertăți

și drepturi fundamentale. Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii, inculpatul a

folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și

violența, în partea finală a evenimentelor. Astfel, din actele dosarului

rezultă neîndoielnic că toate părțile vătămate, în momentul recrutării, nu

aveau un loc de muncă și erau lipsite de venituri.

Totodată, mai rezultă

că de la început inculpatul a urmărit punerea părților vătămate într-o stare de

dependență față de el și L.V. În legătură cu aceasta, s-a reținut că inculpatul

le-a plătit drumul până în Spania urmând ca părțile vătămate să acopere

cheltuielile de transport din banii ce-i vor primi pentru munca prestată. În

Spania, deși au muncit, li s-a refuzat plata sub pretextul că nu s-au acoperit

cheltuielile de transport, iar condițiile de muncă și de sănătate au fost

dintre cele mai rele.

Acestea fiind faptele

săvârșite de inculpat și cum în România acesta nu a fost autorizat, potrivit

Legii nr. 156/2000, să îndeplinească atribuții de agent de recrutare a forței

de muncă și nici pentru a desfășura activități de mediere a angajării

cetățenilor români în străinătate și nici nu era împuternicit să medieze cu

angajatorii spanioli încheierea contractelor de muncă respective, întreaga sa

activitate îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, instanța constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii

civile delictuale respectiv faptele ilicite prezentate mai sus, raportul de

cauzalitate între acestea și prejudiciul produs, existența prejudiciului atât

material (sumele de bani care nu au fost primite de părțile vătămate pentru

munca prestată) cât și moral (suferința psihică ca urmare a desfășurării unor

activități în condiții inumane, fără să le fie asigurată plata și condițiile de

securitate a muncii) în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și

următoarele C. civ. a obligat inculpatul la plata următoarelor sume:

echivalentul în lei la data plății a sumei de 1.500 euro către partea civilă B.A.,

cu titlu de daune materiale, echivalentul în lei la data plății a sumei de

5.000 euro către partea civilă C.V., din care 2.500 euro daune materiale și

2.500 euro daune morale și echivalentul în lei la data plății a sumei de 2.500

euro către partea civilă G.G.S., cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei

sentințe penale a formulat apel inculpatul I.V., în esență acesta privind două

aspecte:

- admiterea apelului,

desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

întrucât inculpatul nu a avut posibilitatea formulării de apărări, neexistând

la dosarul cauzei nicio probă din care să se poată desprinde concluzia că s-ar

face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată;

- menținerea

inculpatului în stare de arest este nelegală, în condițiile în care acesta a

fost arestat pe baza unei hotărâri nelegale (invocând în acest sens Decizia penală

nr. 804 din 30 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău).

Prin Decizia penală nr.

11 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că probele administrate dovedesc fără dubiu

săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rezultă din întregul

probatoriu administrat – declarațiile părților vătămate, depozițiile

martorilor, planșele fotografice în care sunt prezentate fotografiile

persoanelor traficate, adresele unităților bancare, procesele verbale de

transcriere în formă scrisă a înregistrărilor de convorbiri și comunicări

telefonice, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de

01 decembrie 2009 – că în perioada iunie 2008 – martie 2009, prin înșelăciune,

inculpatul I.V. a recrutat și a asigurat transportul, din localitatea Onești,

județul Bacău, în Spania, a unui număr de 16 persoane, loc unde, împreună cu

învinuitul L.V., le-a supus exploatării prin muncă, la cules de struguri,

mandarine și măsline, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de

muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Este de observat că

atât în cursul urmăririi penale cât și pe tot parcursul cercetării

judecătorești, atât partea vătămată cât și martorii și-au menținut poziția

procesuală, eventualele „inadvertențe” fiind doar de formă și interpretate doar

prin prisma formulării întrebărilor și ulterior a consemnării răspunsurilor,

astfel că apărarea formulată pe acest motiv nu poate fi primită.

Lipsită de fundament

juridic apare și apărarea inculpatului în sensul că el însuși ar fi o victimă

în cauză, fiind supus la muncă în condiții improprii ca și celelalte persoane

vătămate de către învinuitul L.V. și că toată vina ar aparține acestuia. În

acest sens s-a solicitat audierea numitului L.V. în calitate de martor,

instanța de control judiciar respingând această cerere întrucât prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, nr. 142/D/2009 din 23 decembrie

2009, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de

acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12

alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin

Legea nr. 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu toate

victimele traficate în perioada iunie 2008 - martie 2009, de către inculpatul I.V.

Or, atâta timp cât față de acesta cauza a fost disjunsă pentru considerentele

anterior expuse, nu poate avea nicicum calitatea de martor, iar citarea sa în

această calitate de către prima instanță nu stabilește nicio obligație în

sarcina instanței de apel de a menține acest cadru procesual.

Respingerea audierii

acestuia în calitate de martor de către instanța de apel, nu conduce nicicum la

înlăturarea vinovăției inculpatului I.V., prin eliminarea concomitentă a

depozițiilor martorilor care prezintă situația de fapt sub cele două componente

esențiale: acțiunea de racolare și transport efectuată de inculpatul I.V. și

exploatarea prin muncă de către celălalt învinuit L.V., așa cum s-a solicitat

de apărătorul inculpatului, instanța având obligația de a corobora întregul

material probator, neputând admite așadar fracționarea acestuia, după cum

situația ar fi una mai favorabilă în aceste circumstanțe. Desigur că prin

solicitarea înlăturării tuturor declarațiilor date în cauză ce fac referire la

numitul L.V., s-ar putea crea o situație mai favorabilă inculpatului I.V., dar

aceasta nu are la bază o argumentare juridică pertinentă, astfel că nici

această apărare nu va fi reținută de instanța de apel și pe cale de consecință

va fi înlăturată și ideea de victimă în care a încercat să „pozeze” pe tot parcursul

cercetării judecătorești.

Interesantă apare și

explicația inculpatului, cu privire la acțiunea de transport a persoanelor

vătămate, arătând că nu a avut un plan cu privire la această operațiune ce urma

să aibă loc, ci pur și simplu s-a întâlnit cu persoanele vătămate în autogara

din Onești și pentru că aceștia nu aveau bani suficienți pentru achitarea

transportului s-a oferit să-i „ajute” în sensul achitării de către el a

contravalorii acesteia.

Dacă însă ne raportăm

în principal la depozițiile părților vătămate și la convorbirile telefonice

transcrise, putem afirma că toate aceste apărări sunt puerile și făcute în

încercarea de a înlătura răspunderea sa penală și aceasta în ciuda evidenței

vinovăției sale desprinse din întregul material probator care îl plasează fără

echivoc în acest lanț infracțional. Analizând așadar prezenta cauză, sub toate

elementele sale probatorii, instanța de apel apreciază că vinovăția

inculpatului a fost corect reținută de prima instanță și pentru aceste

considerente pronunțarea unei hotărâri de condamnare față de acesta este una

legală, astfel că motivul invocat sub acest aspect în cadrul prezentului apel

nu este întemeiat.

În ceea ce privește

nelegala menținere în stare de arest a inculpatului în considerarea elementelor

cuprinse în Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, instanța de control judiciar nu poate îmbrățișa o asemenea

apărare, din considerente strict de ordin juridic și procedural, ea fiind de

altfel invocată în mod repetat pe parcursul soluționării cererilor de recurs

formulate de inculpat cu privire la menținerea măsurii arestării sale

preventive și de fiecare dată respinsă motivat.

În cauză nu poate fi

reținută așa zisa „nulitate” invocată de apărătorul inculpatului cu privire la Decizia

penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, pentru că momentul

motivării hotărârii de către judecător și predarea acesteia grefierului (de 24

de ore, așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 1403 alin. (9) C. proc. pen.)

este diferit și anterior în timp față de data la care grefierul de ședință

tehnoredactează încheierea de dezbateri, care face parte integrantă din

hotărâre, potrivit art. 354 C. proc. pen., alături de expunere și dispozitiv.

Or, data trecută pe hotărâre este data la care judecătorul a motivat hotărârea

(respectiv în cadrul termenului de 24 de ore) și nu data ulterioară a

tehnoredactării hotărârii de către grefier, situație în care unul din membrii

completului ar putea lipsi, iar semnătura s-ar complini, potrivit art. 312 alin.

(2) C. proc. pen., de președintele de complet.

Mai mult decât atât,

pot face obiectul apelului doar încheierile interlocutorii pronunțate de prima

instanță care nu au prevăzută expres o cale de atac, or în materia măsurilor

preventive, în special atunci când se dispune menținerea acesteia, legiuitorul

a oferit o protecție specială libertății persoanei prin instituirea separată a

căii de atac a recursului într-un termen de 24 de ore.

Prin Decizia penală nr.

804 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a respins tocmai

un recurs formulat de inculpat împotriva încheierii din data de 24 decembrie

2009 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a menținut starea de arest a

acestuia în temeiul art. 3001 alin. (3) C. proc. pen. Fiind soluționate așadar

în cadrul recursului, acestea au caracter definitiv și nu mai pot fi analizate

ulterior într-o altă cale de atac.

Hotărârea apelată

este legală și temeinică și în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, cât și

a modalității de executare, aspecte ce se circumscriu scopului prevăzut de art.

52 C. pen.

Împotriva Deciziei penale

nr. 11 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul I.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului

pedepsei aplicate pe care o consideră excesivă, în raport cu faptele comise și

cu datele care circumstanțiază persoana sa.

Inculpatul a mai

solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile, acestea

nefiind dovedite.

Recursul este

nefondat.

Instanțele au reținut

corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În fapt, s-a reținut

că în perioada iunie 2008 – martie 2009, prin înșelăciune, a recrutat și

transportat din localitatea Onești, județul Bacău în Spania, în localitățile

Valencia, Corbera și Arojo de l’Ojanco un număr de 16 persoane, în scopul

exploatării acestora prin executarea unor munci, cu nerespectarea normelor

privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă.

Fapta inculpatului

este dovedită cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor,

procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice,

adresele unităților bancare, procesele-verbale de prezentare pentru

recunoaștere.

Pedeapsa aplicată

inculpatului pentru fapta comisă a fost just individualizată în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că dispozițiile art. 3859 pct. 14

C. proc. pen. pe care inculpatul și-a întemeiat recursul nu sunt incidente în

cauză.

Inculpatul a comis o

faptă cu un grad ridicat de pericol social, a recrutat prin înșelăciune un

număr mare de părți vătămate, le-a transportat în Spania, unde le-a obligat să

muncească în condiții inumane, înjositoare, fără respectarea normelor legale de

salarizare, sănătate, securitate, le-a cazat pe părțile vătămate în condiții

absolut improprii, le-a adus pentru consum produse al căror termen de

valabilitate era expirat.

Instanțele au mai

avut în vedere la individualizarea pedepsei și numărul de victime traficate,

conduita procesuală nesinceră a inculpatului, dar și faptul că acesta nu este

cunoscut cu antecedente penale.

Înalta Curte

apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție

este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei

prevăzută de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă, în mod întemeiat a fost obligat inculpatul la plata

respectivelor sume de bani către părțile civile, fapta inculpatului

producându-le acestora atât un prejudiciu material – constând în sumele de bani

ce ar fi trebuit încasate pentru munca prestată și pe care inculpatul nu le-a

plătit acestora, cât și moral – cauzat de suferințele psihice ale părților

vătămate ca urmare a obligării acestora să trăiască și să muncească în condiții

inumane, fără asigurarea cerințelor minime de igienă, sănătate și securitate.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, iar potrivit art.

385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă

perioada executată începând cu 1 decembrie 2009 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 31

ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat I.V. reținerea și arestarea preventivă de la 1

decembrie 2009 la 20 aprilie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, precum și sumele de câte 50

lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele

părți civile B.A., C.V. și G.G.Ș. și intimatele părți vătămate B.L., R.C., M.S.,

C.M. și B.V. se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 20 aprilie 2011.