ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

judecată

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată

pe rolul Curții de Apel București reclamanții C.M.V., ș.a., au solicitat

suspendarea Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 emis de pârâtul Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reclamanții și-au completat cererea de chemare în

judecată cu solicitarea de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice

la alocarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare

neuropsihică, începând cu data de 01 iunie 2009.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin

acest ordin s-a dispus în mod nelegal suspendarea aplicării Ordinului nr. 526

din 03 martie 2009 prin care s-a dispus acordarea sporului de risc și suprasolicitare

neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută prevăzută de lege, începând

cu data de 01 martie 2009.

Se mai arată că Ordinul contestat nu are la bază un

temei legal, referirea la dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 neputând să-i confere

legitimitate deoarece ordonanța privește suspendarea plății drepturilor

salariale restante și conține prevederi similare O.U.G. nr. 75/2008 declarată

neconstituțională.

De asemenea prin emiterea ordinului s-a încălcat

principiul neretroactivității legii, prevederile sale fiind aplicate începând

cu 01 iunie 2009.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția

lipsei de interes față de împrejurarea că prin mai multe hotărâri pronunțate în

cauze cu același obiect, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea Ordinului nr.

1472 din 02 iulie 2009 care este un act administrativ cu caracter normativ,

astfel încât suspendarea acestuia odată pronunțată lipsește actul de efecte

juridice în totalitatea sa.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive

având în vedere că nu există vreo implicare a acestuia în procedura de emitere

a ordinului, iar reclamanții nu au avut și nu au raporturi de muncă încheiate

cu M.F.P. care are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de

propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite.

A mai fost invocată excepția inadmisibilității

întrucât solicitarea de suspendare a executării ordinului pe calea ordonanței

președințiale este inadmisibilă.

Prin sentința nr. 117 din 12 ianuarie 2010 Curtea de

Apel București a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A admis

excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă cererea astfel

cum a fost completată de reclamanți.

In considerentele hotărârii pronunțate, Curtea de

apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii,

s-a reținut că solicitarea de suspendare a executării ordinului pe calea

ordonanței președințiale este inadmisibilă pentru că măsura provizorie de

suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o

altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004.

Prin Ordinul nr. 1472 din 02 iulie 2009 emis de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a dispus că, începând cu 01 iunie 2009, se suspendă aplicarea

Ordinului nr. 526/2009 prin car s-a prevăzut că, începând cu data de 01 martie 2009,

procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

și parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii precum și

personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor

beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat

la indemnizația de încadrare brută lunară.

3.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat

recurs reclamanții C.M.V., ș.a., criticând-o pentru motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C.

proc. civ.

Sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți susțin prin acțiunea de față au

înțeles să uzeze de dispozițiile art. 14-16 din Legea nr. 554/2004, având în

vedere că au depus la dosarul cauzei dovada parcurgerii plângerii prealabile

adresată Procurorului General al P.Î.C.C.J. prin care au solicitat revocarea

Ordinului în discuție.

In aceste condiții se arată că este evident că

instituția aplicabilă soluționării cererii este cea prevăzută la art. 14-16 din

Legea nr. 554/2004, iar nu cea indicată în mod eronat în acțiunea de față,

respectiv art. 581 C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta

Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel cum se poate observa din cuprinsul cererii de

chemare în judecată și având în vedere și temeiul juridic invocat - art. 581 C.

proc. civ., reclamanții nu au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1472

din 2 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Așa cum în mod corect s-a reținut și de către

instanța de fond, în prezenta dispozițiilor cu caracter special cuprinse în

art. 14 și art. 15 din Legea Contenciosului Administrativ, care reglementează

măsura provizorie de suspendare a executării actelor administrative, este

inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanță

președințială, prevăzută de art. 581 C. proc. civ.

Existența unei reglementări derogatorii, consacrată

prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligă partea

interesată să urmeze procedura reglementată prin acest act normativ și nu

procedura prevăzută de normele dreptului comun, conținute în Codul de procedură

civilă.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, prevede că în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea,

în condițiile art. 7, a autorității care a emis actul, persoana vătămată poate

cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Art. 15 alin. (1), permite ca cererea de suspendare

să poată fi formulată și printr-o acțiune separată, până la soluționarea

acțiunii în fond.

Este cert că instanța de fond a respectat toate

aceste dispoziții legale, astfel că respingând cererea de ordonanță

președințială a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În ceea ce privește capătul al doilea al cererii de

ordonanță președințială, constând în obligarea Ministerului Finanțelor Publice

la alocarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică

începând cu data de 01 iunie 2009, în mod corect s-a reținut că și acesta este

inadmisibil, întrucât reclamanții aveau posibilitatea de a contesta refuzul,

pretins nejustificat, al M.F.P. de alocare a acestor sume, în temeiul Legii nr.

554/2004.

Susținerile recurenților în

sensul că instanța avea obligația de a pune

în discuția părților temeiul de drept al acțiunii,

nu pot fi reținute.

Față de aceste aspecte se impun următoarele

precizări: în primul rând instanța nu are dreptul să schimbe obiectul acțiunii;

în al doilea rând instanța nu are dreptul să depășească obiectul acțiunii și nu

în ultimul rând obiectul pricinii asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe

este stabilit prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele

administrate în cauză. Judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii

deduse judecății.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de C.M.V., ș.a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M.V., ș.a., împotriva

sentinței nr. 117 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.