ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 898/2012

Asupra recursului

penal de față ;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 86 din 26 iulie

2011, Tribunalul Teleorman în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.F.,

la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat.

În baza art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C.

pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a

teza a II a și b C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, în condițiile prevăzute

de art. 66 C. pen.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu

mânerul din material plastic de culoare negru, cu lungimea totală de 23 cm și lungimea lamei de circa 11,5 cm.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență București și, în parte, acțiunea civilă formulată de

partea civilă C.S.G.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile C.S.G. suma de 5.000 lei, reprezentând

daune morale și părții civile Spitalul Clinic de Urgență București suma de

2.952,32 lei, reprezentând despăgubiri civile, plus penalitățile de întârziere

aferente acestei sume, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei

hotărâri și până la data achitării integrale.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 800 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța fondului a reținut că în seara zilei de 20 mai 2006,

partea vătămată C.S.G. s-a deplasat din orașul Videle împreună cu martorii D.A.,

M.S.G., Ș.G. și R.I., la discoteca SC F. din comuna Cosmești, sat Ciuperceni,

județul Teleorman.

În incinta discotecii

se afla și inculpatul D.F., împreună cu fratele său, D.C. și nepotul său B.C..

Deși nu se cunoșteau,

la un moment dat inculpatul D.F., fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a

solicitat părții vătămate o țigară și întrucât aceasta l-a refuzat, după un

schimb de replici, s-a îndepărtat.

În jurul orelor 01,30

- 02,00, atunci când partea vătămată ieșea din discotecă, mergând la câțiva

metrii în spatele prietenilor săi, fără să aibă loc vreo discuție ori să fie

provocat în vreun mod, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată C.S.G. și i-a

aplicat o lovitură cu un cuțit în abdomen.

După ce au fost

exercitate actele de violență asupra sa, C.S.G. a căzut la pământ, solicitând ajutorul

prietenilor săi, afirmând „ m-a tăiat Fane”, inculpatul și rudele sale care se

aflau în preajmă, părăsind zona în alergare.

În acest interval de

timp C.S.G. și-a scos singur din abdomen cuțitul cu care a fost agresat și care

în aceeași noapte a fost predat organelor de poliție de martorul C.G.

La scurt timp partea

vătămată a fost transportată cu autoturismul de martorul R.I. la Spitalul

Videle de unde a fost transportată mai departe la Spitalul de Urgență București

Floreasca cu diagnosticul plagă înjunghiată în hipocondrul stâng penetrantă cu

plagă gastrică punctiformă a feței anterioare, hemoperitoneu minim prin leziune

de mic epiplon, contuzie față anterioară corp pancreatic, unde în perioada 21.05

- 05 iunie 2006 a fost internat și numai intervenția promptă și de specialitate

a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

Conform mențiunilor

înscrise în certificatul medico legal eliberat de S.M.L. Teleorman coroborate

cu cele înscrise în actele medicale aflate la dosar se reține că partea

vătămată C.S.G. a prezentat leziuni de violență ce s-au putut produce prin

lovire cu corp dur, tăietor înțepător, acestea pot data din data de 21 mai 2006

și au necesitat pentru vindecare un număr de 40 de zile de îngrijiri medicale.

Leziunile constatate au pus în primejdie viața acesteia.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procesul - verbal

de sesizare și planșa foto obiect corp delict, raportul de constatare medico - legală,

declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de constatare

tehnico - științifică asupra comportamentului simulat, toate coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Fiind audiat pe parcursul

procesului penal inculpatul D.F. nu a recunoscut fapta negând orice acțiune de

agresiune asupra victimei.

Reținând vinovăția

inculpatului referitor la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat

asupra părții vătămate C.S.G., instanța de fond a dispus condamnarea

inculpatului D.F. la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Referitor la acțiunea

civilă executată în cadrul procesului penal de către partea civilă C.S.G.,

instanța de fond a constatat că este întemeiată în parte și a dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale.

Acțiunea civilă

exercitată de Spitalul Clinic de Urgență București în sumă de 2.952,32 lei a

fost admisă în totalitate și drept consecință inculpatul a fost obligat la

plata acesteia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

inculpatul D.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, solicitând a se acorda o mai largă

eficiență circumstanțelor personale.

Prin decizia penală nr.

257 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului D.F. împotriva sentinței penale nr. 86

din 26 iulie 2011 a Tribunalului Teleorman, secția penală.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

A obligat inculpatul

la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, reprezentând

cuantumului avocatului din oficiu pentru inculpat și partea civilă, urmând a se

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost

corect stabilită de instanța de fond, încadrarea juridică dată faptei este

justă, iar pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termenul legal prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen. a

declarat recurs inculpatul D.F., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei

aplicate.

În susținerea

recursului inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia pedepsei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte

că recursul declarat de inculpatul D.F. este nefondat urmând a fi respins ca

atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că instanța fondului a realizat o analiză corectă

și obiectivă a întregului material probator administrat în cele două faze ale

procesului penal, a stabilit în mod corect situația de fapt reținând că în

noaptea de 20/ 21 mai 2006 inculpatul D.F. a înjunghiat-o cu un cuțit pe partea

vătămată în zona abdominală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol

și care au necesitat pentru vindecare circa 40 zile de îngrijiri medicale.

Poziția adoptată de

inculpat pe parcursul procesului penal de nerecunoaștere a faptei nu este

susținută de nici o probă din dosar, fiind făcută doar cu scopul absolvirii de

răspundere penală.

În faza recursului

inculpatul D.F. a declarat că recunoaște fapta, că situația de fapt a fost

corect stabilită de instanța de fond solicitând chiar aplicarea dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte nu va da

curs acestei cereri având în vedere că judecata fondului, cât și a apelului au

avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar inculpatul a

continuat să-și susțină nevinovăția.

Referitor la

criticile formulate de inculpat în raport de pedeapsa aplicată reține Înalta

Curte că nu sunt fondate.

Astfel apreciază

Înalta Curte că instanța de fond a avut în vedere în procesul de

individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind în deplină concordanță cu

pericolul social concret al faptei comise.

Gradul de pericol

social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea de

comitere a faptei respectiv agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul care,

fără a fi „deranjat” sau provocat în vreun fel de către partea vătămată, i-a

aplicat acesteia o corecție violentă, viața fiindu-i salvată numai în urma

intervenției chirurgicale.

De asemenea, instanța

fondului a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului în

procesul de individualizare a pedepsei, respectiv poziția procesuală nesinceră

adoptată pe parcursul procesului penal, faptul că este cunoscut cu antecedente

penale, el săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat

anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar în prezent este arestat

în altă cauză.

Poziția adoptată în

faza recursului de recunoaștere a faptei nu poate determina reformarea deciziei

recurate cât timp această atitudine este una formală în fața evidenței probelor,

fiind exclusiv adoptată pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

Reține Înalta Curte

în propria analiză, că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde funcțiilor

pedepsei respectiv educativă, coercitivă și de exemplaritate neexistând

elemente care să facă posibilă adoptarea unui regim sancționator mai blând.

Pedeapsa aplicată

inculpatului corespunde nevoii de sancționare mai severă a faptelor de violență

ce atentează la viața oricărui individ, funcția de exemplaritate a pedepsei

fiind pe deplin satisfăcută, pentru a descuraja în acest mod comiterea unor

fapte similare.

Numai în acest mod,

apreciază Înalta Curte că poate avea loc reeducarea inculpatului în sensul formării

unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire

socială în deplin acord cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Va constata că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 257 din 11 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Constata ca inculpatul este arestat in alta

cauza.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 martie 2012.