ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.J. împotriva sentinței penale nr. 42 din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Mureș, secția penală, în baza art. 300 2 .raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.J. Pentru a hotăra astfel instanța a reținut că inculpatul M.J. este cercetat pentru comiterea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și că temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acesta subzistă și în prezent și impugn, în continuare, privarea acestuia de libertate. Astfel, s-a reținut, că din materialul probator administrat în cauză, se conturează o presupunere rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor ce îi sunt imputate, că sub încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului legea penală prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare, și că pericolul concret pentru ordinea publică este evident prin prisma valorilor deosebite lezate de inculpat, valori care privesc viața persoanei, vătămarea gravă adusă acestei valori sociale fiind mai gravă.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive. Examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpatul M.J. nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal. Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social - inculpatul fiind trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv , tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (în stare de recidivă postexecutorie).

Astfel, faptele de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, de importanța valorilor sociale ce constituie obiectul protecției penale și de gravele urmări (fizice și psihice) pe care le poate avea pentru victimă săvârșirea acestor infracțiuni; aceste fapte de care este acuzat inculpatul prezintă un pericol pentru întreaga societate, fără respectarea vieții persoanei neputând fi concepută existența însăși a colectivității și conviețuirea pașnică a membrilor acesteia. Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului M.J. Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 7488/102/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2012.