ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A.M., împotriva rezoluției din data de 29 martie 2011, dată în dosarul nr. 84/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a menținut rezoluția atacată. A reținut instanța că petenta a formulat plângere împotriva rezoluției din 29 martie 2011, dată in dosarul nr. 84/P/2011, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul A.V.

de la Judecătoria Bârlad, de procurorul T.A.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și față de grefiera P.G. de la Judecătoria Bârlad. în motivarea plângerii petenta a solicitat, în esență, să se aplice prevederile legale, să se desființeze soluția procurorului și să se înceapă urmărirea penală împotriva persoanelor cercetate, pe baza probelor de la dosar. Curtea de Apel Iași a constatat că plângerea petentei S.A.M. este nefondată, arătând că așa cum a motivat și reprezentantul parchetului, nemulțumirile unei părți dintr-un dosar în legătură cu o hotărâre judecătorească pot fi invocate în calea de atac prevăzută de lege. Petenta nu a atacat acea sentință și a făcut plângere penală împotriva completului de judecată reclamând comiterea de fapte penale fără nici o dovadă în acest sens.

A reținut că magistratul judecător, procurorul și grefiera care au participat în ședința de judecată și-au îndeplinit legal atribuțiile de serviciu, faptele pretins a fi comise, neputând fi reținute în sarcina acestora, așa încât nu poate fi antrenată sub nicio formă răspunderea penală. Neputându-se stabili vinovăția persoanelor cercetate, a constatat că în mod corect și legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție care a fost menținută si de Procurorul general. La data de 19 octombrie 2011, nemulțumită de această hotărâre, petenta S.A.M. a formulat recurs împotriva sentinței menționate cererea acesteia fiind aflată la fila 2 din dosar. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. 10 C. proc.

pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil. Astfel, Curtea de Apel Iași față de noile dispoziții legale menționate mai sus a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs. Dispozițiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/1 alin. (10) C. proc.

pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale.

Față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare. Astfel, față de cele menționate anterior, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petenta S.A.M., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE R espinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.M. împotriva sentinței penale nr. 132 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 15 martie 2012.