ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 1 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat

de inculpatul M.J. împotriva sentinței penale nr. 42 din 11 aprilie 2012 a Tribunalului

Mureș, secția penală, în baza art. 300

2

.raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.J.

Pentru a hotăra astfel instanța a reținut că inculpatul M.J.

este cercetat pentru comiterea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunilor

de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175

lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și că temeiurile de drept și de fapt care au determinat

luarea măsurii arestării preventive față de acesta subzistă și în prezent și impugn,

în continuare, privarea acestuia de libertate.

Astfel, s-a reținut, că din materialul probator administrat

în cauză, se conturează o presupunere rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor

ce îi sunt imputate, că sub încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului

legea penală prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare, și că pericolul concret

pentru ordinea publică este evident prin prisma valorilor deosebite lezate de inculpat,

valori care privesc viața persoanei, vătămarea gravă adusă acestei valori sociale

fiind mai gravă.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen

legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării

preventive.

Examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate,

precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpatul

M.J. nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea

de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața

dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate

a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui

că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în

posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea

ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării

în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în

starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul societății, generată

de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate

și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în

cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă

din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad

ridicat de pericol social - inculpatul fiind trimis în judecată și condamnat de

prima instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv , tentativă la omor

calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii

și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. (în stare de recidivă postexecutorie).

Astfel, faptele de care este acuzat inculpatul prezintă un

grad ridicat de pericol social, determinat, de importanța valorilor sociale ce constituie

obiectul protecției penale și de gravele urmări (fizice și psihice) pe care le poate

avea pentru victimă săvârșirea acestor infracțiuni; aceste fapte de care este acuzat

inculpatul prezintă un pericol pentru întreaga societate, fără respectarea vieții

persoanei neputând fi concepută existența însăși a colectivității și conviețuirea

pașnică a membrilor acesteia.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării

preventive a inculpatului M.J.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.J.

împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 7488/102/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2012.