ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamanții C.M.V., ș.a., au solicitat suspendarea Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 emis de pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reclamanții și-au completat cererea de chemare în judecată cu solicitarea de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01 iunie 2009. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin acest ordin s-a dispus în mod nelegal suspendarea aplicării Ordinului nr. 526 din 03 martie 2009 prin care s-a dispus acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută prevăzută de lege, începând cu data de 01 martie 2009. Se mai arată că Ordinul contestat nu are la bază un temei legal, referirea la dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 neputând să-i confere legitimitate deoarece ordonanța privește suspendarea plății drepturilor salariale restante și conține prevederi similare O.U.G.

nr. 75/2008 declarată neconstituțională. De asemenea prin emiterea ordinului s-a încălcat principiul neretroactivității legii, prevederile sale fiind aplicate începând cu 01 iunie 2009. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția lipsei de interes față de împrejurarea că prin mai multe hotărâri pronunțate în cauze cu același obiect, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 care este un act administrativ cu caracter normativ, astfel încât suspendarea acestuia odată pronunțată lipsește actul de efecte juridice în totalitatea sa. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că nu există vreo implicare a acestuia în procedura de emitere a ordinului, iar reclamanții nu au avut și nu au raporturi de muncă încheiate cu M.F.P.

care are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite. A mai fost invocată excepția inadmisibilității întrucât solicitarea de suspendare a executării ordinului pe calea ordonanței președințiale este inadmisibilă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 117 din 12 ianuarie 2010 Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă cererea astfel cum a fost completată de reclamanți.

In considerentele hotărârii pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că solicitarea de suspendare a executării ordinului pe calea ordonanței președințiale este inadmisibilă pentru că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004. Prin Ordinul nr. 1472 din 02 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus că, începând cu 01 iunie 2009, se suspendă aplicarea Ordinului nr. 526/2009 prin car s-a prevăzut că, începând cu data de 01 martie 2009, procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

și parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții C.M.V., ș.a., criticând-o pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți susțin prin acțiunea de față au înțeles să uzeze de dispozițiile art. 14-16 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că au depus la dosarul cauzei dovada parcurgerii plângerii prealabile adresată Procurorului General al P.Î.C.C.J.

prin care au solicitat revocarea Ordinului în discuție. In aceste condiții se arată că este evident că instituția aplicabilă soluționării cererii este cea prevăzută la art. 14-16 din Legea nr. 554/2004, iar nu cea indicată în mod eronat în acțiunea de față, respectiv art. 581 C. proc. civ. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel cum se poate observa din cuprinsul cererii de chemare în judecată și având în vedere și temeiul juridic invocat - art. 581 C. proc. civ., reclamanții nu au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1472 din 2 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Așa cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond, în prezenta dispozițiilor cu caracter special cuprinse în art. 14 și art. 15 din Legea Contenciosului Administrativ, care reglementează măsura provizorie de suspendare a executării actelor administrative, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanță președințială, prevăzută de art. 581 C. proc. civ. Existența unei reglementări derogatorii, consacrată prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acest act normativ și nu procedura prevăzută de normele dreptului comun, conținute în Codul de procedură civilă.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Art. 15 alin. (1), permite ca cererea de suspendare să poată fi formulată și printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond. Este cert că instanța de fond a respectat toate aceste dispoziții legale, astfel că respingând cererea de ordonanță președințială a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În ceea ce privește capătul al doilea al cererii de ordonanță președințială, constând în obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01 iunie 2009, în mod corect s-a reținut că și acesta este inadmisibil, întrucât reclamanții aveau posibilitatea de a contesta refuzul, pretins nejustificat, al M.F.P. de alocare a acestor sume, în temeiul Legii nr. 554/2004. Susținerile recurenților în sensul că instanța avea obligația de a pune în discuția părților temeiul de drept al acțiunii, nu pot fi reținute. Față de aceste aspecte se impun următoarele precizări: în primul rând instanța nu are dreptul să schimbe obiectul acțiunii; în al doilea rând instanța nu are dreptul să depășească obiectul acțiunii și nu în ultimul rând obiectul pricinii asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe este stabilit prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele administrate în cauză.

Judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de C.M.V., ș.a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M.V., ș.a., împotriva sentinței nr. 117 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.