ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 132 din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A.M., împotriva

rezoluției din data de 29 martie 2011, dată în dosarul nr. 84/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a menținut rezoluția atacată.

A reținut

instanța că petenta a formulat plângere împotriva rezoluției din 29 martie 2011,

dată in dosarul nr. 84/P/2011, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul A.V. de

la Judecătoria Bârlad, de procurorul T.A.M. de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bârlad și față de grefiera P.G. de la Judecătoria Bârlad. în

motivarea plângerii petenta a solicitat, în esență, să se aplice prevederile

legale, să se desființeze soluția procurorului și să se înceapă urmărirea

penală împotriva persoanelor cercetate, pe baza probelor de la dosar.

Curtea de Apel

Iași a constatat că plângerea petentei S.A.M. este nefondată, arătând că așa

cum a motivat și reprezentantul parchetului, nemulțumirile unei părți dintr-un

dosar în legătură cu o hotărâre judecătorească pot fi invocate în calea de atac

prevăzută de lege. Petenta nu a atacat acea sentință și a făcut plângere penală

împotriva completului de judecată reclamând comiterea de fapte penale fără nici

o dovadă în acest sens.

A reținut că

magistratul judecător, procurorul și grefiera care au participat în ședința de

judecată și-au îndeplinit legal atribuțiile de serviciu, faptele pretins a fi

comise, neputând fi reținute în sarcina acestora, așa încât nu poate fi

antrenată sub nicio formă răspunderea penală. Neputându-se stabili vinovăția

persoanelor cercetate, a constatat că în mod corect și legal procurorul a

dispus neînceperea urmăririi penale, soluție care a fost menținută si de

Procurorul general.

La data de 19

octombrie 2011, nemulțumită de această hotărâre, petenta S.A.M. a formulat

recurs împotriva sentinței menționate cererea acesteia fiind aflată la fila 2

din dosar.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în

fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1

alin. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea

de Apel Iași față de noile dispoziții legale menționate mai sus a pronunțat o

hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile

art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din

25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc.

pen. este definitivă."

Astfel, în

noua reglementare a art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate

exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în

temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind

definitivă de la momentul pronunțării. Textul modificat, deși înlătură al

doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului

acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în

materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată

prevede respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face

referire doar la judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual

penale. Față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1

pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării

instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor

fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac

ordinare.

Astfel, față

de cele menționate anterior, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei

Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petenta S.A.M., conform art.

385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petenta S.A.M. împotriva sentinței penale nr. 132 din 13 octombrie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședința publică, azi 15 martie 2012.