ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2906/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 16 ianuarie 2012 C.E.B. al P.B.R. SA, prin executor bancar I.M.D., a înaintat spre încuviințarea executării silite, titlul executoriu reprezentat de contractul de credit din 07 octombrie 2008, încheiat între creditoarea P.B.R. SA și debitorul C.G.H., prin care creditoarea a acordat debitorului o linie de credit în cuantum de 2.100 lei. S-a solicitat încuviințarea executării silite pe raza Municipiului Sibiu. Prin sentința civilă nr. 422/ CC din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 526/306/2012, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, motivat de faptul că domiciliul debitorului se află în sectorul 4 București.

Prin sentința civilă nr. 1624 din 24 februarie 2012, pronunțată în camera de consiliu de către Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și în consecință: A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul P.B.R. SA în contradictoriu cu debitorul C.G.H. în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. În considerentele sentinței, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, atâta timp cât creditorul a cerut expres încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza localității Sibiu, și nu de pe raza sectorului 4, este evident că față de dispozițiile art. 373 C. proc.

civ., instanța de executare competentă a se pronunța asupra cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria Sibiu. Cu privire la conflictul negativ de competență în a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În raport de obiectul cererii deduse judecății, norma de competență aplicabilă în speță este cea cuprinsă în art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit textului menționat „..executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare..". Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

ca fiind Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel". Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a cererilor de încuviințare. Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor locul executării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori terțului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.). În speță, în absența indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi locul debitorului.

În aceste condiții, urmează a se reține că judecătoria de la locul domiciliului debitorului este instanța de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2012.